[Flori, fete, feminism] Ioana Gheorghita: "Pe scurt, drama e asta: femeile sunt private de drepturi si optiuni inca de mici, toata viata, iar majoritatea oamenilor - ambele sexe - nici macar nu observa"

Nu bagam de seama ca, dintotdeauna, fetele trebuie sa se apere, sa se justifice, sa incerce, sa reziste, sa suporte mai mult decat baietii, spune Ioana Gheorghita, brand strategist. Ioana a fost luata pe sus de conversatia din ce in ce mai prezenta despre drepturilor femeilor, tocmai din motivele pe care le explica mai sus. Si pentru ca era in interiorul acestei conversatii, pentru ca suferea de aceeasi deformare de perceptie modelata de societatea patriarhala in care am crescut cu totii.

Lupta pentru egalitatea de gen / anti orice fel de discriminare trebuie sa fie un efort constant si constient din partea segmentului privilegiat. Pe scurt: cred ca tine de barbati sa semnaleze cand alti barbati fac lucruri not OK, spune Ioana.

Ioana vorbeste despre femeile japoneze din reclame, Ways of Seeing a lui John Berger, incercarile de a scoate umbrela din fundul miscarii feministe si nevoia de a sustine, in comunicare, un "healthy empowerment" al barbatilor. 

Conversatia despre drepturile femeilor

Sincer, pe mine conversatia m-a luat pe sus - un lucru ciudat, avand in vedere ca sunt in interiorul ei. Si exact asta e problema: nu ne dam seama. Cu uimire, am realizat relativ recent ca sufeream si eu de aceeasi deformare de perceptie modelata de societatea patriarhala in care am crescut cu totii.

Pe scurt, drama e asta: femeile sunt private de drepturi si optiuni inca de mici, toata viata, iar majoritatea oamenilor - ambele sexe - nici macar nu observa. Nu bagam de seama ca, dintotdeauna, fetele trebuie sa se apere, sa se justifice, sa incerce, sa reziste, sa suporte mai mult decat baietii.

Cui ii e frica de feminism

"Feminism" suna a ideologie inversunata, a lucruri radicale spuse pe un ton ridicat, a conversatie care pune barbatii la punct. Pentru mine, feminismul este incercarea de a corecta dezechilibre prezente in viata de zi cu zi a femeilor: de la bani mai putini pentru aceeasi munca, la invazia spatiului personal prin forta si intimidare, la asteptari nerealiste legate de personalitate, abilitati si criterii care definesc succesul.

Acum ascult un podcast simpatic, The Guilty Feminist. Toate episoadele incep cu o serie de marturisiri amuzante in formula "I'm a feminist, but..." (De exemplu, I'm a feminist, but I've noticed that I'm more worried about the thigh gap than the pay gap). E o incercare de a scoate umbrela din fundul miscarii feministe; lucrurile devin mai convingatoare si mai placute cand sunt spuse relaxat si cu umor. E totodata un exercitiu de constientizare, de auto-analiza sincera, capitol la care stam mai mereu prost.

#metoo

Scandalul cu Rimaru a picat ca o bomba. S-a discutat mult, s-au scos schelete din dulap. Am auzit multi barbati intrebandu-se daca nu cumva au gresit si ei sau au tacut, sustinand in mod pasiv un mecanism stricat. Cu siguranta, s-a creat un precedent la care ne vom raporta de-acum inainte. De fapt, despre asta e vorba: suficiente precendente vizibile schimba notiunea de "normal", trebuie doar sa le facem sa se intample sau sa le punem pe tapet.

Miscarea pentru egalitatea de gen 

Au aparut deopotriva branduri cu viziuni gender equality, si alaturi de ele, premii speciale. Exista acum tot felul de evenimente dedicate femeilor, care incurajeaza si recunosc competenta, oferind ocazii de learning si sharing.

Toate astea sunt importante, fiindca inspira increderea in merit, si astfel influenteaza puterea economica a femeilor. Iar puterea economica e mereu si putere sociala. (Luptele pentru egalitate de gen s-au castigat deseori pe baza unor argumente financiare -  "exista o piata pentru asta", "exista putere de cumparare in acest segment de femei", "aceasta doamna e foarte bogata, hai sa o primim in clubul nostru exclusivist de gentlemani care fac business si politica" etc.).

