E greu să te simți acasă în România. Sau cel puțin așa se simte aici, în bula noastră. Multă ostilitate. Și oameni încruntați. E motivul pentru care am început și seria vizitatorilor de România: poate, dacă vedem ce văd ei, ne aducem aminte de ce suntem aici. Asta ne ajuta sa intelegem si Bogdan, pe care, in anii 90, îl băteau gânduri de plecare. A ales sa ramana. Si, in afara jobului, a facut Ochișoru. Ca răspuns al unui om la orașul ce-l înconjoară. Ca posibilitatea unei insule personale. Oaza lui s-a transformat, treptat, si in oaza altora. Cu ajutorul Madalinei, al lui Stefan si Alex, Ochisoru a crescut incet, organic. Timp de 18 ani. Bogdan a gasit casa in 2000.
Alegerea se dădea într-un apartament cu două camere în Militari, să zicem, și o casă cu grădină într-un cartier un pic mai departe de centru. Așa a apărut casa veche, din 1950, cu grădină în viața lui Bogdan, casă ce nu arăta deloc apetisant, dar promitea spațiu. Și liniște.
S-a mutat aici în 2001, iar toată casa era înconjurată de o mare placă de beton, din care răsăreau pe undeva câteva buruieni, pe care le-a udat conștiincios. Anul următor a scos tot betonul, a adus șapte basculante de pământ, iar apoi a început să planteze.
Dar ce este, de fapt, Ochișoru? Un spațiu deschis al inspirației, o posibilă oază acasă pentru, spune Madalina. O casa vie. Loc pentru proiecte de amenajare și scenografie. Aici au avut loc sedințe foto, s-au filmat câteva spoturi, s-a petrecut în grădină. Echipa planuieste mici evenimente-concept: de la seri private dedicate designului în toate formele lui - lansarea unei colecții sau socializare fină cu pasionații unui anume stil. Nu se grăbesc, însă. Vor să lase firescul sa își spună cuvântul. Chiar dacă pare un concept de bifat în comunicate și prezentări.
Echipa
Dacă e să vorbim despre Bogdan, creatorul și proprietarul de drept al Ochișorului, atunci viața lui transpusă într-un trailer de 10 secunde arată cam așa: din Sibiu, ajuns în București în vremea “marilor schimbări” ale anilor ‘90, preocupat de transformat și proiectat căsuțe încă din copilărie și… stop cadru, nu atât de dat pe spate de imaginea capitalei.
Între a pleca, cum se întâmplă din ‘90 încoace, și a rămâne, a ales să rămână. Cu o condiție - posibilitatea unei insule personale. Nu în Marea Egee, ci în orașul cu job-ul. Așa a apărut Ochișoru, ca răspuns al unui om la orașul ce-l înconjoară. Paranteză: job-ul lui Bogdan nu are nici în clin, nici în mânecă cu transformatul spațiilor, grădinilor sau cu designul interior. Asta se întâmplă doar după orele de program. :)
Dacă e să mă introduc și pe mine în discuție, Mădălina, l-am cunoscut pe Bogdan acum șapte ani, datorită proiectelor editoriale pe zona de design în care eram pe atunci implicată și mai ales datorită blogului pe care tocmai i-l făcuseră cadou prietenii lui. Inspirați de toate transformările pe care Bogdan le opera constant la el acasă și la ei acasă, ideea prietenilor lui Bogdan a fost ca el să poată în sfârșit împărtăși din culisele Ochișorului, pentru a-i ajuta și pe alții să înțeleagă necesitatea unui stil personal, dar și faptul că nu e ceva intangibil, rezervat doar celor al căror buget de amenajare depășește proiecțiile majorității.
Totul era și suna minunat, doar că nu poți lăsa și comunicarea pe mâinile deja pline ale creatorului: era, practic, imposibil, ca Bogdan să fie și cel care creează, și cel care-și documentează munca, și cel care comunică... Repet, totul în afara orelor de program. Așa că blogul a supraviețuit cât a supraviețuit, iar apoi a trecut în umbră.
Deși de aproape șapte ani de zile Ochișoru a devenit un fel de a doua mea casă, care alină multe dintre lipsurile Bucureștiului, eu și Bogdan ne-am unit oficial forțele în 2017, iar foarte recent am lansat noul blog - Ochisoru.ro, căsuța noastră din online, pe care o deschidem tuturor celor în căutarea unei amprente personale, a proiectelor și a oamenilor care creează valoare adăugată, a surselor și resurselor posibile din București, România.
