Intr-a saptea a avut de inventat un muzeu care nu exista in Romania. A facut muzeul pungilor si l-a prezentat in fata clasei, imbracata in saci de gunoi. Atunci a aflat de la mama ei ca exista Departamentul de Creatie. La 20 de ani punea bazele primei sale mape de portofoliu, la Kettle and Cup.
In 2018, Miruna Dumitrescu (Jazz) e copywriterul anului, cu doua locuri 1 topul ADC in lunile octombrie si noiembrie prin contributia adusa campaniilor Provident – Testul de Constientizare si Impreuna #pentrumagichome.
A trecut pe la Brands&Bears, Lowe, The Group, Leo, si acum e la Jazz.
La capitolul ce credeam versus ce am descoperit e simplu.
E ca scoala de soferi la 30 km/h, cu instructor langa VS o zi normala cu masina in traficul din Bucuresti. Daca iti place sa conduci vei accepta provocarea, vei trai experienta si asa mai departe. Trebuie sa-ti placa mult, nu de alta, dar si daca ai scapat de traffic, tot esti in pericol cu parcatul.
Miruna numara dezamagirile si invataturile stranse pana acum in munca ei in publicitate, oamenii care i-au marcat cele mai importante momente, vorbeste despre prima reclama, despre campania Magic Home, despre care a vorbit toata industria anul trecut, si despre cum le raspunzi celor care spun ca e o industrie de c****. Ea le raspunde prin campanii misto.
Inceputurile in publicitate
Eu am avut noroc. Avusesem un proiect la scoala: trebuia sa cream un muzeu care nu exista la noi, in Bucuresti si sa il prezentam in fata clasei. Am tinut prezentarea pentru muzeul pungilor, imbracata in saci de gunoi. A fost just si cel putin fun. Diriga mi-a spus ca sunt un copil foarte creativ, iar mie asta mi s-a parut cel mai frumos compliment de pe pamant. M-am dus sa ma laud la mama, care era pe vremea aia AV Producer la Leo Burnett, si asa am aflat despre “departamentul de creatie”. Se intampla intr-a saptea. Atunci am stiut eu ca trebuie sa fiu acolo: la creatie. Uite numa’ce frumos suna. N-am stat sa ma intreb copy sau art, mi-a fost clar din prima.
Am inceput cu minte de copil sa citesc Hey, Whipple, Squeeze This. E ok, pana la urma am inteles-o, cand am recitit-o, la 22. Ce incerc sa spun e ca odata ce mi-am dat seama ce vreau sa ma fac cand o sa fiu mare, am inceput sa ma agit ca pestele pe uscat ca si cand as fi putut sa accelerez procesul de imbatranire. Am dat la facultate cu gandul ca ce invat acolo o sa ma ajute la job-ul pe care, desigur, inca nu-l aveam.
Primul training l-am facut la Kettle and Cup la 20 de ani, cred. Cam asa. Lucram cu Mihaela Pascu – unul dintre cei mai dragi si mari mentori ai mei. Art era Claudiu Benciu, iar mie nu-mi venea sa cred ca cineva asa mic ca mine lucreaza cu cineva asa mare ca el. Acolo am pus bazele primei mele mape de portofoliu. Era mare si rosie si o purtam sub brat cu o mandrie vag aroganta.
Background
Am intrat in publicitate din timpul facultatii. Am terminat filologie engleza germana la universitate. Tin minte ca Miha imi explica: oamenii cred ca te irosesti pentru ca mergi la facultatea aia si bagi combustibil de racheta in tine ca sa scrii - si-mi arata spre pachetul ei de Dcunhill: Fumatul poate sa ucida.
O sa scriu SI asta. Si ul ala e foarte important. Si asa a SI fost.
La capitolul ce credeam versus ce am descoperit e simplu.
E ca scoala de soferi la 30 km/h, cu instructor langa VS o zi normala cu masina in traficul din Bucuresti. Daca iti place sa conduci vei accepta provocarea, vei trai experienta si asa mai departe. Trebuie sa-ti placa mult, nu de alta, dar si daca ai scapat de traffic, tot esti in pericol cu parcatul.
Momente
Pentru ca lucrasem cu Mihaela, simteam ca ma formasem frumos, asa ca nu mi-a mai pasat de nimic, trebuia doar lucrez. Nu conta daca intr-o agentie mica sau mare, de retea sau independenta. Imi doream doar sa fac. Sa mesteresc.
Am ajuns la Brands and Bears, de acolo la Lowe, apoi la The Group, am cotit-o spre digital la Senior Interactive, apoi Mullen Lowe Profero. A urmat Leo, iar acum m-am intors la prima dragoste (ATL) cu Jazz.
Cele mai importante etape din cariera mea au fost mereu marcate de oameni. Pentru ca job-ul asta e unul de echipa si, la fel ca-n viata, “anturajul” te formeaza. Eu din nou am avut noroc si o suita de exemple misto, oameni pe care ii admir si alaturi de care am crescut frumos. Cred cu tarie ca daca Vasile Alboiu si Alin Marghidanu nu m-ar fi suportat, n-as fi prins nici forma si nici fond in meseria asta. La fel cum, daca Andreea si Suciu n-ar fi zis: hai sa ne vedem, probabil interviul asta ar fi fost cu altcineva.
