Literatura pentru copii a câștigat mult teren pe rafturile librăriilor din România. Ba chiar camere întregi. Asta e un pas important. Dar până la întâlnirea copiilor cu cărțile propriu zise mai sunt mulți pași de făcut. Mai ales când e vorba de copii din zonele defavorizate. Întâlnirea aceasta stă la baza planurilor De basm, Asociația Scriitorilor pentru Copii și Adolescenți din România, care vrea să promoveze literatura națională contemporană pentru copii.
Unul dintre proiectele la care visăm este acela de a convinge sponsori și instituții românești să ne ajute să îmbogățim bibliotecile sătești și pe cele ale copiilor foarte săraci care nu au acces la carte în general, nicidecum la cărțile actuale care vorbesc despre lumea lor, spune Iulia Iordan, una dintre fondatoarele De basm.
Un alt proiect al organizației este Nesupusele, în care sunt implicate peste 10 ilustratoare, alături de autoare. O carte despre 100 de femei senzaționale, de la luptătoare în munți, mame, regine, sportive, oameni de știință, inventatoare, scriitoare. O parte importantă a volumului va fi dedicată nesupuselor contemporane.
Luaţi manualele şcolare de ciclu primar, de exemplu, şi veţi observa uşor ce puţine fete şi femei există care să fie active, să facă lucruri importante, să fie incluse în manualele de istorie sau în cele de ştiinţe, explică Laura Grunberg necesitatea unei astfel de cărți
Fondatoarele organizației, Adina Rosetti, Iulia Iordan, Victoria Pătrașcu și Laura Grunberg vorbesc despre cum a evoluat cartea pentru copii în România, ce ar trebui să se întâmple pentru ca întâlnirea dintre copii și literatură să aibă loc mai des, despre manuale, școală, profesori, probleme de gen și povești.
De Basm. Începutul
Adina Rosetti: De câțiva ani, literatura contemporană pentru copii începe (în sfârșit!) să fie vizibilă și în România, apar din ce în ce mai multe titluri, sunt tot mai multe evenimente literare pentru copii, interesul editurilor pentru această zonă crește, așa că ne-am gândit, în mod firesc, că e un moment prielnic pentru a ne uni vocile de povestitoare pentru copii.
Totul a început la un ceai sau la o limonadă, nu mai țin minte exact, când Victoria Pătrașcu ne-a adus pe toate patru la o masă și a venit cu propunerea să înființăm o asociație care să ne reprezinte și în cadrul căreia să dezvoltăm proiectele la care visăm. Cum asta plutea cumva în aer și în mintea fiecăreia dintre noi, am zis da, cu entuziasm. A urmat o perioadă de căutări și dezbateri și iată-ne acum împreună oficial!
Planuri
Iulia Iordan: Dintre toate obiectivele pe care ni le-am propus în Manifestul asociației (pe care vă invităm să îl citiți pe pagina noastră de Facebook), cred că cel mai important, care le acoperă întrucâtva și pe celelalte, este dialogul.
Vrem să dialogăm unii cu alții în interiorul breslei: să găsim soluții la problemele de care ne lovim adesea, să concepem proiecte împreună, ne propunem de asemenea să dialogăm cu editorii mai ales, dar în general cu toți cei implicați în procesul de realizare a unei cărți, ne-am dori să dialogăm cu autoritățile din ministerele Educației și Culturii și, mai cu seamă, ne dorim o apropiere mai mare de publicul nostru.
Deoarece literatura pentru copii a fost și este considerată vioara a doua a literaturii, ne dorim să îmbunătățim lucrurile și în această privință: atât oferta, cât și percepția asupra ei. Dar deocamdată doar vorbim despre asta, pentru că abia ne-am înființat din punct de vedere juridic, iar drumul până la ce spuneam mai sus va fi lung.
Faptul că deja avem o percepție bună și o mulțime de susținători fără să fi derulat deocamdată proiecte de amploare ne arată că era nevoie de această formă de organizare artistică. Nu o cer doar nevoile noastre, ci și publicul care așteaptă deja mai mult decât cele două-trei apariții autohtone anuale obișnuite.
Pe de altă parte sunt oameni care înaintea noastră au mișcat munții în ceea ce privește percepția cărții și a lecturii în România, cum sunt Claudia Șerbănuță, fost manager la Bibliotecii Naționale, Bianca Mereuță la Cluj Napoca sau Brandi Anderson Bates la Lupeni, care au creat nu doar grupuri online de consiliere pentru părinți, dar și biblioteci adevărate cu o agendă de evenimente foarte bogată, Biblioteca Metropolitană din București, Asociația Ovidiu și, cu siguranță, alții, dar nu mulți alții.
