[Bibliografii personale] Catalin Tenita: "Noi (cei care aveam peste 6-7 ani in ’89) suntem ultima generatie de adolescenti ai cartilor”

Istorie, politica, stiinta, poezie, memoriile doamnelor batrane. Catalin Tenita, Founder at Zelist/Zelist Monitor + TreeWorks, initiator Geeks for Democracy, a terminat vreo 60 de carti anul trecut si a lasat 15 incepute. Ocoleste o singura specie de carti: cele de specialitate.

Citeste zilnic. Sau, cel putin, incearca. Daca nu citeste 4 - 5 zile, nu se simte bine. Cu toate astea, nu isi organizeaza lectura. Citeste de placere, nu sa faca norma. Catalin adauga si un loc nou de citit printre cele stranse pana acum: cada. Are si un vis legat de carti.

Candva (dar probabil ca vorbim de alta viata) mi-ar placea sa imi deschid un soi de librarie-anticariat-ceainarie. Sa vina lumea si sa povestim cu totii despre carti.

Pana atunci, si-a facut o casa a cartilor in cea in care locuieste, un fel de atrium in care a pus "cel mai mare numar de rafturi Billy achizitionate probabil vreodata in Romania pe persoana fizica (38)", unde stau vreo 8000 de carti.

Top 3 in 2017

Uite aici un top 10, pentru top 3 ar fi mult prea restrictiv. Ordinea e oarescum la intamplare, nu exista o organizare ierarhica intre ele.

The Cultural Revolution: A People's History, 1962-1976 - Frank Dikotter. E probabil cartea cea mai buna pe tema revolutiei culturale a lui Mao. Prezinta lucrurile foarte contextualizat. Socanta uneori ca grozavii petrecute atunci.

Nothing Is True and Everything Is Possible: The Surreal Heart of the New Russia - Peter Pomerantsev. Experientele unui expat britanic in Rusia lui Putin. Cu documentare buna pe artizanii puterii (tehnologii politicii).

The Sleepwalkers: How Europe Went to War in 1914 - Christopher Clark. Peisajul european dinainte de inceperea primului razboi mondial. Cu accent pe zona Balcanilor. [Aici recomand si The Guns of August, a Barbarei Tuchman]

Paris 1919: Six Months That Changed the World - Margaret MacMillan. Si cum a fost realizata pacea imperfecta de la finalul WWI. Gasiti acolo niste pasaje deloc magulitoare la adresa emisarilor romani, ca sa mai demitizam lucrurile.

No Time to Spare: Thinking About What Matters - Ursula K. Le Guin. Gandurile de batranete (jurnal) al unei doamne extrem de curajoase. Pentru mine Ursula Le Guin este acolo, cu Marguerite Yourcenar.

 A Full Life: Reflections at Ninety - Jimmy Carter. Memoriile presedintelui Carter, spuse intr-o maniera foarte directa. Un om absolut admirabil care pe la 90 de ani inca punea osul la treaba in mod concret (in proiectele de construire locuinte pentru cei in nevoie).

Here - Wisława Szymborska. Un volum de poezii foarte puternic. Szymborska a luat premiu Nobel acum vreo 20 de ani, zicandu-se ca i l-a suflat lui Bob Dylan (care a luat pana la urma in 2016). E buna, foarte buna.

October: The Story of the Russian Revolution - China Mieville. Mieville este scriitor britanic de fictiune (un soi de fantasy oniric/slipstream numit weird fiction), dar cartea asta e non-fiction. Omul este declarat de stanga, eu am cateva rezerve punctuale fata de interpretarile lui, insa este o prezentare foarte buna a anului revolutiei bolsevice. Si din care poti afla multe despre mecanica unei revolutii. De asemeni f buna ca si prezentare a contextului (miscarile revolutionare de la inceputul secolului, razboiul, etc).

The Vital Question: Energy, Evolution, and the Origins of Complex Life - Nick Lane. O extraordinara carte de biologie evolutiva despre "singularitatea" evolutiva, sa zic asa. Momentul incipent al trecerii de la inanimat la animat. Merita citita. Partea de inceput destul de complicata de urmarit (sau asa a fost pentru mine - a trebuit sa o citesc de vreo 3 ori primele 100 de pagini) insa chiar merita.

American War - Omar El Akkad. Un roman de fictiune speculativa despre un nou razboi civil american. Extrem de citibila, dar foarte profunda. Despre refugiati, despre moarte, despre oamenii simpli si cat de usor isi pot pierde visurile si scopul in viata, pentru mai multe generatii.

Cartea pe care nu ai reusit sa o termini

Godel, Escher, Bach: Brilianta Ghirlanda Eterna - Douglas R. Hofstadter

Cred ca de data asta am ajuns pe la pagina 150. M-am oprit nu pentru ca ar fi necitibila sau neinteresanta, ci pentru ca e grea. La sensul propriu. O am in versiunea fizica, si cred ca are vreun kilogram si ceva. Este inconfortabil sa o citesti in pat.

