Din liceu am fost invatati ca poezia este ceva ce au scris niste barbati albi morti, ceva sacru, o comoara, ceva intangibil si de aceea prin excelenta neimportant pentru viata noastra de zi cu zi, spune Robert Elekes. El organizeaza de trei ani Dactar Nicu's Skyzoid Poets, un club de lectura in Brasov si si-a dat seama de asta: exista cititori de poezie. Dar. Exista cateva Dar-uri. Multi oameni percep inca poezia ca o arta abstracta, incarcerata in turnul de fildes al intelectualismului elitist. Asa ca surpriza lui a fost sa ii vada pe acesti oameni realizand ca poezia este scrisa si pentru ei. Este sociala, dezinhibata, autentica. Oamenii acestia cauta un loc relaxat de intalnire cu autori contemporani, sa stea cu ei dupa eveniment la o bere, la o tigara, sa afle lucruri despre practica scrisului si despre viata de artist pe care altundeva nu le afla.
Consumatorul de cultura nu mai vrea sau nu mai poate sa fie un simplu spectator, vrea sa intre in joc, sa isi faca prezenta vazuta si simtita
Acest lucru este vazut de multi ca ceva negativ, spune Robert, ca un fel de narcisism inadmisibil al publicului care ar trebui sa stea frumos la locul lui si sa taca si sa aplaude la sfarsit. Dar lui i se pare ca este o sansa adevarata de a crea o cultura participativa si de a democratiza acest sistem care este bantuit de fantoma autoritatii si a elitismului.
Robert e poet. A debutat cu volumul aici imi iau dintii-n spinare si adio. Poemul Biofilm e cel mai des intalnit pe internet. Dar mai puteti citi si altele. Noi am ales citatul acesta, din Endodontie IV (Visul):
Deschizi usa apartamentului, te intampina un miros greu de picioare si stii ca tatal tau e acasa. Te duci in bucatarie unde mama ta taie o ceapa ca sa nu se observe ca plange. Dupa cativa dracu si cristosii ma-tii incepe sa rada in hohote. Asa face mereu. Injuraturile o fac fericita pe mama ta. Vine la tine si iti trece mana prin par si se incalceste in mizeria cuibarita acolo.
Ideea
Ideea de a organiza un club de lectura in Brasov mi-a venit dupa ce m-am intors de la prima mea lectura publica, care avusese loc in Cluj, in cadrul clubului de lectura Nepotul lui Thoreau.
Dupa ce am avut sansa sa cunosc comunitatea care se crease in jurul poeziei acolo, efervescenta ei intelectuala, micro-mitologiile estetice pe care concurau acolo si practica critica pe care o impunea, am zis ca si Brasovul are nevoie si merita asa ceva.
Viziunea mea a fost totusi diferita fata de abatorul critic al clujenilor. Am vrut sa creez un spatiu de intalnire relaxat si autentic unde publicul sa poata sa cunoasca poezia contemporana si actorii din spatele culiselor ei, fara distanta, pretiozitatea si elitismul care caracterizeaza multe evenimente de acest gen.
Implementarea
Mi-a fost de la bun inceput clar ca un astfel de eveniment literar neconventional, care mizeaza pe directitudinea si nonsalanta lecturii publice nu poate avea loc intr-o biblioteca, librarie sau alt spatiu traditional vizat pentru astfel de evenimente.
Astfel, m-am dus cu ideea mea la probabil singurul proprietar de bar din Brasov care eram sigur ca o sa aiba curajul sa sustina un club de lectura, Valentin Barbat, proprietarul Tipografia Tea and Coffee House.
Din 2015 Tipografia a ramas partenerul principal al clubului nostru de lectura si Valentin Barbat un fan si sustinator avid al literaturii contemporane.
La inceput m-am gandit ca cea mai grea parte a implementarii va fi crearea unui public fidel, a unei comunitati active, in jurul Dactar Nicu’s Skyzoid Poets. Din fericire si spre surpriza mea, acest lucru s-a creat in mod natural si rapid dupa primele cateva evenimente.