Daca tot vorbim despre reprezentativitate, as muta putin atentia spre alt subiect de discriminare in industrie: varsta. Am citit recent o lucrare premiata de IPA, care punea pe masa niste adevaruri interesante. Cand inchidem ochii si ne gandim la creativi, vedem oameni de maxim 35 de ani. Sunt putini cei care "imbatranesc" in publicitate; cei mai multi seniori fie capata un rol pasiv de mentor, fie migreaza spre alte domenii. Iar asta e cam contraproductiv.

In industriile creative catre care noi aspiram - de exemplu film, design - talentul matur e teribil de apreciat. Mai mult, varsta medie scazuta a agentiei afecteaza credibilitatea in fata clientului, mai experimentat macar ca numar de ani. Clar, suntem o industrie care indeparteaza seniorii si venereaza cultul tineretii, prin premii gen Young Lions si teambuildings hardcore.

Inflatie de campanii sociale?

Inflatia de case-uri sociale e such a first world problem. (Desi - ce ciudat: egalitatea de gen e o problema majora in first world, deci e un virus social imun la progres, si de-aici ne putem da seama ce tulpina puternica are.) Cannes nu e oglinda lumii in care traim. Sunt multe de facut pe subiect!

In Romania

E un suflu care se simte. Pare mai vizibil fenomenul CpF - dar culmea, nu aici sunt dusmanii periculosi. Cea mai mare amenintare mi se pare ca vine de la oameni educati, cu statut social ridicat, cu care avem afinitati, pe care ii urmarim, ii citim, ii ascultam - prieteni, colegi, jurnalisti, artisti - si care perpetueaza modelul, cu sau fara stiinta. (De exemplu, mi s-a intamplat sa dau peste continut surprinzator de periculos in Ziarul Financiar sau la Radio Guerrilla.)

Pe oponentii miscarii ii impart in 2 categorii: cei care nu pot fi salvati cu argumente inteligente (rationale sau emotionale), si cei care inca n-au inteles. Cred ca cei din urma sunt cei mai multi, si sunt oameni cat se poate de normali la cap, simpatici si bine intentionati.

Insa din pacate, oricat de evoluati suntem ca indivizi, ne-am format in mijlocul unor principii patriarhale, iar daca am reusit sa le fentam cat de cat, suntem bombardati zilnic cu exemple care intaresc prejudecatile. De asta, lupta pentru egalitatea de gen / anti orice fel de discriminare trebuie sa fie un efort constant si constient din partea segmentului privilegiat. Pe scurt: cred ca tine de barbati sa semnaleze cand alti barbati fac lucruri not OK.

Empowermentul si brandurile

Brandurile ar trebui sa faca des disaster checks, prea mult empowerment creaza presiune sociala suplimentara. "Femeia nu e doar in bucatarie" nu inseamna "Femeia trebuie sa fie prima in toate".

O initiativa de comunicare recenta pe care o apreciez sustine ceva concret: normalizarea vorbitul despre menstruatie: 

Cand lucrezi la o campanie legata de femei

Ma tot lovesc de acest contra-argument, inclusiv pe briefurile care vizeaza femei: conceptul e misto, dar e revolutionar pentru Romania. Am petrecut aproape o luna in Japonia anul trecut, printre putinele lucruri care m-au oripilat a fost grila TV si reclamele pentru femei - toate japonezele erau fie la cratita, fie plangeau dupa vreun barbat. De altfel, se stie ca e tara cu cel mai mare pay gap din lume. Cu siguranta, romancele sunt consumatoare de ad-uri mai bune.

Totodata, cred ca e necesar sa incepem sa sustinem, in comunicare, un "healthy empowerment" al barbatilor. Incepem sa ne facem o idee despre modelul feminin, dar cel masculin are o multe zone intunecate, in special legate de educatia emotionala. Atata timp cat plansul si exprimarea sensibilitatii sunt tabu si condamnabile inca din copilarie, vor exista si consecinte nefaste la maturitate - manifestari de forta, mascarea depresiei etc.

Dezechilibrul e foarte mare, nu se poate acoperi peste noapte. Las aici un filmulet din '72, un episod fascinant din seria Ways of Seeing a lui John Berger, care analizeaza conditia femeii in societate, plecand de la felul in care e reprezentata in pictura europeana, in special in nud. V-ati intrebat vreodata cum definiti un nud? Berger mi se pare vizionar si astazi.

Cum sarbatoresti 8 martie

Imi place 1 Martie, imi aminteste ca vine primavara. In schimb, 8 Martie mi se pare asa de demodat ca astept sa primesc invite la un disco party tematic cu spuma.