Parteneriatele cu instituții sau inițiative private este de asemenea un alt lucru la care ne gândim pe termen lung. Unul dintre proiectele la care visăm este acela de a convinge sponsori și instituții românești să ne ajute să îmbogățim bibliotecile sătești și pe cele ale copiilor foarte săraci care nu au acces la carte în general, nicidecum la cărțile actuale care vorbesc despre lumea lor.
Un alt proiect, aflat în derulare deja, care ne umple de entuziasm și optimism este Nesupusele, un proiect editorial de amploare în care sunt implicate alături de noi în calitate de autoare, peste zece ilustratoare și un book designer.
Ideea
Victoria Pătrașcu: Dacă îmi aduc bine aminte, Iulia Iordan este moașa. Ea este cea care, la una dintre întâlnirile noastre ”de basm”, a scos ideea româncelor nesupuse. Am primit-o cu entuziasm, am îmbrățișat-o și am țintuit-o bine, ca nu cumva să zboare. Acum, după ce ne-am cunoscut, muncim din greu să o creștem și să-i dăm chip.
Cred ca ideea Nesupuselor a sosit la momentul potrivit. Pentru noi ca echipă, dar și pentru contextul în care va apărea cartea. România sărbătorește anul acesta Centenarul. Este, credem noi, un moment bun de reflecție.
Unde suntem? Cine suntem? Care sunt valorile noastre? În plus, tot mai des, agenda publică ne vorbește despre femei care iau atitudine, ies din anonimat, nu se mai supun unor limitări artificiale, dar și despre violența, înjosirea, lipsa de perspective și de șanse ale unora dintre ele. Cum mai bine să învățăm tinerele generații despre miile de feluri în care poate arăta un drum în viață decât dându-le exemplul Nesupuselor?
Proiectul se află într-un stadiu de creștere efervescentă. Am definitivat echipa și în linii mari conceptul cărții. Știm cui vrem să ne adresăm și ce mesaj să poarte poveștile din ea. Am selectat și personajele pe care ni le dorim în carte, dar, cum se întâmplă adesea în lumea scriitorilor, pe măsură ce lucrul înaintează, personajele capătă puteri și încep să preia conducerea. Unele nu se lasă băgate în carte, iar altele dau din coate ca să se așeze mai bine pe pagini.
Obstacole
Victoria: Sunt multe părți grele. De unele ne-am izbit deja, pe altele doar le intuim. Cel mai dificil până acum mi s-a părut realizarea selecției. Am găsit femei senzaționale, de la luptătoare în munți, mame, regine, sportive, oameni de știință, inventatoare, scriitoare. Mult mai multe decât ne așteptam atunci când am început documentarea.
Unele au povești impresionante, altele au realizări ”de basm”, altele au crâmpeie de vieți care te emoționează profund. Cum faci selecția ? Pe cine alegi ? Cum faci să nu greșești și să nu nedreptățești pe cineva ? Apoi, editarea cărții vine cu alte obstacole. Ne dorim ca această culegere să apară în cele mai bune condiții grafice și să aibă cea mai bună distribuție. Dar această ambiție vine cu niște costuri deloc neglijabile. Avem niște propuneri de parteneriat. Așteptăm și sponsorizări de la cei interesați să susțină proiectul. Nu excludem nici ideea crowdfundingului. O să alegem soluția care va da proiectului cele mai bune șanse. Suntem niște părinți care vor ce este mai bun pentru copilul lor.
Reacții
Victoria: Reacțiile au fost peste așteptări. Ne-au scris sute de oameni, pe pagina De Basm sau, în particular, fiecăreia dintre noi. Dincolo de mesajele de felicitare pentru ideea acestei cărți, am primit și câteva propuneri de parteneriat. Dar ceea ce ne-a impresionat cel mai tare a fost felul în care oamenii au îmbrățișat cu tot sufletul proiectul Nesupusele.
Am primit mesaje de la ilustratori și scriitori care voiau sa lucreze în regim de voluntariat, am primit invitații de a ține lansări și ateliere în școli, oferte de traducere, profesori universitari și specialiști din diverse domenii s-au oferit să ne ajute cu documentarea sau să ne înlesnească accesul la documente. Le mulțumim tuturor și ne vom strădui să nu-i dezamăgim.
Selecția
Iulia: Etapa de selecție a celor o sută de nume este încă în desfășurare și se dovedește a fi mai dificilă decât ne-am imaginat inițial, fiind condiționată de mai multe aspecte preliminare: o documentare serioasă, grija pentru gradul de accesibilitate și de relevanță a poveștilor pentru copii, diversitatea domeniilor de activitate în care au profesat personalitățile alese, la fel ca și a perioadelor istorice, originile și etniile diferite ale acestora, afinitățile subiective ale fiecăreia dintre noi pentru unele dintre ele etc.
