[Flori, fete, feminism] Ana Stanel: "Cine vrea sa fie o mustacioasa cu prea multe opinii? Not me!"

Cui ii e frica de feminism? Celor care nu inteleg cuvantul, dar chiar si asa, il iau la misto, crede Ana Stanel, Managing Partner The GOOD Company. In constiinta colectiva, s-a ajuns la o tipologie a „feministei" cu care femeile nu prea vor sa se identifice, spune ea, adica „mediocrele care au nevoie sa tipe in gura mare ca sa-si afirme superioritatea si, desigur, ca sa atraga atentia barbatilor".

Ana face parte din generatia care la Revolutie intra la scoala si care si-a trait adolsecenta in anii '90, acel "ev mediu" al emanciparii sociale, in care cel mai nou cuvant din vocabularul nostru – "democratie" – insemna, in traducere libera, "fac ce vreau". 

Toti ne-am lovit de hartuire in jurul nostru, fara sa stim ce-i aia, si am continuat sa ne lovim de ea. Dar, atata vreme cat nu a existat, slava Domnului, nici un caz traumatizant, am trecut peste – de aici norocul despre care spuneam mai devreme. De aceea tratam subiectul mai detasat – cu mintea de acum intelegem implicatiile si fiecare, la nivel personal, se uita in urma si se bucura ca viitorul va suna altfel fiindca in sfarsit, chiar daca greeeeeu, societatea noastra se maturizeaza, spune Ana.

 In Romania, insa, miscarile sociale de gen sunt cam nemiscate. Conversatia nu a ajuns, pe bune, si la noi. Pe de alta parte, este mai putin important sa vorbim si mai important sa actionam, spune ea.

Conversatia despre femei

Eu nu m-as rezuma la ultimul an, chiar daca e cel mai reprezentativ in acest sens, cel putin din istoria recenta. Este peste un deceniu de cand am inceput sa simtim ca ne "trage" curentul empowermentului femeii – campania Real Beauty a lui Dove a inceput din 2004 si este un standpoint pentru ce inseamna "liberation" in secolul 21, ceea ce spune multe despre puterea brandurilor.

Ca aceasta conversatie a atins un varf, din n motive, anul trecut, era ceva de asteptat. Eu insa nu cred ca a ajuns, pe bune, si la noi: am vazut un soi de semi-reactie mimetica la ce s-a intamplat afara, am vazut ceva parerism – ca doar e sportul nostru preferat, am vazut inclusiv un articol, parca, in care subiectul prindea si putina culoare politica.

Nu retin nici o actiune care sa-mi fi generat vreo reactie, de orice fel; da, se simte „trendul", suntem mai corecti politic, suntem mai circumspecti, ceea ce e bine, dar cred ca e prematur sa vorbim despre o conversatie. Pe de alta parte, este mai putin important sa vorbim si mai important sa actionam - iar daca ce se intampla in lume are impactul dorit, chiar si in tacere, asupra vietii noastre de zi cu zi, avem un mare punct castigat.

Cui ii e frica de feminism?

Este un subiect destul de amplu, dar cam astfel as rezuma eu ideile principale: noi suntem o societate inca (!) patriarhala si, in acelasi timp, un popor care le stie si se pricepe la toate, dar asa, de spoiala, ca in rest ne descurcam noi.

Raportat la ideea de feminism, dupa mine asta inseamna ca, chiar daca nu prea intelegem cuvantul si mai degraba aproximam implicatiile sale, avem dezinvoltura sa il luam la misto. Si uite asa s-a ajuns, in constiinta colectiva, la o tipologie a „feministei" cu care femeile nu prea vor sa se identifice, adica „mediocrele care au nevoie sa tipe in gura mare ca sa-si afirme superioritatea si, desigur, ca sa atraga atentia barbatilor".

Cine vrea sa fie o mustacioasa cu prea multe opinii? Not me! Pe de alta parte, independent de acceptarea si asumarea cuvantului „feminism", este clar ca femeile se emancipeaza si la noi, greoi, in straturi, in functie de educatia primita – academic, dar mai ales acasa. Per ansamblu, realist, nu e inca egalitate de sanse si nu stiu cand va fi, dar ce conteaza, cel putin pentru o parte din noi, este ca credem, fiecare, in sansa noastra.