Echipa
Echipa este formata din prieteni pasionati de literatura care si-au asumat anumite sarcini in cadrul proiectului si iti pun la dispozitie timpul si talentul pentru aceasta cauza. Roxana Tarziu a fost cea care a creat brand-ul vizual Dactar Nicu’s Skyzoid Poets prin afisele experimentale, extravagante si haioase care i-au dat o anumita notorietate clubului de lectura, Maria Nitu, studenta la litere in cadrul Universitatii Transilvania din Brasov, se ocupa de documentarea foto a evenimentelor si muzicianul Radu Muresan cu tot ce tine de sunet si tehnic.
Esentiala este si sustinerea literatilor brasoveni ca Dan Taranu sau Ioan Serbu si cea a decanului Facultatii de Litere din Brasov, Adrian Lacatus, care au moderat impreuna cu mine mai multe editii pe parcursul celor trei ani de existenta a clubului de lectura. Trebuie sa mentionez aici si alte trei persoane care ne-au ajutat periodic in acesti ani, Ramona Harsan (design afise), Camelia Bunea (foto) si Adele Gousset (video).
Dactar Nicu's Skyzoid Poets
In memoria regretatului poet si profesor brasovean Alexandru Musina, am numit clubul de lectura Dactar Nicu’s Skyzoid Poets, facand aluzie la ultimul volum de poezie publicat de el „dactar nicu and his skyzoid band”.
In acest sens, clubul nostru de lectura continua traditia “Scolii de la Brasov”, un grup literar novator si experimental format la inceputul anilor 80 care a jucat un rol important in infiintarea Facultatii de Litere din cadrul Universitatii Transilvania si conturarea identitatii literare locale.
Poeti si profesori ca Alexandru Musina, Andrei Bodiu, Gheorghe Craciun si Caius Dobrescu au incercat intotdeauna sa entuziasmeze noile generatii pentru literatura si scrierea creatoare si clubul nostru de lectura incearca sa le urmeze exemplul.
Reactii
Organizez de trei ani acest club de lectura, am ajuns la editia cu nr. 30 si in 2016 am organizat si un festival de poezie Dactar Nicu's Skyzoid Poets dedicat memoriei lui Alexandru Musina.
In acesti trei ani mi-am dat seama in primul rand ca deja exista un public tinta de iubitori ai poezie care asteptau sa apara pe harta culturala brasoveana evenimente literare care sa le dea posibilitatea de a comunica neconditionat si relaxat cu autori contemporani, sa stea cu ei dupa eveniment la o bere, la o tigara, sa afle lucruri despre practica scrisului si despre viata de artist pe care altundeva nu le afla.
In al doilea rand, mi-am dat seama cat de multi oameni inca percep poezia ca o arta desueta, abstracta, incarcerata in turnul de fildes al intelectualismului elitist. Cele mai frumoase surprize le-am avut cand am avut sansa sa vad pe fetele unor oameni surprinderea cauzata de niste lecturi care le-au aratat ca aceasta poezie este scrisa si pentru ei, este sociala, dezinhibata, autentica, o poezie care vede lumea cu ochii lor si o exprima pe limba lor.
Peisajul cultural
O sa vorbesc in primul rand despre peisajul cultural brasovean pentru ca nu mi se pare ca am experienta si autoritatea de a ma exprima despre cel national sau despre cel din alte orase.
Am observat in Brasov emergenta unei noi generati de manageri culturali, intre 30 si 40 de ani, curajosi, inovatori si pregatiti sa isi asume riscuri. Din cauza acestora oferta culturala locala s-a schimbat si s-a imbogatit in mod exponential in ultimii ani. E de mentionat aici Festivalul AMURAL care cred ca a deschis multe porti si minti in Brasov pe planul managementului cultural.
Totusi, momentan ne bazam aproape exclusiv pe bani publici in organizarea evenimentelor noastre si cred ca in viitor o sa fie foarte important sa convingem si sectorul privat ca merita sa investeasca in cultura.
Desigur, acest lucru este mai usor zis decat facut. O sa necesite un efort comun si consecvent pentru a castiga increderea sectorului privat si apoi desigur, pentru pastrarea integritatii ofertei culturale, dupa ce aceste sector intra in joc.
Consumatorii de cultura
Mi se pare ca cea mai mare problema cu care se confrunta managementul cultural momentan este intelegerea adecvata a fenomenului de individualitate exacerbata, defulatoare.
