[Bibliografii personale] Sorin Trâncă: "Am aceasta chestie pe suflet: sa revin in lumea aia cu zmei, albine vorbitoare, apa vie si apa moarta"

Chiar daca viata nu e ingaduitoare cu timpul pentru citit cu niciunul dintre noi, Sorin Trâncă (Managing Partner, Friends\TBWA) a ales sa ii faca in ciuda in felul lui. Reciteste. O ocupatie destul de extravaganta, daca ne uitam in jur, la oamenii care fug. Nu ii pasa, e felul lui de a razbuna timpul si vietile posibile. Si tot aici, la apucaturi ostentative (el ii spune compensare), mai noteaza una: isi pastreaza ziua de luni pentru citit, scris si gandit. 

In 2017, a recitit Un veac de singuratate, Calatorie la capatul noptii, Baudolino. In 2018 vrea sa reciteasca si povestile copilariei. Dintre titlurile noi, povesteste mai mult despre Sapiens, cartea despre care s-a vorbit cel mai mult anul trecut. Are si o teorie despre felul in care oamenii resimt nasterea unui copil. Si i-ar fi dat alt titlu: "Pestera". Mai vorbeste si despre Gog, Ulise, carti perfecte, batraneti precoce si tabieturi de lectura. 

Top 3 in 2017 

In 2017 am ales, cu precadere (nu stiu exact din ce motiv... nostalgie? pragmatism?), sa re-citesc. Dintre cartile care m-au bucurat si la a N-a lectura: Un veac de singuratate, Calatorie la capatul noptii, Baudolino.

Am mai placut in 2017 niste carti noi (noi pentru mine, necitite pana acum) de la Isabel Allende, Steinbeck, Kundera, Jorge Amado, Vonnegut. Cartea cu care ma amuz acum e Gog, a lui Giovanni Papini. Fiind pe terminatelea... cred ca nu intra la punctul 2 :)

Cartea pe care nu ai reusit sa o termini

Nu am reusit sa termin Ulise. Cred ca stiti cu totii de ce. Sau...

Cartea despre care s-a vorbit cel mai mult

Yuval Harrari. Toata lumea vorbeste despre asta. Pentru mine e foarte interesant lucrul asta, fiindca si eu am (ca noi toti) niste teorii despre trecutul preistoric al civilizatiei umane, perioada pe care o consider absolut esentiala pentru a intelege astazi sufletul omului, in mod special in chestii legate de agregare sociala.

[spre exemplu, cred ca felul in care resimtim nasterea unui copil tine foarte mult de felul in care am trecut, ca specie, prin perioada asta - cand femeia nastea in conditii groaznice, iar barbatul nu (prea) avea un rol post-natal, din motive diverse (plecat dupa hrana, mort intre timp sau ne-concludent genetic). Lucru care acum (cred eu) face ca multe cupluri sa se dezintegreze odata cu nasterea primului copil. Fiindca ne e mult mai frica de acest moment decat credem, de fapt. Iar functii de coping traditionale (al familiei extinse, al mamei-soacre, al bunicului, al preotului samd) au disparut].

In fine. O carte (sau un gen de carte) foarte relatable - am gasit acolo observatii la care ma gandesc de mult. Dar eu i-as fi zis acestei carti "Pestera", nu cum i s-a zis :) Cred ca era un titlu mai bun.

Cartea care te-a surprins

Amos Oz - Sotul meu, Michael. M-a lasat paf. Nu pot sa explic de ce. Oricum, nu in 2-3 fraze.

Cartea de specialitate pe care nu trebuie sa o rateze nimeni 

Eu sunt pentru carti fundamentale, in ceea ce priveste "cartile de specialitate". Fiindca sunt atatea carti subtiri-subtirele pe raftul asta al lecturilor profesionale - si care fac moda intr-o perioada sau alta, dar pe termen lung se dovedesc nerelevante.