Dar eu nu am o problema cu cititul pe bucati. Cred ca am inceput vreo 15 carti pe care nu le-am terminat, in anul ce a trecut. De terminat am terminat vreo 60.

Cartea despre care s-a vorbit cel mai mult

Fara indoiala, Sapiens - Yuval Noah Harari. Eu am citit-o de fapt in 2016, dar am vazut ca multi au citit-o anul acesta. Mie mi-a placut (mult mai mult decat continuarea, “Homo Deus”), dar daca e sa caut un pic nod in papura a mers la public pentru ca e mai genul “shaowrma cu de toate”, in ton optimist. Personal, prefer caritile care isi iau un punct in timp sau o tema si o diseca la centimetru, decat cele de tipul Ascent of Man/Science/whatever. Apropo, Ascent of Man e un documentar f misto, de acum vreo 40-50 de ani cred, dar care merita vazut.

Cumva pe tema asta, a istoriei civilizatiei in ton optimist, eu prefer The Rational Optimist: How Prosperity Evolves de Matt Ridley sau Water: The Epic Struggle for Wealth, Power, and Civilization de Steven Solomon.

Oricum si Sapiens e o carte foarte buna, chiar merita citita.

Cartea care te-a surprins

Cartile pe care le-am citit eu sunt astea de aici.

E posibil sa fi scapat vreo 2-3, dar in linii mari alea sunt. Dupa cum se vede, nu e nimic surprinzator pe acolo.

Dar daca ar fi totusi sa aleg una, ar fi un volumas de poezie al Wisławei Szymborska, Here.

Nu mai citisem poezie de mult, de vreo 10-15 ani la modul serios. Eu sunt fan Dylan si tin minte ca prin 1996 cand a castigat Nobelul Szymborska se zvonea ca o sa il ia Bob Dylan. Stiu ca m-am intrebat atunci “Cine e Szymborska asta care i-a furat Nobelul lui Dylan?” :) E misto, merita citita. Sunt poemele de batranete ale ei. Dar, nu de femeie ofilita, melancolica, ci foarte jucause si umane. Cred ca asta m-a surprins, lipsa unui ton pedant, distant, “le stiu eu pe toate, sa va povestesc cum este viata”.

Cartea de specialitate pe care nu trebuie sa o rateze nimeni

Nu citesc carti de specialitate. Nu cred in ele. Stiu, poate e greseala, lipsa de profesionalism, aroganta, whatever.

Dar ca sa nu las intrebarea fara raspuns as zice ca orice om din lumea asta trebuie sa citeasca despre Wabi Sabi si despre Tao Te Ching. Despre curgerea lucrurilor. Pentru Tao Te Ching recomand varianta asta de traducere a Ursulei K. Le Guin, filtrate prin prisma altei doamne minunate care a ajuns la o varsta venerabila.

O carte care te-a frustrat

Aici chiar nu stiu ce sa zic. Pentru ca nu ma frustreaza cartile. Oamenii pot sa te frustreze sau situatiile pot sa te frustreze. Adica intelegerea mea a termenului e ca frustrarea apare cand nu iti place ceva si totusi trebuie sa continui. La o carte este foarte simplu. O inchizi si iei alta din raft/reader.

Cartea care (inca) iti inspira perfectiune :)

Fictiunile de maturitate ale lui Borges. Atat de lipsite de podoabe, atat de clare si in acelasi timp atat de greu de povestit cu adevarat. Aleph, Congresul, Tlon, Uqbar…

Obiceiuri de lectura

Eu am o istorie lunga cu cartile. Sunt probabil singurele obiecte ale dorintelor mele care au ramas constante de la vreo 5 ani. Am visat niste carti la 5 ani, si tin minte si acum copertile lor. Asteptam sa le primesc de Mos Craciun. Si nu le-am primit desi am primit altele atunci. Dar tot mai le astept pe acelea.

Iar singura mea extravaganta materiala e ca mi-am facut un soi de casa a cartilor cand am construit casa in care stam. Un soi de atrium in care am pus cel mai mare numar de rafturi Billy achizitionate probabil vreodata in Romania pe persoana fizica (38). Am vreo 8000 de carti, si periodice si carti mai rare si carti semnate si tot soiul de editii mai interesante.

Candva (dar probabil ca vorbim de alta viata) mi-ar placea sa imi deschid un soi de librarie-anticariat-ceainarie. Sa vina lumea si sa povestim cu totii despre carti. Mi se pare insa ca aceasta chestie e din ce in ce mai departe. Noi (cei care aveau pana in 6-7 ani in ’89) suntem ultima generatie de “adolescenti ai cartilor”. Apoi media a devenit din ce in ce mai vizuala. Din ce in ce mai multe optiuni la televizor, iar apoi internetul. Asadar imi este destul de limpede ca viitorul cartilor nu este deloc roz.

