![[Bibliografii personale] Dani Macarie: "Cartea care m-a surprins si care ma surprinde de fiecare data cand o vad in iBooks nu e chiar o carte, dar e scrisa de mine"](https://media.iqads.ro/2018/01/dani-macarie-2-cover-850.jpg)
Dani Macarie, Creative Director Ogilvy&Mather Romania, a imbatranit si nu mai vrea sa citeasca. Nu mai vrea sa citeasca de dragul formei si cu atat mai putin de dorul continutului. Poezia nu mai suporta si proza nu ii face bine.
Nu prea mai citesc. Nu din lipsa de timp ci din lipsa de chef. Am citit prea mult si prea devreme. Tata mi-a lasat o biblioteca de cateva mii de volume si din clasa intai pana intr-a opta n-am facut altceva decat sa citesc. Tot, povesteste Dani Macarie
Cartea la care se uita inca cu mirare se cheama Prima Stea si nu ii vine sa creada ca a scris ce a scris acolo.
Nu-mi vine sa cred ca am facut publice lucruri atat de intime si mai ales nu-mi vine sa cred ca le-am facut publice gratis.
Chiar si asa, ne raspunde la seria noastra despre citit. Nu inainte de a face o istorie a bibliografiei sale personale: de la Petresti si Caragiale, Baudelaiere si Dumas, Maupassant, Wilde si Hasek, la Huxley, Ursula K. Le Guin, Heidegger, Guido Morpurgo-Tagliabue, Tatarkiewicz, Murakami si Mark Manson.
Top 3 in 2017
Asta e foarte simplu pentru ca in 2017 fix trei carti am citit. Bine, exagerez, patru, poate cinci.
Nu prea mai citesc. Nu din lipsa de timp ci din lipsa de chef. Am citit prea mult si prea devreme. Tata mi-a lasat o biblioteca de cateva mii de volume si din clasa intai pana intr-a opta n-am facut altceva decat sa citesc. Tot.
De la Stendhal la Petrescu (si Camil si Cezar. Cezar are si o poveste cu fantome - "Aranca, stima lacurilor" - care da titlul unui volum de proza fantastica cam Edgar Allan Poeish dar neasteptat de bun pentru literatura romana. Tot acolo am citit si "Omul care si-a gasit umbra" - very nice. Iar Camil, Camil are niste pasaje tulburatoare pentru orice adolescent),
de la Arghezi la Baudelaire, de la Dumas tatal la Dumas fiul, de la Dostoievski la Caragiale (care este absolut genial si n-o sa inteleg niciodata de ce il lasam in umbra unui poet banal de care am auzit doar noi romanii. Si eventual ungurii carora le-a spus ca limba maghiara este un "material grunzuros, sterp, hodorogit" de care ar trebui sa le fie rusine. Sau evreii despre care a scris ca sunt "un element parazit de mijlocitori" si ca "trebuiesc siliti, prin o stricta organizare economica, la munca, la munca musculara, la productiune". Ce sa spun, un luceafar. Anyway. Nu intru prea mult in subiect ca sa nu ma enervez),
de la Maupassant la Wilde si de la Hasek (nu cred ca am ras niciodata citind cum am ras citind despre Svejk) la Huxley.
A, si SF. Mult SF - de la Ursula K. Le Guin la fratii Strugatki, de la R. R. Martin (si vorbesc de "Regii nisipurilor" nu de Khaleesi si Jon Snow) la Beleaev si Capek.
Liceul m-a gasit satul de romane si de versuri si gata de lecturi mai dense. Am inceput cu presocraticii si am terminat cu Bergson.
Apoi au urmat cei cinci ani pierduti in facultatea de filosofie si iar am citit prea mult si prea repede - de la Hegel la Prigogine, de la Popper la Wittgenstein, de la Losski la Oakeshott, de la Heidegger (care m-a facut sa ma simt atat de prost si atat de slab la germana si atat de nepotrivit printre colegii mei care intelegeau. Apoi am aflat ca nea Martin s-a bagat in NSDAP ca sa-l faca/lase partidu' rector si ca a scris vreo trei denunturi despre colegii insuficient de devotati cauzei si asta m-a eliberat de toate complexele de inferioritate) la Ilie Parvu (care le-a adus inapoi. Pe complexe),
de la Leibnitz la Baudrillard (care m-ar fi influentat enorm daca ar fi avut ce influenta), de la Freud si Jung la Guido Morpurgo-Tagliabue (nu radeti, asa il chema pe om) si Tatarkiewicz.
