Acum cateva luni, nu mai stim cate, era vara parca, sau asa ni se parea noua, au aparut primele episoade din Petit Book Anime du Bucharest, care ne-au placut mult. Acolo era vorba despre Adele, un designer din Franta, care invata lucruri despre Bucuresti: gropile ascunse sub baltoace, piata Obor, mici, batrane si relatii sociale stranii. Ne-a placut atat de mult incat i-am intrebat pe cei de la VANA, autorii animatiei, cum a aparut aceasta idee, dar si cateva lucruri despre animatie si munca de creatie din spatele ei, mai putin cunoscuta. Ne-au promis nu numai ca ne vor raspunde, dar o vor face in felul lor. Adica in gifuri.
Acum, gifurile sunt slabiciunea noastra, asa ca ne-am entuziasmat si am asteptat. Si am aflat in felul acesta ca animatiile cer, inainte de toate, timp. Anca Manolache, Horia Manolache si Madalin Dragnea, echipa VANA, au folosit si cuvinte, totusi, in acest interviu. Cu ele ne spun ce nu se vede in imagini:
E ceva ce probabil multi nu isi imagineaza: trebuie sa intelegi, sa stapanesti si partea de poveste, scenariu, regie, actorie si scenografie, nu numai tehnici de animatie. Sunt lucruri fara de care animatia nu are viata, expresie.
Cei trei ne povestesc despre interesul crescut pentru ilustratie si desen din ultima perioada, deschiderea clientilor fata de animatie, trenduri, etapele de creatie, dar si cum au pornit impreuna in antreprenoriat, provocarile administrativo-birocratice si drumul - drumul pe care il parcurgi de cand te hotarasti sa scuturi hainele confortabile, sa te cauti sa vezi ce iti doresti sa faci cu adevarat.
Inceputuri
Anca Manolache: Toamna lui 2014, cam cand incep copiii scoala, a fost si perioada noastra de inceput. Condusi de un soi de sete de libertate creativa si de o nevoie de dezvoltare de sine, pornim la drum cu V NA. Numele V NA, venit in urma unui brainstorming ad-hoc, in apartamentul unui prieten, s-a dovedit a fi foarte potrivit, pentru ca ne straduim sa ne hranim mereu curajul, ne tot scoatem din zona de confort.
Revenind la inceputurile noastre - plecasem, de perioade diferite, din aceeasi agentie de digital (Webstyler): Anca - pana atunci copywriter, Madalin - art director si Horia - director de creatie. Voiam mai mult, insa abia acum urma sa definim ce inseamna mai mult. Nisarea pe storytelling si animatie a aparut dupa vreun an jumate si a venit ca o treaba foarte fireasca.
N-a fost usor sa iesim din obiceiurile si rutina capatate in agentie. Dar probabil cel mai mare hop a fost drumul - drumul pe care il parcurgi de cand te hotarasti sa scuturi hainele confortabile, sa te cauti sa vezi ce iti doresti sa faci cu adevarat si apoi sa urmezi treaba respectiva; si sa ii convingi si pe altii sa ti se alature pe drum.
A, si sa nu uitam de provocarea administrativo-birocratica pe care ti-o aduce antreprenoriatu’ - o bataie constanta de cap, pana in ziua de azi.
Primele luni
Horia Manolache: Inceputul a fost plin de entuziasm, tin minte discutiile super animate dintre noi. Entuziasm gaurit un pic de hartogaraia si lucrurile administrative pe care le-am descoperit, dar treceam peste.
Primii clienti ne-au venit de la oameni care ne cunosteau deja si stiau cam ce facem (adica advertising, creatie, web design, copywriting, art direction). Asta inseamna ca ei ne cereau multe servicii sau de toate, iar noi chiar incercam sa facem multe sau de toate la inceput. Asa am descoperit ca erau unele in care puneam multa pasiune, pe cand altele nu ni se potriveau deloc.
Am fost de la simplu executant pana la consultant de business, lucru care ne-a dat ocazia sa ne cunoastem mai bine. Am aflat ce vrem sa facem cu adevarat, pe ce anume chiar ne dorim sa construim. Si asa am ajuns sa ne nisam, nu sa ne extindem, si sa ne oprim la singurele crafturi care au rezonat cu noi. Storytelling, scenariu, ilustratie si animatie.
Echipa
Madalin Dragnea: Am pornit la drum in formula de trei. Horia Manolache (art director), Anca Manolache (copywriter) si eu (art director). Pe drum ni s-a alaturat si a tras cu noi la caruta si Iulian Barbulescu (copywriter), pana a ales sa mearga pe cont propriu cu propriul lui studio - Narativ.
Adele Coulloudon (intern-ul nostru) a auzit caruta tocmai din Franta si ni s-a alaturat cu mult spor si entuziasm. Pentru muzica si sound effects avem colaboratori, ca si pentru zona de dev si implementare atunci cand e cazul.
Planul este sa ne extindem, insa nu ne grabim sa facem asta. Preferam colaborarile cu profesionisti pe care ii admiram la randul nostru. Deocamdata extinderea pe care ne concentram este evolutia propriilor skill-uri, sa ii putem inspira si motiva pe cei care vor vrea sa ni se alature.
