![[Bibliografii personale] Adrian Georgescu: ”Încerc să citesc cât mai mult și nu doar din plăcere. Uneori chiar îmi impun”](https://media.iqads.ro/2018/02/poza-lansare-exitus-brasov-cover-850.jpg)
Poate tocmai pentru că este și scriitor și cititor, Adrian Georgescu imprimă aceasta noutate seriei: un om care nu citește doar din plăcere. Spune și de ce: nu poți să scrii dacă nu citești. Chiar și așa, niciodată nu a terminat o carte care nu i-a plăcut. Iar Povestea slujitoarei s-a înscris anul trecut pe această listă.
Mai are un obicei destul de ostentativ, întâlnit și la Sorin Trâncă: recitește. Recitește periodic cărți scrise de Mircea Horia Simionescu, Leonida Neamțu, Radu Cosașu, Faulkner, Cormac McCarthy, Kafka, Roland Barthes.
Asta e o instituție poate chiar mai importantă decât cititul, spune Adrian.
Nu îl întrebați, însă, pe Adrian Georgescu, despre listele de lectură din 2018. Este încă la cea din 2016, care a fost foarte lungă.
Top 3 în 2017
Alice Munro, “Dear Life”. O scriitoare excepțională, chiar dacă a scris doar proză scurtă. Creează cu ușurință personaje, “te duce” cu narațiunea, deseori te întristează și, mult timp după ce ai terminat nuvela, ea rămâne cu tine. Ce îmi place foarte tare la Alice este stilul extrem de feminin: nu încearcă să fie altceva decât o doamnă în etate din Ontario, Canada, ceea ce este, până la urmă, un formidabil atu.
Paul Auster, “Moon Palace”. Un Poe modern. Știe să povestească, știe să te țină, scrie extrem de cinematografic, picurând fantasticul în real în doze bine proporționate.
Ernest Cline, “Ready Player One”. Un roman pentru noua generație de cititori, dacă există așa ceva și publicul acestei cărți de-abia ecranizate n-o fi compus tot din nostalgicii jocurilor pe calculator din anii ’80 și ’90. O carte care m-a „ținut”.
Cartea pe care nu ai reușit să o termini
Margaret Atwood, “The Handmaid’s Tale”. Îmi plac foarte mult distopiile, îmi place stilul autoarei, dar voiam mai mult. La un moment dat, formula devine repetitivă. Iar aici există o problemă pe care o am, în general, cu autorii de publicitate. Deși convenția este clară, anume că „unul vinde, celălalt cumpără”, dar dacă ce vrei tu să-mi „vinzi” devine previzibil, atunci nu mai „cumpăr”. Trebuie să mă surprinzi cumva dacă vrei să mă seduci. Când surpriza se transformă în tezism, am plecat.
Cartea despre care s-a vorbit cel mai mult
Margaret Atwood, “The Handmaid’s Tale”.
Cartea care te-a surprins
“Coraline” de Neil Gaiman. Bine scrisă, concentrată, imprevizibilă. O poveste pentru copii din care autorul a înlăturat tot ceea ce era inutil.
Cartea de specialitate pe care nu trebuie să o rateze nimeni
Pentru mine, este Societatea de consum a lui Jean Baudrillard. Pentru cei care sunt în industrie bănuiesc că sunt însă alte cărți, mai noi.
O carte care te-a frustrat
Nu există. În cel mai rău caz, o carte mă lasă rece și atunci o las și eu.
Cartea care (încă) îți inspiră perfecțiune :)
“Absalom, Absalom!” de William Faulkner. Am scris aici de ce.
Obiceiuri de lectură
Încerc să citesc cât mai mult și nu doar din plăcere. Uneori chiar îmi impun, deoarece nu poți să scrii dacă nu citești. Ca om care scrie, simt asta permanent. Sunt suficiente două-trei săptămâni fără să citesc și descopăr că m-am prostit nițeluș. Nu îmi găsesc la fel de rapid cuvintele, ma “gângăvesc” în scris, practic aud cum mintea scârțâie. Cum citesc ceva, cum rotițele se pun din nou în mișcare.
Tabieturi
În ultimul timp, am trecut la formatul electronic. Îmi place să am o multitudine de variante la îndemână, după cum și citesc mai multe cărți deodată. Dacă am chef de ceva mai “ușor”, citesc fantasy, dacă am mai mult timp la dispoziție și starea mai bună, citesc ceva mai dens. Un alt avantaj este că poți să-ți mărești corpul de literă cât vrei (da, am ajuns la vârsta aia) și, dacă e nevoie, să arunci și un ochi pe Internet.
Niciodată nu am terminat o carte care nu mi-a plăcut și mă “prind” destul de rapid dacă va fi OK sau nu. Și citesc absolut oriunde, în cadă, în metrou, în tren, în tramvai, dacă stau jos ori în picioare. Deschid tableta și fie citesc, fie scriu.
Cum le alegi
Recomandările prietenilor, căutări pe net, dar citesc și ceea ce “trebuie” să citesc. De pildă, în prezent, citesc mult fantasy, deoarece mă “antrenez” pentru acest gen. De asemenea, recitesc. Asta e o instituție poate chiar mai importantă decât cititul. Recitesc periodic cărțile scrise de Mircea Horia Simionescu, Leonida Neamțu, Radu Cosașu, Faulkner, Cormac McCarthy, Kafka, Roland Barthes.
Lista din 2018
Niciuna. Sunt încă la lista din 2016, care a fost foarte lungă.
De ce citești
E cel mai plăcut și consistent mijloc de a afla și de a rămâne în contact cu lumea, firește, după cel direct. Citind, te obligi de unul singur să-ți traduci și să-ți reconfigurezi lumea. Nu e ca la filme, unde înghiți pe nemestecate imagini, iar creierul nu lucrează. Aici trebuie să reconstruiești prin imaginația proprie cele citite.