Însă criteriul care ne vine de ajutor când suntem în dilemă este chiar titlul cărții. Au existat și există personalități feminine extraordinare în România, cu destine incredibile. Am putea scoate pe bandă rulantă volume cu poveștile lor. Însă ceea ce vrem să scoatem în evidență prin intermediul acestui volum este capacitatea acestor femei de a nu se supune normelor, etichetelor și, mai ales, oamenilor, ci mai degrabă valorilor, principiilor sau credințelor.
Într-o perioadă în care supunerea se regăsește în atâtea nuanțe peste tot în jur și diluează de multe ori idei simple precum respectul pentru celălalt, am simțit nevoia să scoatem la lumină portrete care nu doar să le arate cititorilor femei care "au reușit în viață", ci femei care, în ciuda presiunilor și obstacolelor întâlnite, și-au păstrat intactă moralitatea, generozitatea, altruismul remarcându-se și din punct de vedere profesional.
O parte importantă a volumului va fi dedicată nesupuselor contemporane. Este riscantă și destul de problematică alegerea acestora, însă în același timp esențială pentru ceea ce ne propunem. Copiii aud de multe ori cum stăteau lucrurile "pe vremuri", iar această nostalgie a generațiilor mature le induce copiilor ideea că în prezent suntem privați de valori umane. Am cunoscut copii care repetă mimetic această dezolare și fatalitate care îi caracterizează pe adulți.
De aceea mi-aș dori ca cititorii noștri să conștientizeze citind această carte că nu toți cei buni au murit sau au emigrat. Și în alte perioade istorice drepturile omului au fost puse sub semnul întrebării sau sărăcia a fost o dominantă a societății, dar au trăit și atunci personalități remarcabile. Chiar dacă reușitele lor nu au fost neapărat recunoscute în timpul vieții lor, poate nici după aceea, totuși povestea lor contează. La fel se întâmplă și în prezent: există personalități feminine active în diverse domenii care pun lucrurile în mișcare și pot servi drept modele. În ceea ce privește exemplele de nume, deocamdată vom păstra tăcerea asupra lor. Ne place să întreținem suspansul!
De ce e nevoie de Nesupusele
Laura Grunberg: Este nevoie pentru că persistă un decalaj important între modele de succes masculine şi feminine promovate de societatea noastră. Luaţi manualele şcolare de ciclu primar, de exemplu, şi veţi observa uşor ce puţine fete şi femei există care să fie active, să facă lucruri importante, să fie incluse în manualele de istorie sau în cele de ştiinţe.
Citiţi un raport („Alice în ţara manualelor”, www...) şi veţi fi suprinşi să constataţi că spectrul de profesii pentru fete este mult mai restrâns decât pentru băieţi sau că, la nivel vizual, fetele sunt reprezentate cel mai des udând flori. Uitaţi-vă prin oraş şi veţi constata că există foarte puţine bulevarde, nume de clădiri publice, staţii de metrou sau artă urbană cu reprezentări feminine. Deci oraşul spune în mare că femeile nu prea merită să fie în mentalul colectiv.
Dacă vrem o generaţie de fete şi băieţi care să crească în spiritul respectului reciproc, care să trăiască într-o lume a egalităţii de şanse, atunci este firesc ca modelele de succes feminine să fie mai vizibil promovate, pentru a reduce acest decalaj de reprezentare. Mai ales că există modele.
Aş mai adăuga însă ceva. „Nesupusele” îşi propune şi o redefinire a succesului pentru cei mici. Succes înseamnă nu doar performanţe în viaţa publică, sferă mult timp rezervată exclusiv bărbaţilor. Înseamnă şi devotament şi dăruire în sfera privată, înseamnă şi a susţine „din umbră” armata unei ţări, a avea grijă de generaţiile tinere.
Înseamnă şi rezistenţă discretă sau mai puţin discretă în raport cu normele unor epoci. Intrarea unor femei pentru prima dată în nişte meserii hipermasculinizate (şi nu mă refer aici la...motostivuitoare!) merită apreciată. Deci, copiii au nevoie de un echilibru al modelelor sociale de succes, astfel încât să se poată recunoaşte şi unii şi alţii în ele. Asta le va da mai multe încredere că oricare ar fi visul lor, acesta poate deveni realitate.
Cum s-a schimbat rolul literaturii
Adina: Ceea ce nu s-a schimbat, indiferent cât de evoluați din punct de vedere tehnologic am ajuns, este nevoia de poveste. Nevoia de povești care te fac să visezi sau în care, dimpotrivă, să te regăsești. Să-ți pui întrebări, să chestionezi realitatea sau pur și simplu să evadezi din ea într-o lume mai frumoasă și mai colorată.
