[AV, Cesar!] Liviu Isop (Graffiti BBDO): Local, o productie poate fi considerată mare când pornește de la 100.000 de euro

Cum facem ca iarna sa avem campuri verzi si fluturi zburdalnici? E o intrebare pe care si-o pun multi oameni pe frigul asta (mai ales parintii incurcati de inchiderea scolilor), dar oamenii de productie din agentii si-o pun incontinuu. In general, insomniile despre care vorbeste Liviu Isop (AV Manager, Graffiti BBDO) de aici pleaca: cum multumim clientii care nu inteleg unele chestii?

Inca e greu de inteles ca nu putem pacali anumite cerinte si nu putem comprima niste etape. Dar, suntem nevoiti ne mai abatem de la aceste rigori, iar prin ochiul unui specialist, se vede acest rabat in calitatea productiei. 

Si daca tot suntem la capitolul ”provocari”, sa mai scoatem in fata una (poate cea mai importanta): timpul scurt de pregatire al productiilor AV. Totul se vrea facut bine si facut ieri. Gasirea locatiilor, alegerea actorilor si a costumelor, la care se adauga aprobarile pentru filmare in locuri publice si cele speciale pentru lucrul cu copii - toate acestea intr-un timp aproape record, spune Liviu.

Un alt punct si mai nevralgic este lipsa unui cadru legislativ specific. De foarte multi ani exista in discutie elaborarea si aprobarea unei legi a cinematografiei, care poate aduce niste facilitati fiscale si reglementari in sprijinul acestei industrii si o poate deschide mai mult global.

Dar sunt si vesti bune, chiar daca ne-am concentrat, pana acum, pe neajunsuri. Numitorul comun la care au ajuns pubicitarii si clientii lor este dorinta pentru productii tot mai bune. Productii ”autentice, cu o amprenta de reala valoare a regizorilor si a caselor de productie”. Cliseu, dar nu prea. Detalii in interviul de mai jos. 

Schimbari aduse de tehnologie

Evolutia tehnologica a revolutionat multe industrii, cu atat mai mult industria publicitatii si a productiilor audio-video. E mult sa spunem ca a devenit generica sau de larg consum, insa tehnologia de astazi aproape ca-i convinge pe oameni ca productia audio-video este doar o aptitudine creativa care poate fi invatata cu putina ambitie, talent si imaginatie.

Programele de software devin din ce in ce mai accesibile, astfel ca partea de hardware aproape ca devine irelevanta. Nu este chiar asa, altfel toti clientii nostri ar deveni producatori de spot-uri publicitare in-house, cu bugete inexistente. Da, pe langa celebrele Arri Alexa, au aparut camere video digitale foarte bune (Sony, Fuji sau Go Pro) care fac aproape orice iti doresti sa faca o camera digitala (4K, lo-motion, slow-light) si astfel impactul financiar asupra unei productii cu buget mic este mai bun.

Nu putem vorbi neaparat de rapiditate, aceasta depinde de multi factori implicati in acest proces, care este in sine unul complex. Insa, daca vorbim de calitatea produsului final, diferentele sunt vizibile, chiar daca nu pentru „laici”. Iar cand in proces se afla filmari outdoor sau de product demo complexe, doar o camera digitala „de poseta” nu ne mai ajuta.

Intr-o lume in care totul se vrea ‘’ieri’’, cu exigente mari, dar cu bugete limitate, tehnica ne ajuta foarte mult. De la camere digitale  performante, pana la statii grafice in care procesoarele randeaza informatia mult mai repede, sunt facilitati care pot raspunde onorabil unor necesitati specifice sau deadline-uri stranse.

Piata de productie din Romania

A fost mereu la un nivel ridicat si a stiut sa tina pasul cu evolutiile globale, cel putin din punctul de vedere al calitatii echipelor tehnice. Am fost surprins sa vad ca, de la an la an, casele de productie s-au adaptat rapid si au importat tehnica si programe de editare noi, despre care abia citisem sau auzisem. Sigur, inca suntem deficitari la anumite capitole, pentru care apelam la case de productie din strainatate (sa luam ca exemplu filmarea pentru anumite product demo).

Puncte tari, puncte slabe

Am avut si avem multe talente pe toate palierele tehnice si artistice: de la stilisti, recuziteri, operatori, pana la regizori si actori. Romania este o pepiniera in acest domeniu si o piata buna si mai ieftina, comparativ cu Polonia, Ungaria sau Cehia.

In continuare, insa, cel putin la nivel de productii mari, apelam si la resurse externe (regizori sau DOP), desi, ca sa fim onesti, de multe ori calitatea e comparabila cu cea locala. Se intampla acest lucru in primul rand pentru diversitatea si prospetimea abordarilor pe care le pot oferi echipele din afara, care la randul lor au oportunitatea sa lucreze in multe si felurite proiecte, largindu-si astfel orizontul si aerisindu-si ideile. 

Un punct nevralgic al productiei in Romania este birocratia aprobarii locatiilor de filmare, care ne complica mereu munca si ne uzeaza psihic. Un alt punct si mai nevralgic este lipsa unui cadru legislativ specific. De foarte multi ani exista in discutie elaborarea si aprobarea unei legi a cinematografiei, care poate aduce niste facilitati fiscale si reglementari in sprijinul acestei industrii si o poate deschide mai mult global. Asta va ajuta implicit si piata de productie de publicitate si tot ce inseamna industrii conexe. Ar fi important sa se aduca legea in Parlament. 