Primul proiect
Horia Manolache: Primul unde am facut animatie a fost campania “0loves1”, facuta pentru o companie de embedded software - ENEA Romania. A fost un proiect complet - filmari, photo shooting, actori, mult design si o mare parte de animatie. Cam asta a fost momentul in care am inceput sa ne indragostim de animatie.
Cel mai complex
Anca Manolache: Primul nostru short de animatie - Judiciarii. De fapt, au fost doua, pentru ca a fost un short series de 2 episoade. Cele mai lungi povesti de animatie pe care le-am facut pana acum, craft-uite de la zero de noi: scenariu, ilustratie, animatie, sound effects si voce. A fost o munca uriasa, facuta intr-un timp foarte scurt.
Si Petit Book Anime du Bucharest se califica pentru titlul de cel mai complex proiect Vana, pentru ca au fost primele animatii pentru care am fost un soi de mentori, nu craftsmen. Si asa ne-am descoperit niste abilitati despre a caror existenta nici nu cred ca banuiam.
Petit Book Anime du Bucharest
Madalin Dragnea: Adele ne-a scris ca vrea sa invete animatie de la noi, adica sa se mute din Lyon aici timp de 6 luni, sa fie intern la Vana. Am primit-o cu drag. Si am incercat sa o facem sa se indragosteasca de storytelling, ilustratie si animatie inainte sa o punem la lucru pe proiectele noastre. Sa simta ca face cu adevarat ceva pentru dezvoltarea ei in primul rand si sa vina cu entuziasm la birou.
Avand in vedere ca nu e de pe aici, ne-am hotarat sa ii stabilim ca tema pentru internship punerea cap la cap a unui jurnal in care sa animeze intamplari din Romania pe care ea le considera amuzante, wow sau pe care le-ar spune mai departe prietenilor. Asta e, pe scurt,“Petit Book Anime du Bucharest”. Ea a fost instant atrasa in jocul asta turistico-animatoricesc. S-a implicat foarte tare, iar noi am reusit sa ii fim aproape sa o ghidam prin toti pasii. Asa am castigat un om pasionat, cu care vom colabora foarte mult de acum inainte.
Cat despre schimbarile de pe parcurs, conceptul doar a capatat forme, culori si amintiri amuzante in jurul episoadelor, s-a intregit am zice, nu schimbat.
Etapele de creatie
Madalin Dragnea: Etapele mari, cand le enumeri, sunt simple.
1. Te gandesti la o poveste buna 2. O scrii foarte bine 3. Ii faci un storyboard 4. O desenezi frumos 5. O animezi cu multa expresivitate 6. Ii pui sunete si muzica 7. Repeti.
Munca din spate, insa, nu mai e asa simpla. Dar daca iti place foarte mult, nu iti dai seama cum trece timpul si este foarte fun. Eu, de exemplu, rad ca un nebun in timp ce animez.
Primul episod
Madalin Dragnea: Primul episod a fost partea cea mai grea.
Pentru ca Adele nu credea ca poate sa faca ilustratie. Si facea cunostinta pentru prima data cu multe dintre elementele unei ilustratii / animatii.
Si pentru ca trebuia sa setam un ton, un fir narativ, o paleta de culori, un stil de ilustratie si de animatie pentru intregul proiect.
Deschiderea clientilor pentru animatie
Anca Manolache: Foarte multe dintre proiecte sunt facute direct cu clientii finali - brandurile. Nu pentru ca avem vreo politica in sensul asta, ci asa s-a intamplat. Principiul pe care mergem este sa lucram cu cei care au o afinitate catre tipul asta de content si in care gasim niste parteneri buni.
Uite, toti partenerii nostri au venit la noi pentru ca vazusera animatie si voiau si ei (si nici nu prea au gasit multe studiouri in Romania care sa faca ce facem noi - asa ne-au spus ei).
In general, deschiderea catre animatie este din ce in ce mai mare. Clientii vad ca isi pot explica business-ul si ideile printr-un content usor de urmarit, usor de digerat si foarte placut la privit. Nu astepti sa treaca mai repede o animatie (buna), ci abia astepti sa vezi ce se intampla. E o poveste buna pentru copii de toate varstele.
Este un tip de storytelling vizual care ii poate veni manusa oricarui subiect si il poti face in caruta de stiluri - un exemplu in sensul asta, din ce am facut noi, este si WisdomHunt, o aplicatie care functioneaza ca o extensie a memoriei.
Promovare si reputatie
Madalin Dragnea: Faci animatie din ce in ce mai buna si o arati tot timpul, cam asta ar fi de facut.
Trebuie sa fii actual, prezent si activ. Deocamdata ne promovam pe pagina de Facebook, unde postam foarte mult content propriu pe care il vedeti si prin interviul asta. Avem “Petit Book Anime du Bucharest” si micile animatii care ironizeaza stiri de pe la noi (multe dintre ele au devenit virale, nu ca ne laudam).
Alte canale de promovare sunt conturile personale de instagram: mad.animator, horiamanolache.