Cred că, din acest punct de vedere, rolul literaturii este același, indiferent de vremuri. Mai ales când vorbim despre cea pentru copii, poate unul dintre noile ei roluri ar fi și cel de a reprezenta o alternativă la “iureșul virtual” care ne înghite din ce în ce mai mult și de la vârste tot mai fragede. Și un mod plăcut de a îi învăța pe copii câteva lucruri necesare esențiale, care au cam lipsit din educația generațiilor trecute: empatie și toleranță.
Literatura și iureșul virtual
Adina: E o întrebare grea, la care nu putem decât să ne imaginăm scenarii, pentru că acest “iureș virtual” de abia a început și nu știm încă unde ne duce, cum va arăta lumea viitorului și ce loc își vor găsi cărțile în ea. Însă, când viitorul vine peste tine, probabil e mai înțelept să te împrietenești cu el decât să-i întorci spatele.
Pe piața literaturii pentru copii din alte țări au apărut deja inițiative ingenioase de a aduce împreună poveștile pe hârtie cu cele din mediul digital. Târgul de carte pentru copii de la Bologna, de exemplu, are o secțiune rezervată dezbaterilor și prezentărilor despre noile media în literatura pentru cei mici: ebooks, realitate augmentată, mobile publishing, virtual reality etc.
Ceea ce contează, în final, este povestea și felul în care reușește să te atingă, să-ți vorbească despre umanitatea noastră, și poate mai puțin suportul material prin care ajunge la cititori. Eu, personal, sunt îndrăgostită de cărțile pe hârtie, de cartea ca obiect frumos, și nu-mi pot imagina cum ar fi ca primul contact al unui copil cu o poveste să fie prin intermediul ecranului unei tablete… Pe de altă parte, sunt sigură că, dacă ne-am pune în converșii unui puști, am vedea lucrurile destul de diferit și ne-ar încânta să apară dintre paginile unei cărți holograma personajului preferat.
Întâlnirea dintre literatură și copiii din România
Iulia: Copiii de oriunde, nu doar din România, ar trebui să se întâlnească des cu literatura, la fel și adulții. Literatura ne ține în legătură cu noi înșine și cu lumea în care trăim. Acolo unde există această legătură este și mai mult calm și obiectivitate, empatie și dorință de învățare. Literatura ne provoacă și ne face să gândim și, poate cel mai important, ne învață să vedem nuanțe în jurul nostru.
De aceea este atât de important să depășim stereotipurile din manualele de literatură și să avem liber la lectură. O lectură constantă însoțită de discuții critice pe marginea textelor este cazul ideal în care literatura poate deveni relevantă în educația copiilor. Sperăm ca prin proiectele asociației să găsim tot mai multe mijloace de a aduce literatura contemporană în școlile românești și de a iniția sau a întreține dialogul copiilor cu literatura.
Promovarea literaturii
Laura: Da, credem că este necesar ca cei tineri să aibă acces de foarte mici la o gamă cât mai largă de literatură. Este valabil şi pentru artele vizuale, pentru muzică. Vrem gusturi aduse la zi? Atunci trebuie să le oferim o gamă diversă de produse culturale.
Vrem să contracarăm, prin educaţia formală, genul de cultură consumeristă, de multe ori mediocră? Atunci manualele şi programele trebuie să îşi asume această sarcină şi să revizuiască pe ici, pe colo, prin punctele esenţiale, vorba lui Caragiale, conţinuturile.
Nu este vorba de a înlocui literatura clasică ci, din nou, de a propune un echilibru. Există deja o masă critică de scriitori de literatură de copii autohtoni care merită introduşi în manuale. Ei vin cu teme şi abordări mai actuale, cu un limbaj mai contemporan, sunt de cele mai multe ori texte bine ancorate în problemele de azi ale copiilor şi tinerilor. Pornind de la premiza că e vorba de texte de calitate, acestea pot atrage mai mult copiii spre lectură, le pot dezvolta gândirea critică, pot încuraja un dialog pro activ cu cartea.
Sunt destui profesori care deja încurajează deja informal acest aspect, care ne cheamă la diverse activităţi axate pe textele noastre. Noi sperăm că, în timp, manualele să fie din acest punct de vedere mai incluzive. Nu pentru că vrem noi să fim promovaţi, ci pentru că sincer credem că literatura naţională contemporană merită promovată, încurajată. Toţi – copii, părinţi, profesori, edituri – vor avea doar de câştigat pe termen lung.