Asteptarile clientilor  

Toti ne dorim lucruri fabuloase cu bani putini, este un ideal la care nu vom renunta niciodata. Macar am ajuns la un numitor comun: si noi, oamenii din agentii, si clientii nostri vrem sa obtinem productii bune, autentice, cu o amprenta de reala valoare a regizorilor si a caselor de productie. Se intampla asta, chiar daca nu intotdeauna, insa important este sa ne asezam la unison pe lungimea de unda potrivita, in special in ceea ce priveste viziunea asupra productiei.

In contextul in care totul se misca foarte repede, iar deadline-urile ne si preced cateodata, si productiile tind sau trebuie sa iasa foarte repede. Da, inca e dificil de inteles ca iarna nu poti face plaja in soare orbitor, iar vara nu poti face ingeri tolanit in zapada. In adevaratul sens al cuvantului.

Inca e greu de inteles ca nu putem pacali anumite cerinte si nu putem comprima niste etape. Dar, suntem nevoiti ne mai abatem de la aceste rigori, iar prin ochiul unui specialist, se vede acest rabat in calitatea productiei.

Nu exista timp indeajuns pentu scouting de locatii, pentru casting sau pentru randare in procesul de post-productie. Incercam mereu sa compensam aceste lipsuri, insa nu reusim intotdeauna. Rezultatul final depinde esential de aceste lucruri.

Bugete "mari"

Local, o productie poate fi considerata mare cand porneste de la 100.000 euro. 

Provocari

Cea mai mare provocare o reprezinta timpul scurt de pregatire, adica gasirea locatiilor, alegerea actorilor, a costumelor, aprobarile pentru filmare in locuri publice, aprobarile speciale pentru lucrul cu copii - toate acestea intr-un timp aproape record.

Pentru ca, desi ne dorim ca o productie publicitara sa aiba parte de pregatiri temeinice, de fapt mereu lucram cu sabia lui Damocles deasupra capului. Asta este dinamica industriei, daca nu se intampla acum, nu se mai intampla niciodata.

O alta provocare care ne da insomnii este cea despre care vorbeam mai sus: cum sa faci ca iarna sa ai campuri verzi si fluturi zburdalnici. Pare amuzant, dar devine o sarcina serioasa.

Chestiunea actorilor care se (mai) repeta

Piata romaneasca nu duce lipsa de talente, desi nu suntem totusi o piata foarte mare. Sunt multi absolventi de actorie, dar putini ajung si in productii video, fie ele doar de publicitate. Unul din motivele pentru care se folosesc multi actori rodati este presiunea timpului, despre care vorbeam mai sus.

Un casting temeinic care sa fie si proaspat necesita timp, ori termenele scurte nu-ti permit asta. Si da, de multe ori clientii, laolalta cu agentiile, regizorii si casele de productie sunt tributari anumitor tipologii de actori sau prefera sa aleaga calea batatorita, pentru ca un actor cunoscut le securizeaza reusita productiei, atunci cand conceptul se sprijina mult pe jocul actoricesc.

La fel este si in cazul vocilor, sunt aceleasi mai mereu. Dar aici piata este mai specifica si mai restransa, iar cei noi sunt mai putin flexibili si valorosi.

Productia de online versus TV

Nu ar trebui sa existe nicio diferenta intre productia pentru online si cea pentru TV, in afara, poate, de drepturile de imagine ale actorilor sau drepturile de utilizare pentru muzica. Si, totusi, local exista aceasta perceptie ca online trebuie sa fie mai ieftin, ca putem filma cu orice camera si o poate face oricine.

O campanie online bine facuta nu inseamna doar bannere, Pre Rolls, update-uri banale pe facebook si cate un live spontan care nu spune mare lucru. O campanie online ar trebui sa implice mai multe resurse, poate chiar mai mari ca in clasicul TV, pentru ca trebuie sa-l convingi pe consumator sa stea conectat, fara sa apese butonul skip dupa cele trei secunde regulamentare.

Vin si cu un exemplu, nu e romanesc, nu prea ajungem sa facem asa ceva: spotul Honda the other side, frumos integrat intr-o campanie online, care la vremea ei era interactiva:

Timingul mediu de productie

Timpul de pregatire pentru o productie depinde de mai multe coordonate: poveste, regizor (roman sau strain), post-productie sau CGI si poate porni de la 2 saptamani pana la 2-3 luni, in cazurile exceptionale.

In general, cam 2-3 saptamani dureaza totul, dar asa cum am spus, exista exceptii in functie de complexitatea proiectului. Ce impact are timing-ul asupra proiectelor am detaliat mai devreme.

Toate proiectele noastre au partea lor de frumusete si provocare. Cele mai complexe filmari sunt cele pentru masini. Noi comunicam de mult timp pentru Dacia si aceasta colaborare ne-a adus filmari lungi si satisfactii pe masura. Am fost implicat in majoritatea lansarilor pentru cateva game de masini si am filmat nu doar in Romania, ci si in Portugalia, Spania sau Slovenia. As vrea sa le reamintesc pe cele recente:

2017. Cea mai complexa productie A/V 

Si productiile pentru Ursus, un alt brand important pentru care comunicam, sunt complexe. Cu multe resurse, distributie mare, post-productie elaborata. In 2017, provocarea in materie de productie a venit de la Ursus, cu spotul #Inseparabilii:

Procesul de selectie a personajelor, a “gastii’’ Ursus, a fost unul foarte complicat si atipic, pentru ca a fost nevoie ca noi sa preselectam cele sase personaje (nu regizorul), cu mult timp inaintea filmarii. Pentru asta am apelat la consultanti cu experienta in casting si lucrul cu actorii, cum sunt Viorica Capdefier si Bogdan Dumitrache, el insusi un actor cunoscut.

O alta productie interesanta, vie si foarte colorata a fost pentru brandul Corso, care se preteaza foarte mult la acest gen de spectacol. Este vorba despre Arca lui Corso.