Consumatorul de cultura nu mai vrea sau nu mai poate sa fie un simplu spectator, vrea sa intre in joc, sa isi faca prezenta vazuta si simtita. Acest lucru este vazut de multi ca ceva negativ, ca un fel de narcisism inadmisibil al publicului care ar trebui sa stea frumos la locul lui si sa taca si sa aplaude la sfarsit.
Mie mi se pare ca este o sansa adevarata de a crea o cultura participativa, o cultura angajata social si o societate angajata cultural, de a emancipa rolul cititorului/spectatorului/consumatorului de cultura, de a democratiza acest sistem care mi se pare ca inca este bantuit de fantoma autoritatii si a elitismului.
Poezia e pe cale de disparitie?
Poezia nu este pe cale de disparitie. Ceea ce este pe cale de disparitie este o conceptie demodata si contraintuitiva a poeziei.
Din liceu am fost invatati ca poezia este ceva ce au scris niste barbati albi morti, ceva sacru, o comoara, ceva intangibil si de aceea prin excelenta neimportant pentru viata noastra de zi cu zi. De aceea invatam pe de rost cuminte pentru bacalaureat analize de text imbecile si apoi dupa ce primim nota de trecere nu mai bagam niciodata nasul intr-o carte de poezie pentru ca o asociem cu un sentiment de scarba.
Poezia care se scrie azi este la fel de vie ca cea de acum 100 de ani, este vie pentru cei care traiesc azi, li se adreseaza, cauta conversatia, dezbaterea, cearta, traieste si se zbate in acelasi noroi existential si social, arunca lumina asupra lucrurilor care exista in punctul mort al privirii omului, ceea ce am ascuns sub covor, ceea ce nu vedem de smarphone-ul lipit de fata, asupra gandurilor pe care poate nu putem sau nu avem curajul sa le exprimam.
Rolul poetului/poetei nu mi se pare ca s-a schimbat. Rolul poetului/poetei, dar si al artistului/artistei in general, ramane cel de a-si asuma riscul, ridicolul, frumusetea si nebunia de a vedea lucrurile altfel, de a provoca o “schimbare-n respiratie” cum a zis la un moment dat Paul Celan.
Unde se gaseste poezia
Poezia buna si inovatoare intotdeauna poate sa fie gasita acolo unde nu ne asteptam sa o gasim. Mi se pare ca cineva chiar nu intelege fenomenul inovarii daca ia in deradere noile posibilitati de exprimare poetica. Este o atitudine prin excelenta ignoranta si reactionara. Eu sunt un adept al democratizarii si socializarii poeziei si cred ca noile moduri de exprimare poetica ne dau exact aceasta sansa.
Cei care invoca problema calitatii aici uita ca un poem prost o sa ramana un poem prost chiar daca apare intr-o carte, ca graffiti pe un perete sau ca un post pe twitter.
Anul trecut am avut sansa sa fac parte din proiectul #dansliteratura, un proiect care a adus impreuna coregrafi romani cu poeti romani, anul acesta fac parte din alte doua proiecte, In.Fuzion si Polifonic care exploreaza ce se intampla cand fortele creative ale unor poeti contemporani se intrepatrund cu cele ale unor artisti vizuali contemporani. In acest sens, mi se pare ca si mainstream-ul artistic este in cautarea unor noi moduri de exprimare adecvate timpului in care traim.
Poezia contemporana din Romania
Nu sunt nici critic literar, nici istoric al literaturii. Nu pretind ca am o viziune exhaustiva a fenomenului literar contemporan si sa imi dau cu parerea aici cred ca ar fi un exercitiu de futilitate.
Tot ce pot si vreau sa zic este ca in ciuda faptului ca comunitatea poetica este inca parazitata de orgolii, resentimente si bisericute, exista fara dar si poate o dorinta comuna vizibila de a readuce poezia in vizorul atentiei publicului larg, de a arata ca poezia este o parte esentiala si intrinseca a existentei noastre sociale, politice si personale si asta arata ca mai avem, ce a identificat secolul trecut Hannah Arendt ca rolul civil al artei, “capacitatea de a incepe ceva nou impreuna“, capacitatea de a lucra impreuna la proiecte poetice noi cu priza la real si social si capacitatea de a scrie o poezie pentru toti si nu doar pentru noi.