Planuri
Anca Manolache: Daca m-au lasat pe mine sa raspund la asta, I go ahead si imi fac de cap (eu nu sunt cea mai realista persoana pe care o s-o cunosti). Vrem sa facem filme de animatie, scurtmetraje si lungmetraje. Si sa dezvoltam proiecte din zona Petit Book Anime du Bucharest - unde sa abordam cu un umor mai trecut prin ironie teme sociale, politice sau idei bune sau nebune.
Si mai vrem sa deschidem o scoala de animatie si storytelling.
Partea asta de idee pe care o transformi in poveste si apoi in scenariu e o zona foarte importanta pentru noi, pe care incercam sa o cultivam din ce in ce mai mult in studioul nostru, pe langa ilustratie si animatie.
N-o sa renuntam la content pentru branduri (din motive nu doar evident financiare, ci pentru ca e o experienta buna sa lucrezi cu clientii si asa aflam despre idei noi, cunoastem oameni noi tot timpul).
Scoala pare un vis foarte maret, insa simtim nevoia unui astfel de loc la noi (in Romania). Un spatiu deschis, cu accent pe practica, cu internship-uri pe bune si tutori pe care chiar sa ii admiri ca si artisti.
Ne-a mai pompat curaj si Ioan (micutul venit in viata mea si a lui Horia acum 1 an si 9 luni si devenit astfel cel mai tanar membru Vana), care ne arata cum din mini-realizare in mini-realizare ajungi in zone de evolutie nebanuite. Acolo vrem si noi sa ajungem.
Ce nu se stie despre munca din spatele animatiilor
Horia Manolache: Ca nu ai cum sa faci lucrul asta daca nu esti pasionat si foarte implicat. Inspiratia ti-o iei de peste tot, fie ca esti la birou, acasa sau in oras. Citesti, te uiti la lucrari care te inspira si la birou, si acasa si in vacanta. E un domeniu in care munca nu te preseaza, insa devine parte din ceea ce esti si atunci orice poate sa fie hrana pentru noi.
Ca atunci cand pare ca e simplu si firesc, inseamna ca are caruta de munca in spate.
Ca esti mereu un soi de novice - e ca si cum ai descoperi un cuvant nou zilnic si trebuie sa faci exercitii cu el ca sa ajungi sa il stapanesti.
In cum facem noi lucrurile (de la idee la executie), mai e ceva ce probabil multi nu isi imagineaza: trebuie sa intelegi, sa stapanesti si partea de poveste, scenariu, regie, actorie si scenografie, nu numai tehnici de animatie. Sunt lucruri fara de care animatia nu are viata, expresie.
A, si inca ceva - prin animatie poti sa expui altfel niste teme care poate in filmare ar fi mai greu digerabile. Poti explica pana si cele mai complicate, delicate sau controversate lucruri prin animatie. Greenpeace comunica foarte bine asa de foarte multi ani. Pornhub, de exemplu, are niste campanii animate excelente. Un alt exemplu foarte bun, de data asta romanesc, este Testul Veneris. Bagam si Judiciarii tot aici.
Interesul crescut pentru animatii
Madalin Dragnea: Internetul a deschis multe ferestre romanilor. In ziua de azi nu ai cum sa eviti contentul foarte bun, indiferent in ce parte a lumii este facut. Mare parte din acest continut este animat. Daca dai 3 scroll-uri pe facebook e imposibil sa nu vezi si o ilustratie, un video, o bucata dintr-un joc de mobil sau un gif animat. Pe fondul acestui trend clar am fost si noi incurajati sa mergem tot inainte.
Festivalurile de animatie au ajutat foarte mult la aceasta raspandire a trendului. Insa totul se construieste treptat, cu perseverenta - nu e un trend venit peste noapte. Anim’est a avut anul acesta a 12-a editie; in cadrul festivalului se fac si workshop-uri, nu doar proiectii si asta e o dovada clara a nevoii de educatie, de cunoastere a craftului. Tot mai multi oameni merg sa vada proiectii de animatie, si din ce in ce mai multi vor sa le si faca. Asta este o treaba foarte imbucuratoare pentru industria animatiei.
Trenduri
Horia Manolache: In momentul asta e pe val animatia 2D, in special cea ilustrata simplu, minimalist. Simplitatea asta iti da ocazia sa te concentrezi pe expresie, pe poveste. In acelasi timp vedem din ce in ce mai multa animatie frame by frame. In zona asta ne punem si noi amprenta acum, dar experimentam tot timpul stiluri noi. Avem in plan sa producem si animatie 3D in viitor.
Oricum trendurile vin, pleaca, se intorc. Dar cele mai puternice lucruri, de neclintit, indiferent de stilul pe care il folosesti, raman povestea si emotia pe care o transmiti. Si noi mai credem in ceva de neclintit, si anume cele 12 principii de animatie setate de marii maestri ai animatiei inca din anii 1930.
Si la final, de Craciun pentru cititorii (privitorii) nostri, cateva gif-uri cadou de la echipa Vana:
P.S.: Ne cerem scuze pentru postarea lunga. Lasam aici un cartof timid