#metoo

#metoo este o miscare ampla si este normal sa existe pareri pro si contra. E mai nasol, in contextul tipologiei noastre de romani, de care am tot vorbit, ca nu de pareri ducem lipsa, ci de documentarea lor. Din acest motiv, al abordarii noastre superficiale pe marginea multor subiecte de importanta majora, contra-reactia mea este ca, personal, am ajuns sa am pareri foarte putine si sa tratez cu scepticism parerile altora.

Ma voi opri insa un pic asupra faptului ca imitarea, prin raport cu ce s-a intamplat in State, este ceva condamnat la noi, lucru care mi se pare fantastic: evident ca, atat cat este, este ceva copiat, asta intra in insasi definitia propagarii unei miscari sociale. Nu stiam ca e nevoie de savoare locala, ca sa fie mai credibila; dar nu-i problema, ca asta se gaseste din plin la stirile de la ora 5.

In ceea ce priveste importanta acordata miscarii in Romania, am facut o cautare fix pe aceasta terminologie - "metoo romania" - si am descoperit ca in primele 5 pagini avem aproape exclusiv rezultate din octombrie-noiembrie 2017 si unul de anul acesta. Suntem in martie 2018, da? I rest my case.

#metoo in jurul tau 

In jurul meu nu s-a simtit aproape deloc. Cred ca este un noroc, nu-i asa? Eu fac parte din generatia care la revolutie intra la scoala si care si-a trait adolsecenta in anii '90, acel "ev mediu" al emanciparii sociale, in care cel mai nou cuvant din vocabularul nostru – "democratie" – insemna, in traducere libera, "fac ce vreau".

Toti ne-am lovit de hartuire in jurul nostru, fara sa stim ce-i aia, si am continuat sa ne lovim de ea. Dar, atata vreme cat nu a existat, slava Domnului, nici un caz traumatizant, am trecut peste – de aici norocul despre care spuneam mai devreme. De aceea tratam subiectul mai detasat – cu mintea de acum intelegem implicatiile si fiecare, la nivel personal, se uita in urma si se bucura ca viitorul va suna altfel fiindca in sfarsit, chiar daca greeeeeu, societatea noastra se maturizeaza.

Si brandurile au simtit acelasi lucru – daca in trecut era permis, si chiar "prindea" sa transformi diferentele de gen in carlige de comunicare, acum parca ne-am linistit. Simt un filon subteran de hiperprudenta, absolut justificabil in context, care va elimina inegalitatea de gen din discursurile publicitare.

Miscarea pentru egalitatea de gen

Eu m-am mutat de la client de 4 ani de zile si "grosul" experientei mele de pana acum este de partea cealalta a industriei. Nu am crescut aici, am ajuns deja mare, cu un bagaj de experienta si intr-o pozitie din care lucrurile se vad altfel.

De aceea mi-e greu sa raspund la aceasta intrebare, dar – din ce am acumulat pana acum – tind sa cred ca problemele nu difera de cele din alte industrii: hipervalorizarea "asseturilor" feminine si, implicit, (des)considerarea pe criterii de aspect fizic, rumoarea din jurul promovarilor rapide sau a pozitiilor privilegiate ale unor persoane care aparent nu sunt potrivite in rolul detinut, increderea mai scazuta in capabilitatile persoanelor de sex feminin pentru realizarea anumitor taskuri sau pentru activarea in anumite domenii, remuneratiile mai mici pentru femei etc.etc.

Ca vin de la coleg, sef sau client, sunt la fel de reale. Asta insa este o chestiune de mentalitate, care se va schimba in timp, pe masura ce femeile vor avea ocazia sa demonstreze ca pot fi egale barbatilor – faptul ca exista, in general vorbind, miscari sociale in acest sens ajuta la grabirea procesului, faptul ca la noi miscarile sunt cam... nemiscate nu ajuta asa de mult. Una peste alta, am credinta ca lucurile se schimba in bine, dar procesul este unul de durata.