Invataminte si dezamagiri
Am invatat ca publicitarii nu vor ajunge in iad. Nu toti, cel putin. Am invatat sa nu ma mai enervez cand zice cineva ca lucram intr-o industrie de c****, ci sa le raspund mai degraba prin campanii misto.
Am inteles ca e normal ca oamenii sa gandeasca asa – munca noastra e pe toate gardurile, la TV, in oras, chiar si la toaleta. O chitanta scrisa gresit ramane intre 4 pereti.
Dezamagirile sunt si mari si mici in jobul de zi cu zi si in general in industrie. Si intr-un fel e chiar ok, e un challenge acolo si o satisfactie mai mare cand iese.
Prima reclama
Prima reclama la care am lucrat a fost un naming de manual :P Era vorba despre o carte de customer care pe subiectul creative writing. I-am zis: How to shake the speare si asa i-a ramas numele. N-am avut nicio temere, eram la inceput si eram super entuziasmata.
Primul spot a fost la Cosmote – pentru oferta de sarbatori: Video Call la pret de Call normal. Si aici a fost la fel, era primul spot, eram prima oara copy-ul de pe platou, era ideea mea si stiam ca din greseli se creste. All in.
Cu toate astea n-as zice ca n-am frica de nimic, ba chiar pe alocuri intru in panica. Temerile se instaleaza la primirea brief-ului si trec cu prima idee misto.
Copy-ul al anului
Asa cum am mai zis, premiul asta din punctul meu de vedere merge la mai multi copy, asa ca meritul e impartit. Sunt idei care-ti vin si pe care le articulezi din prima – de la cap la coada si sunt franturi sau capete de idee cu potential pe care le cresti in echipa. Ideile astea premiate in ADC chiar au venit in echipa si tocmai de asta sunt si asa misto.
Cred mai degraba in echipa anului decat in copy-ul si art-ul anului si in lumea mea ideala am include in echipa asta si strategia si client service-ul.
Magic Home
Magic Home e de departe cel mai frumos lucru la care am luat parte si din care am facut parte de pana acum. Si e cel mai graitor exemplu de Impreuna. De la echipa de creatie apropos de ce vorbeam mai devreme, pana la oamenii care s-au asezat pe scaun si care au donat.
Ziceam ca temerile incep la mine odata cu primirea brief-ului. Da, am avut toate temerile din lume pentru campania asta, de la debrief-ul care l-a facut pe Suciu sa gaseasca o mana de femei planse in sala de meeting, pana la prima sedinta interna pe idei cand am stiut clar ce e de facut. Brief-ul in sine ramane cel mai bun brief primit pana acum, fiecare slide parca striga dupa ideea care urma sa vina.
Am lucrat in 2 echipe si am hotarat sa ne reunim fortele in dimineata de dinaintea primului meeting pe idei.
Vorbisem cu Alina Varlanuta sa ne intalnim in 4 la Meron, la Victoriei pe la un 8 jumate, parca. Zis si facut! Am sunat-o pe Roxana Cozaru sa-i spun ca ne vedem la 8 jumate la birou; acolo m-am dus si eu, constiincioasa. Alina trebuia sa vorbeasca cu al 4-lea membru, Raluca, ceea ce a si facut. Asa se face ca la 8jumate unele erau colo si celelalte, dincolo.
Pana la urma ne-am reunit la birou si am inceput sa vorbim. Am pus pe masa ce aveam fiecare si asa s-a nascut ideea asta care, asa cum bine a intuit Alina inca de la inceput, avea sa fie mai mare decat ne imaginam noi.
De-acolo a inceput o alta dovada de impreuna. Suna-i pe toti cei care te-ar putea ajuta sa pui Campania pe picioare, fara bani, din empatie si umanitate. Si toti s-au alaturat, fara exceptie. Ba chiar s-au alaturat si altii, din proprie initiativa. A fost coplesitor sa vezi atatia oameni care lasa orice sa ajute pentru ca au inteles.
Am avut frici legate de functionalitatea site-ului, temeri legate de cum sa facem numarul de sms-uri sa continue sa creasca, dar eram prea multe suflete implicate pe bune in asta incat sa nu iasa. Cand nu stia unul, stia altul pe cineva care cunostea pe altcineva si se rezolva pana la urma. Melania si Vlad au fost un suport imens si un exemplu de implicare cum mie una nu mi-a fost dat sa vad pana acum din partea unul client.
A fost un efort enorm, dar cumva cred ca nici unii dintre noi nu l-au perceput ca atare; Dintr-un punct incolo, chiar nu mai conta. Minunile care s-au intamplat in camera din Galateca si oamenii care s-au asezat pe scaun au dus campania asta dincolo de advertising.
Cel mai greu lucru din viata de copy. Cel mai frumos
Cred ca cel mai greu lucru in a fi copy in Romania este sa fii copy in Romania. Sau oriunde, ca sa fiu sincera. Chiar cred ca e o meserie grea, care te consuma si-n afara orelor de la birou si in care indiferent cat esti de talentat trebuie sa tragi foarte tare.
Cel mai frumos e cand simti ca faci bine ce faci, motivatia e in proiect si in echipa.