Incerc sa citesc zilnic. Daca nu citesc 4-5 zile simt ca ma prostesc. Si ca incep sa ma frustrez. Uite, raspunsul la intrebarea de mai sus: nu exista o carte care sa ma fi frustrate, ci lipsa cititului ma frustreaza.

Imi place sa stau in cada si sa citesc. Ma bucur ca in ultimii ani readerele au devenit rezistente la apa. Am o jena sa citesc pe carti de hartie, pentru ca li se strica foile din cauza aburului. Si intotdeauna ma intreb ce s-ar intampla daca as scapa una in apa. Acum, cu readerele impermeabile, am un pic de pace sufleteasca pe tema asta. :)

Nu imi organizez lectura. Sau mai exact modul meu de a organiza lectura inseamna sa cumpar mai multe carti decat pot duce, iar uneori sa nici nu mai le gasesc prin biblioteca sau sa uit ca deja le-am cumparat in versiunea digitala.

In ultimii ani m-am trecut si eu la Challenge-urile alea de pe GoodReads.com cu un numar de carti (pe care l-am cam respectat), dar fara sa ma stresez prea mult. Citim de placere, nu ca sa ne facem norma.

Referitor la timp, probabil a scazut anul trecut cu vreo 30% (adica am observat ca am citit vreo 17000 de pagini in loc de 26000, pe GoodReads). Dar probabil ca mi-a placut sa fac alte lucruri, cu d-alea civice. E ok. Uite aici profilul meu, poate devin prieten de lectura cu cititori ai IQads si mai ne inspiram unii de la ceilalti. 

Tabieturi 

Ebook cam 80%. Imi place ideea ca poti tine o biblioteca intr-o mana, ca poti sa dai find in Wikipedia cand vezi un nume despre care ai dori sa afli mai multe, ca poti sa cumperi repede o carte la care se face referire in cea pe care o citesti.

Da, citesc vreo 4-5 carti deodata. Sau mai exact, mai las de-o parte o carte, o schimb cu alta, revin si asa ma departe.

Da, cumpar multe carti. Mai multe decat voi apuca sa citesc vreodata, probabil. Imi place sa cumpar si tot felul de editii mai rare, mai vechi, semnate si tot asa.

Doar acasa. Si in concediu.

Cum le alegi

Stii ca e scriitorul acela la moda, Alain de Botton, care scrie un eseu foarte misto despre carti, trage concluzia ca un cititor de  cursa lunga poate citi cel mult 5000 de carti intr-o viata si incheie cu “So choose wisely”.

Sa stii ca am fost si eu obsedat de chestia asta. De faptul ca exista mai multe carti in lume care merita citite decat timp efectiv. Borges spune si el ceva de genul acesta: exista atat de multa frumusete in lume si excelenta in carti, incat o meserie mai potrivita e cea de cititor decat cea de scriitor.

Si mai e un ganditor taoist care zice ceva similar: “lumea e atat de mare, intelecpiunea e atat de multa, iar viata e atat de scurta; deci care este calea?”

Eu am ajuns la o concluzie personala care am sa o rezum asa: “If it makes you happy…”

Asadar metoda mea de a prioritiza este aceea de a-mi face liste lungi pe Kindle si de a cumpara mai multe carti decat pot duce. Iar apoi de a citi ceva din afara listei.

Lista din 2018

Am inceput cu un volum de istorie numit Exorcising Hitler - Frederick Taylor.

Despre ce s-a intamplat dupa incheierea razboiului. E destul de complicat sa gestionezi problemele economice si sociale ale unei natiuni de vreo 60-70 de milioane de persoane, care te urasc si pe care vrei sa ii muti in tabara ta (indiferent daca asta inseamna spre modul democratic occidental, sau spre cel communist). Merita citita.

Dupa ce am terminat asta, m-am apucat de o istorie orala a Germaniei naziste. Imi scapa acum numele. Dar sunt fan al istoriilor orale. Al povestirilor oamenilor din diferite straturi sociale, avand diferite perspective, despre un fenomen. Candva imi propusesem sa fac si eu o carte de tipul istorie orala. Despre comunism, despre anii ‘60, despre anii ‘70, despre anii ‘80. Partea asta de rememorari din diferite puncte de analiza, spuse de oameni normali care au trait o epoca, cred ca e esentiala pentru intelegerea unei perioade.

Si de un soi de istorie impletita intre viata lui Shostakovici, a asediului Leningradului si a instaurarii comunismului in Rusia: Symphony for the City of the Dead de M.T. Anderson

 De ce citesti

Citesc pentru ca viata omului e foarte scurta. Si cine citeste traieste un pic din vietile celorlalti.