Nu am fi putut face asta însă fără ajutorul lui Alex (Boghian), fotograful care este alături de noi de la bun început și care a surprins mai toate etapele Ochișorului, acum publicate. Nu mai zicem de layout-ul blogului, unde Alex s-a implicat destul de mult.
Și nu am fi putut face asta nici fără Ștefan (Leoveanu), care are grijă de tot și de toate în procesele și proiectele noastre de creație. Pe scurt, noi, tot prieteni ai lui Bogdan, am reînviat ideea blogului, însă îl luăm în mâinile noastre, lăsând creatorul să facă ce știe mai bine - să creeze.
Începutul
Cum deja am dat din casă, Ochișoru este răspunul pe care Bogdan l-a dat orașului adoptiv. Căutările imobiliare au început la începutul anilor 2000, când alegerea se dădea într-un apartament cu două camere în Militari, să zicem, și o casă cu grădină într-un cartier un pic mai departe de centru. Așa a apărut casa veche, din 1950, cu grădină în viața lui Bogdan, casă ce nu arăta deloc apetisant, dar promitea spațiu. Și liniște.
Pentru cineva care avea în plan să redecoreze liftul blocului de 10 etaje, pentru că nu suporta să stea minute în șir într-un spațiu atât de meschin, se profila un teren de joacă nebănuit. Care, între noi fie vorba, încă îl provoacă la noi adaptări și transformări.
Implementarea
Cea mai mare provocare, spune Bogdan, a fost grădina. Eu aș spune, însă, că nici interiorul n-a fost tocmai floare la ureche, însă răspunsul lui Bogdan e inevitabil “la interior te poți juca mult mai ușor”. Nu contrazicem creatorul - vorba aceea, “Domnește, Sire!” - și vorbim despre grădină.
S-a mutat aici în 2001, iar toată casa era înconjurată de o mare placă de beton, din care răsăreau pe undeva câteva buruieni, pe care le-a udat conștiincios. Anul următor a scos tot betonul, a adus șapte basculante de pământ, iar apoi a început să planteze, cu mâna lui, fiecare boschețel, copăcel, floare. Grădina chiar rămâne în mare parte verde tot timpul anului, iar din aprilie până în septembrie-octombrie sigur vezi câte o floare pe undeva. E o grădină mediteraneană adaptată Bucureștiului, plină de lavandă, plante aromatice, hortensii, leandri, bambuși.
E greu de estimat o investiție de-a lungul a 17 ani în care mai tot timpul s-a întâmplat ceva. Ochișoru este o casă vie, un spațiu în continuă transformare, unde și piesele centrale, și detaliile au povestea lor. Pe blog am documentat transformările din ultimii cinci ani, 2012 - 2017, în mai toate zonele căsuței, ca să vă faceți o idee cât de ample au fost schimbările în unele dintre spații.
Tot în căsuța digitală, pe ochisoru.ro, am povestit și despre piesele pe care Bogdan le mixează în stilul lui, multe semnate de designeri din Danemarca și Suedia, dar la fel de multe recuperate de prin toate vacanțele, casele bunicilor și chiar gunoaiele cartierului. Iar pentru proiectele recente, cum a fost transformarea bucătăriei, am publicat și toate informațiile legate de buget.
În rest, pentru că am început prin menționarea casei din anii ‘50, stil vagon, nu a intervenit deloc asupra structurii ei. Doar “s-a jucat”, cum zice el, cu spațiile interioare și a conturat ușor-ușor oaza de azi.
Numele
Sincer, nu ne-am gândit prea mult la nume, Ochișoru a fost încă din 2011 numele pe care prietenii lui Bogdan l-au dat primului blog. Ochișoru a fost și Ochișoru a rămas. :)
Deși cu toții eram convinși că nu poate însemna decât diminutivul lui “ochi”, odată cu lucrul la noul blog am descoperit că “ochișoru” este și numele unei flori - scânteiuța, ce arată ca un ochi deschis, și care, la noi, crește de regulă pe marginea drumului, pe câmpuri etc.