Una din cele mai importante carti de publicitate-marketing e, dupa parerea mea, Marketing Warfare - Jack Trout & Al Ries. Pe cat de simpla, pe atat de plina de vitamine, minerale si antioxidanti. La fiecare lectura.

O carte care te-a frustrat

Nu am retinut asa ceva. Dupa o anumita varsta, cartile de genul asta nici nu-ti (mai) raman in cap. Citesti 30-40 de pagini si-apoi le lasi deoparte.

Cartea care (inca) iti inspira perfectiune :)

Sunt multe. Saramago poate fi perfect, Marquez poate fi perfect. Caragiale, Arghezi, Oscar Wilde pot fi perfecti. Fiindca nu cred ca mai citesc carti, adica "titluri", de vreo 10-15 ani, ci scriitori.

Obiceiuri de lectura

Presupun ca nu sunt cu nimic mai special decat ceilalti contributori ai vostri aici. Timpul pentru lectura se reduce la ce ne lasa viata sa (mai) facem, pe langa cele ce trebuie facute.

Iar viata mea ma lasa, in acest moment, sa citesc foarte putin. Incerc sa compensez in ziua de luni, pe care am incercat s-o aloc unui tip de activitati diferit de ceea ce se intampla in restul saptamanii. Citit, scris, gandit. Sper ca intr-o buna zi sa pot citi 4-5 ore pe saptamana, in aceasta zi de luni. Acum reusesc una, cel mult doua.

Tabieturi

Am si un kindle, pe care nu l-am mai deschis de vreo jumatate de an. Imi place sa aud fosnetul hartiei si, din fericire, inca gasesc suficiente carti bune tiparite.

Da, citesc mai multe carti in acelasi timp. Si e bine asa, fiindca nu intotdeauna ai inceput o carte usoara, iar atunci e preferabil sa citesti in registre diferite, in functie de stare si nivelul de oboseala, nu sa eviti sa citesti, fiindca acea carte in particular, careia tocmai i-a venit randul, e "grea".

Citesc cu mai mare placere acasa si in vacante, dar uneori mai citesc si la birou, mai ales daca e o carte de referinta. Si mai citesc destul de mult pe telefon, desi asta nu e deloc ok pentru ochi.

Ma fortez sa termin o carte, da, daca merita, daca pare folositoare pe termen lung. Daca nu, nu. Sau le aman, daca mi se par ok, dar nu pica bine atunci. Un exemplu: nu am reusit sa termin nicio carte Chuck Palahniuk, desi am senzatia catrebuie. Ca dincolo de existentialismele care m-au enervat la prima rasfoire, are rost.

Cum le alegi

Plec de la autori, de la miscari culturale sau de la subiecte de interes pentru mine, despre care gasesc mai multe carti. Sau de la referinte sau mici recenzii pe care le fac oameni in care am mare incredere, deci de la niste recomandari. Oameni din apropierea mea sau persoane publice.

De pilda, pe langa ce recomanda Luiza Vasiliu, Marius Chivu sau Cristi Lupsa, mai am si niste amici care citesc mult si care au mereu recomandari bune - un exemplu e Catalin Tenita, altul e Karin. Asta pe langa "pescuitul" direct la raft, care aduce intotdeauna prada buna (vezi punctul urmator).

Lista pe 2018

Am agatat nu demult intr-o librarie Sefarad - Antonio Munoz Molina. Ochiul, in urma rasfoirii, imi zice ca nu trebuie ratata. Asa ca Sefarad e pe lista mea imediata, dupa ce o sa ma despart de Gog.

In 2018 am insa in plan, pe langa cele ce se vor citi oricum, in ritm normal, si reluarea colectiei de basme si povesti din BPT-ul copilariei. Am, de cativa ani, aceasta chestie pe suflet: sa revin in lumea aia cu zmei, albine vorbitoare, apa vie si apa moarta.

De ce citesti 

Pentru ca oamenii care imi plac mie nu au cont de Instagram. Asa ca tre' sa le dau follow asa, lu' Kafka si lu' Tolstoi, citind ce-au scris.