Tarziu, dupa facultate i-am descoperit pe Marquez si pe Saramago si pe Murakami si pe toti autorii care sa-mi si placa. Si i-am citit si pe ei.
Acum nu mai vreau nimic din toate astea. Filosofie nu mai inghit decat in formele ei cele mai frivole de tipul Alain de Botton sau Mark Manson.
Poezie nu mai suport si nici proza nu-mi mai face asa de bine.
Nu mai vreau sa citesc de dragul formei si cu atat mai putin de dorul continutului. Am imbatranit si vreau sa fiu "entertained". Asa ca prefer sa vad inca o data Guardiens of the Galaxy (chiar l-am revazut ieri seara pe HBO) decat sa citesc iar cine stie ce autosuficiente. Si, daca as fi fost destul de talentat, as fi vrut sa mai scriu eu cate ceva.
Dar, ca sa raspund in sfarsit la intrebare, top trei 2017:
1. Stephen Hawking "Teoria universala" - de mic ma uimeste felul in care oamenii de stiinta studiaza efectul ca sa ajunga doar la cauza si niciodata la scop. Ii intereseaza ce sunt lucrurile si cum sunt lucrurile fara sa se intrebe si de ce sunt. Ori, de obicei, misterul crimei nu poate fi dezlegat in lipsa unui mobil si e amuzant faptul ca oameni atat de destepti ignora cu buna stiinta (pun intended) si cu atata eleganta mobilul.
2. Bertrand Russell "Eseuri sceptice" - am cumparat-o in forma fizica si o tin pe birou ca sa ma tina in forma psihica. In sensul in care o mai rasfoiesc din cand in cand si imi aduc aminte de tinerete.
3. Michel Houellebecq "Supunere" - simtul umorului si o fraza de invidiat si, orice ai spune, omul a scris "Particulele elementare".
Cartea pe care nu ai reusit sa o termini
"Jocul cu margele de sticla" - am incercat de multe ori. Am renuntat
Cartea despre care s-a vorbit cel mai mult
Nu mai stiu. Lumea vorbeste mult. Si faptul ca lumea vorbeste mult despre o anumita carte declanseaza un fel de semnal de alarma care ma face mai degraba sa stau departe de ea.
Cartea care te-a surprins
Cartea care m-a surprins si care ma surprinde de fiecare data cand o vad in iBooks nu e chiar o carte dar e scrisa de mine. Se cheama Prima Stea si tot nu-mi vine sa cred ca am scris ce am scris acolo. Nu-mi vine sa cred ca am facut publice lucruri atat de intime si mai ales nu-mi vine sa cred ca le-am facut publice gratis.
Cartea de specialitate pe care nu trebuie sa o rateze nimeni
Advertising For People Who Don't Like Advertising de (cine altii?) KesselsKramer
Cartea care (inca) iti inspira perfectiune :)
In gasca mea de snowboarderi/schiori "Perfectiunea" e o zi cu mult soare si cu multa zapada pe partie. Si eventual peisajul in care se desfasoara ziua respectiva. N-as folosi termenul in legatura cu o carte dar hai, de dragul intrebarii: "Un veac de singuratate" - daca as fi scris asa as fi vrut sa scriu. Si "Infinite Jest" - si asa as fi vrut sa scriu.
eBook sau hartie
si si
Mai multe carti in acelasi timp?
da
Termini o carte chiar daca nu iti place?
Si da si nu. De multe ori curiozitatea e mai puternica decat placerea.
Cumperi multe carti?
Dimpotriva
Metrou, tren, sali de asteptare?
Mai mult in tren. O data la trei saptamani am placerea sa petrec paisprezece ore in compania cailor ferate romane. Sapte ore pana la Piatra Neamt. In 1990 faceam cinci. Si uite asa, mai multe ore de mers au insemnat mai multe carti citite pana cand Netflix s-a gandit ca ar fi bine sa ma lase sa vad filmele si cand iPad-ul e offline.
Lista din 2018
Citesc tot ce imi cade in mana si imi face cu ochiul. Dar, cum spuneam la inceput, asta e o conjunctie din ce in ce mai rara. N-am avut niciodata o lista. Cu atat mai putin una de lectura.
De ce citesti
Asa m-am obisnuit.
