![[Bibliografii personale] Alex Tocilescu: ”Cititul a devenit mai mult o chestie de voință, că e mai simplu să dai scroll pe Facebook decât să stai cuminte în pat cu ceva de 500 de pagini în mâini”](https://media.iqads.ro/2018/01/2016-10-29-15-48-26-cover-850.jpg)
În mod surprinzător, Alex Tocilescu, publicitar și scriitor, autorul Imperiului Pisicilor, apărut anul trecut, și-a dat seama că a început să citească mai mult. Nu chiar ca în facultate, când termina 100 de cărți pe an, dar la 40-50 tot ajunge. De ce e important să citească?
Pentru că e cel mai simplu mod de a deveni puțin mai deștept, spune el.
Citește ziua, noaptea, seara, în zori. Oricând apucă. Cumpără multe cărți. Nu le termină pe cele care nu îi plac. Cum le alege, ce a început deja anul acesta, ce a rămas din 2017, în fișa de lectură ce urmează:
Top 3 în 2017
Patrick Modiano – Suspendarea pedepsei (editura Art). O carte în care nu se întâmplă mare lucru, și din ce se întâmplă nu înțelegem chiar tot, dar care trăiește din atmosfera caldă și senină a unui sătuc de lângă Paris, prin anii 50 și din personajele vagi și misterioase, care ar merita fiecare propria sa carte.
Keith Richards – Viață (Polirom). The most interesting man in the world e de fapt Keith Richards, și asta-i viața lui. Îi dă clasă ăluia din spoturile Dos Equos.
Mariana Enriquez – Ce-am pierdut în foc (editura Art). Nu știam că există proză scurtă horror, și dacă aș fi știut, n-aș fi bănuit că poate fi atât de înfricoșătoare.
Cartea pe care nu ai reușit să o termini
În mod ciudat, asta ar fi Istorie și mit în conștiința românească, de Lucian Boia. Care e o carte foarte mișto, dar cumva n-a fost să fie, au intervenit chestii mai importante, a dărâmat pisica un ghiveci, d-astea.
Cartea despre care s-a vorbit cel mai mult
În afară de alea trei cărți pe care le-am scris eu, probabil că Vegetariana sau Simpatizantul, ambele apărute la Art, ambele foarte mișto, chiar dacă în feluri diferite.
Cartea care te-a surprins
Miere, de Tudor Ganea (Polirom), pentru că după ce a luat premiul de debut cu romanul anterior, Cazemata, nu mă așteptam să-i fie atât de ușor să se autodepășească.
Cartea de specialitate pe care nu trebuie sa o rateze nimeni
Habar n-am, n-am mai citit o carte de specialitate de hăt. Oricum, în industrie ar trebui să se citească în general, nu neapărat cărți de specialitate. Unele chestii nu se învață din seriale.
O carte care te-a frustrat
Purity, de Jonathan Franzen, pentru că e puțin probabil să scriu vreodată atât de bine.
Cartea care (încă) îți inspiră perfecțiune
Rămășițele zilei, de Kazuo Ishiguro.
Obiceiuri de lectură
Citesc seara, noaptea, ziua, oricând apuc și oricând îmi amintesc că e mai fain să ții în mână o carte decât un mobil. Timp se găsește, cititul a devenit mai mult o chestie de voință, că e mai simplu să dai scroll pe Facebook decât să stai cuminte în pat cu ceva de 500 de pagini în mâini.
În mod surprinzător (pentru mine), realizez că am început din nou să citesc mai mult; nu chiar 100 de cărți pe an, cum făceam când eram student și citeam până pe la 6-7 dimineața, dar măcar vreo 40-50 tot reușesc.
Tabieturi
Hârtie, clar. Am mereu vreo patru cărți lângă mine, pe noptieră, majoritatea petrec acolo câteva luni, timp în care citesc orice altceva. Nu prea obișnuiesc să termin cărțile care nu-mi plac; un critic german, Marcel Reich-Ranitzki, a zis că pentru el cărțile sunt ca supa: dacă nu-i bună prima lingură, de ce te-ai aștepta să zici după ultima că a fost grozavă? Cumpăr multe cărți, undeva pe la 40-50 pe an, probabil, pe care le citesc doar acasă și pe unde mai ajung în vacanță.
Cum le alegi
Sunt câțiva autori (destul de mulți) pe care-i citesc mereu, plus o bună parte dintre autorii români de la Polirom, plus cărți pe care mi le recomandă lumea, plus cărți peste care dau întâmplător în librărie și-mi place titlul sau coperta, plus, bineînțeles, cărțile prietenilor.
Lista pentru 2018
Am început cu niște proze de Cehov (de fapt le-am început anul trecut, dar abia acum le-am terminat) un roman polițist al lui Elmore Leonard, care a scris cartea după care a făcut Tarantino Jackie Brown, și un Stephen King, From a Buick 8, care m-a făcut să realizez din nou că King e mult mai bun decât pare. Urmează probabil niște eseuri ale lui Eugen Ionescu, cea mai recentă biografie a lui David Bowie, un Karel Capek și ce s-o mai găsi prin casă.
De ce citești
Pentru că e cel mai simplu mod de a deveni puțin mai deștept.