Inflatie de campanii sociale?

Este inflatie si e normal sa fie. Asta ajuta curentul sa prinda amploare - industria aceasta este unul din motoarele schimbarii, istoria a dovedit-o. Iar in ceea ce priveste egalitatea de gen, inca e lung drumul, e nevoie de consistenta si de insistenta. Iar cand discursul in acest sens va deveni excesiv, publicul ne-o va arata imediat.

In Romania

Eu nu o prea vad. Zic "prea" pentru ca putina vizibilitate are – sau, mai exact, a avut la momentul 2017 – dar si atunci masa critica a fost reprezentata de preluari cu iz stiristic ale informatiilor de afara, prea putine actiuni locale concrete. Daca a existat vreo campanie vizibila in Romania pe acest subiect, regret foarte tare, dar mi-a scapat.

De afara imi este foarte usor sa nominalizez, mai ales ca in ultima perioada, avand in vedere si desfasurarea de premii din industria filmului, am avut parte de destula comunicare, care a culminat cu seara Oscarurilor.

Din toata panoplia de content emotional, proiectul The Walmart Box mi s-a parut o raza de soare. Este smart,  funny si empowering for women on so many levels – de la concept la executii (toate 3) la mesaj.

Empowermentul si brandurile 

Asa cum spuneam, feminismul este un subiect greu de cuprins intr-o simpla conversatie. Acum 100 si un pic de ani, cand a prins contur, era vorba in primul rand despre o miscare de „empowerment", prin care femeile urmareau sa primeasca anumite drepturi care, nejustificat, apartineau strict sexului masculin.

In ultimul secol lucrurile au evoluat enorm – pana la urma, am depasit milenii de istorie care a apartinut in principal barbatilor. Totusi, ca e vorba de egalitate de sanse, ca e vorba de dreptul de a alege sau de libertatea de a se exprima, oricum alegem sa definim obiectivul miscarilor feministe, e clar ca inca nu suntem acolo.

Deci da, inca vorbim de un proces de empowerment, nu de o stare de fapt. Daca unele dintre noi au ajuns intr-un punct in care isi pot revendica sau asuma puterea, trebuie sa fim constienti ca masa critica a populatiei feminine inca are nevoie de educare in directia asta.

Asadar, independent de obiectivele „egoiste" ale brandurilor de a-si atrage capital de imagine, vanzari etc., ce fac ele este un lucru bun, fiindca – prin mesajele lor – au o contributie importanta la acest proces de educare.

Pe de alta parte, cand militantul nr.1 pentru empowerment, Dove, colocvial vorbind „o da dintr-una intr-alta" cu aduri care sunt acuzate de rasism, te intrebi daca uneori nu ajungem sa pierdem perspectiva asupra lucrurilor.

Dupa care te uiti la o multime de reclame care plaseaza in centrul comunicarii nu doar femei, ci fetite care invata de mici ca pot face sau alege sau spune tot ce isi doresc...si iti dai seama ca generatia lor nu va mai trebui educata, fiindca va avea in sange ceea ce noi inca invatam.

Iar pentru asta putem sa multumim brandurilor, iata si cateva exemple, mai mult sau mai putin cunoscute:

Evolutie

Toti suntem mai atenti. Clientii, dar si noi. Nu pot spune ca subiectul „femeii" a fost evidentiat in procesul de dezvoltare a strategiilor de comunicare, insa din punct de vedere tactic si al mesajelor construite, brandurile sunt mai atente cu ce isi doresc sa transmita. Aceasta se intampla mai ales in industriile masculine, in care obiectificarea femeii a fost in mod traditional un izvor de inspiratie.

Cum sarbatoresti

Nu sarbatoresc 8 martie, nu ma identific cu "publicul tinta". Pentru mine, 8 martie inseamna Ziua Mamei, iar pe ea am avut grija sa o sarbatorim in avans in weekendul ce s-a incheiat, tocmai ca sa fim siguri ca ne putem bucura pe indelete de aceasta sarbatoare.