[Bibliografii personale] Adina Toader și Dona Teșcovschi, despre capricii, apucături de lectură și shopping impulsiv

Adina Toader și Dona Teșcovschi, PR Manageri la Conan PR, pun pe lista noastră colectivă de lectură titluri diferite. Recomandările lor se completează, însă: pe de o parte Foer sau Arundhati Roy, în cealaltă Houellebecq și Saramago. Adina nu a terminat o carte despre viața dulce, Dona se împiedică într-una despre moarte. În ceea ce privește, însă, tabieturile din jurul carților, intersecția e perfectă: hârtie, dezorganizare și shopping compulsiv. Mai avem: mirări cu plante și alergat, perfecțiuni cu copaci și diavoli, pisici, cafenele, curiozități și plezirism.

Top 3 în 2017

Adina:

Iată-mă, Jonathan Safran Foer – Pentru că e incredibil de sinceră și iți pune în față viața fix așa cum e ea, cu toate frământările, frustrările și crizele ei și nu te lasă să te oprești din citit până nu o termini și vrei să o iei de la capăt.

Și pentru asta: De unul singur, poți trăi perfect. Dar nu poți duce o viață

Anul Gândirii Magice, Joan Didion – pentru cărți ca asta există expresia a-ți rupe sufletul.  Didion nu îți povestește, ci îți zice Ia mai bine vino tu cu mine să vezi cum a fost, pas cu pas, să simțim împreună. Și face asta extrem de simplu, natural și sincer.

The God of Small things – pentru că așa de frumos descrie fiecare gest sau stare, că îmi venea să subliniez fiecare paragraf, să nu uit să mă întorc la ele.

Dona:

Supunere - Michel Houellebecq. După 1984 și Minunata lume nouă, Supunere este romanul profetic care m-a făcut să mă-ntreb dacă Houellebecq e întreg la cap ori ba. Un exercițiu de imaginație politică și o meditație necesară asupra dorinței noastre de supunere. Dorință al cărei gust îl poți simți din ce în ce mai bine în comportamentul-tocăniță al societății noastre actuale.  

Eseu despre luciditate - Jose Saramago. Pentru că ar fi o demență dacă s-ar întâmpla în realitate.

Cei opt munți- Paolo Cognetti. Datorită felului în care Paolo Cognetti zugrăvește natura. 

Cartea pe care nu ai reușit să o termini

Adina: Hygge, secretul danez al fericirii. Mi-am dat eu seama că secretele astea valabile pentru toată lumea nu sunt cele mai bune.

Dona: Nimicul de temut – Julian Barnes. Nu am nicio scuză. Cartea e scrisă bine, chiar înclin să zic că-mi place foarte mult, dar ceva mă tot face să mă împiedic printre pagini. Probabil e de vină drumul scurt dintre casă și birou, am lecturat-o doar în troleu/metrou și nu e genul de carte pe care să o citești între-o validare de card și un „Atenție, se închid ușile”.

Cartea despre care s-a vorbit cel mai mult 

Adina: Sapiens, clar.

Dona: Fără doar și poate – Sapiens – Scurtă istorie a omenirii.

Cartea care te-a surprins

Adina: What I talk about when I talk about running, Haruki Murakami. Mă așteptam să fie o carte strict despre alergat și nu credeam că o să mă prindă, recunosc că am început-o doar pentru că e scrisa de Murakami. Dar nu e așa, e o cărțulie plină de metafore și aproape că m-a facut să ies la alergat.

Dona: The Hidden Life of Trees: What They Feel, How They Communicate – Peter Wohlleben

Cartea de specialitate pe care nu trebuie să o rateze nimeni

Adina: Lean in, Sheryl Sandberg. Nu neapărat de specialitate, dar eu zic că e lectură obligatorie pentru toată lumea, din orice industrie. Și nu mă refer doar la femei.

Dona: Gândirea lentă, gândirea rapidă - Daniel Kahneman. Pentru lămuririle clar enunțate ale felului în care luăm deciziile (mici și mari), dar mai ales pentru modul în care Kahneman „promovează” cele două sisteme de gândire: cursiv, ușor de înțeles și exemplificator.

O carte care te-a frustrat

Adina: Tot Hygge și aici.

Dona: Kundera - Sărbătoarea neînsemnătății

Cartea care (încă) îți inspiră perfecțiune :)

Adina: Un diavol in Paradis, Henry Miller.

Dona: Copacul – John Fowles. Un eseu pe marginea căruia am purtat una dintre cele mai nesfârșite și frumoase dezbateri.

Obiceiuri de lectură

Adina: Lectura e unul dintre puținele lucruri pe care nu le vreau organizate. Citesc pe unde apuc, când apuc și cât apuc. Sunt perioade în care ajung acasă și citesc toată seara și perioade în care îmi pierd tot timpul pe Netflix și plimb aceeași carte în geantă zile, săptămâni întregi.

Dona: Nu am niciun fel de rutină când vine vorba de citit. Sunt dezordonată într-ale lecturii, iar obiceiurile mele fac parte, mai degrabă, dintr-un șir haotic de „apucături”.

Singura constantă este prezența unei cărți; la piciorul patului, în rucsac, sub pernă, la birou. Sunt pregătită ori de câte ori mă lovește pofta de lectură. Altfel, citesc beletristică și science-fiction, dar am și perioade când citesc știință ori cărți pentru copii.

Tabieturi 

Adina: Hartie neaparat. Hârtie, doar hârtie dacă se poate. Și hârtia să fie moale, cu pagini aerisite și spațiere corectă între rânduri.

Cumpăr cărți, le pun în teancul de necitite și îmi promit că nu mai cumpăr până nu le citesc pe toate. De câteva ori pe lună.

Citesc în troleu, acasă sau în cafenele, dimineața sau noaptea, cu creionul în mână și, preferabil, pisica lângă mine.

Dona: Hârtie! Citesc mai multe cărți în același timp, cel puțin două din cauza Nimic-ului de temut pe care nu reușesc să o termin, iar locul contează cel mai puțin.  Cumpăr cărți ori de câte ori ajung într-o librărie, dar asta nu înseamnă că reușesc să le deschid/citesc/termin pe toate.

Cum le alegi

Adina: Am o listă de cărți pe care mă uit când sunt într-o librărie. E o listă lungă, se transformă în fiecare zi, de fiecare dată când îmi spune cineva Trebuie să citești asta sau când citesc o recenzie care îmi place.

Dona: Dezordine și aici. Citesc după recomandări, apariții noi, random din biblioteca personală, autori preferați, autori pe care nu i-am citit niciodată, dar cărora le merge vorba-n sat că merită și rareori aleg după recenzii. 

Lista din 2018

Adina: Din lista cea lungă, am inceput cu The Weight of Things, de Marienne Fritz. Nu știu cu ce voi continua, dar mi-am propus să citesc mai multă poezie anul ăsta.

Dona: Nu am listă, am în schimb un teanc care așteaptă la marginea patului (nici măcar nu mai știu ce e acolo, în afară de Nimicul ăla de temut). Mi-am început anul cu un Vonnegut – Mama noapte. E îndeajuns de ironică cât să mai îndulcească perioada anapoda pe care o traversăm și îndeajuns de actuală cât să-mi reamintească că propaganda are multe fețe.

De ce citești

Adina: De curioasă.

Dona: Citesc din plezirism, dar și pentru că știu să o fac. Dacă știam să brodez, aș fi brodat.