În Anglia însă, ochișorul e o floare de care se leagă numele unui roman destul de cunoscut - “The Scarlet Pimpernel”, și a unui serial TV ce-i preia intriga. Cum am aflat, am căutat semințe, dar la noi n-am găsit, așa că le-am comandat din Anglia. Vara trecută au dat și la noi primii ochișori albaștri. :)
Servicii
Vrem ca Ochișoru să fie, în online, un spațiu deschis al inspirației, al “ingredientelor” unei oaze posibile acasă pentru cei mai mulți dintre noi. De aceea am și documentat transformările în primul rând de la noi de acasă, de la etape la buget, am vorbit despre soluții, am deschis până și ușile dormitorului și ale băii. :)
Vom continua cu poveștile pe care le-am conturat în grădinile și casele altora, pentru că până acum nu am apucat să facem asta structurat. Pregătim deja interviuri despre proiectele în care credem, moodboard-uri cu piesele și accesoriile noastre preferate din România. Totul cu răbdare, nu pe fast forward, cu accent pe întâlnirea, descoperirea și pe comunicarea față în față, pe autenticitate și pe timpul necesar documentării.
Știm cât de mare e graba din online, dar nu credem că un proiect cu adevărat valoros, autentic, credibil, cu bătaie lungă, poate fi construit pe repede înainte. Iar până nu testăm, atingem, vedem lucrurile despre care vorbim, nu vom povesti despre ele. Cu toții avem nevoie de povești bine scrise, complete, care nu doar aplaudă inițiative, ci le mai și întorc pe toate părțile.
De multe ori ignorăm că pentru asta e nevoie de timp și alegem scurtăturile. Știm sigur că nu vom face asta. Așa cum căsuța în sine reprezintă răspunsul dat de un singur om de-a lungul a mulți ani, fără scurtături și improvizații ce iau ochii - de multe ori alegând tocmai calea mai grea pentru a învăța mai multe -, aceleași valori vor guverna și spațiul căsuței din online.
Ce vor oamenii
Ochișoru e de cele mai multe ori confundat cu un spațiu deschis pentru cei care vor oricând să organizeze ceva la noi. Cu siguranță e foarte dezirabil, însă pentru că noi locuim aici (în special Bogdan, el aici se trezește în fiecare dimineață), facem tot posibilul să nu deschidem prea des căsuța. Direcția noastră, așa cum o exprimă și blogul, rămân proiectele de amenajare și scenografie.
De-a lungul timpului au avut loc la noi sedințe foto, s-au filmat câteva spoturi, am mai petrecut, în liniște, cu prietenii în grădină.
Însă intenția noastră nu va fi niciodată să deschidem prea mult căsuța, pentru că riscăm să pierdem tot ce are mai valoros - intimitatea și surpriza. Plănuim însă mici evenimente-concept ce ne poartă semnătura: de la seri private dedicate designului în toate formele lui - lansarea unei colecții sau socializare fină cu pasionații unui anume stil/brand -, până la workshop-uri faine în grădină.
Toți cei care au ajuns la noi până acum sunt exact oamenii din filmul nostru - atenți la detalii, oameni care știu să aprecieze discreția și subtilitatea. Iar Ochișoru a făcut din start această selecție prin însăși stilul lui: ne-a ajutat să ajungem mai repede la cei care respectă gesturile mici, delicatețea, fragilitatea și frumusețea, în general, a clipelor petrecute acasă, ale micului univers pe care îl poți crea și de care te bucuri firesc cu oamenii tăi dragi, care împărtășesc aceleași valori.
Promovare
Până acum nu ne-am promovat mai deloc și, drept să vă spunem, nu avem un plan pus la cale în detaliu pentru ce va urma. Știm sigur că avem în pregătire câte o poveste în fiecare săptămână, care să facă diferența în newsfeed-ul și lifestyle-ul vostru.
Că punem la cale o degustare de cafea asezonată cu prezentarea colecțiilor a doi designeri care ne plac într-o zi de primăvară, că ne-ar plăcea să se materializeze un workshop în iunie, pe care acum îl punem cap la cap. Că avem câteva proiecte de amenajare în lucru, pe care ne dorim să le finalizăm și prezentăm anul acesta.
Dacă până acum însă comunicarea noastră a fost asumat și intenționat impresionistă - instantanee surprinse acasă fără alte explicații, în afară de starea pe care ți-o imprimau -, de acum însă ne vom concentra pe proiectele pe care le semnăm și pe cele care au ceva de spus, în primul rând din România, la capitolul ingrediente pentru o oază posibilă acasă.
Ca și până acum însă, vom lăsa autenticul și firescul să-și spună cuvântul, conștienți fiind că facem asta într-o lume în care aceste două cuvinte sunt mai degrabă de bifat în prezentări și comunicate. Credem însă prea mult în ele ca să nu ne asumăm experimentul Ochișoru până la capăt. Doar așa am ajuns până aici. ;)
