![[Octombrie in tus] Tücske: "Daca fortez, Inktoberul isi pierde sufletul... sau daca insist, invat sa fiu un ilustrator mai profesionist si rezolv orice situatie? E o dilema hehe"](https://media.iqads.ro/2017/11/collage12-cover-850.jpg)
Asa ca Zsolt Szász (adica Tücske) a ales sa testeze, pentru al doilea an, cum este mai bine pentru felul lui de a desena: beast mode sau pauza? Uneori triseaza si lasa viata sa i se puna in cale. Apoi incearca sa recupereze. Motiv pentru care e hotarat sa participe si in 2018 la #inktober. E un proiect lejer, fara pretentii, dar in care e posibil ca spatiul din afara zonei de confort sa se transforme intr-un teren de joaca.
Anul acesta l-au inspirat petele negre. In ultimii ani a folosit mai mult linii si puncte si a uitat cat de placuta e o pata neagra. Mai ales cand se poate transforma intr-o fata.
Cand ai auzit prima data de Inktober
Nu mai stiu, acum cativa ani. Inktober e un cuvant, care tot aparea pe tumblr. La un moment dat am devenit destul de curios ca sa-i dau un search si inevitabil, am ajuns la blogul lui Jake Parker. El parea destul de convins ca e o idee buna sa te fortezi sa desenezi ceva in fiecare zi, timp de o luna, indiferent de vreme, stare, job etc. Mai tarziu am aflat ca de fapt el e initiatorul acestui trip haha.
Regulile sunt destul de simple: deseneaza zilnic, cu tus. El mai propune ca in fiecare zi sa avem o tema... cuvinte cheie, care sa ne inspire daca ne blocam, sau sa ne forteze sa incercam chestii diferite, exercitii, care ne duc in afara zonei noastre de confort. Oricum, asta e inevitabil, chiar daca desenez ce vreau, devine o provocare destul de repede. Imi place mult, ca a ales tusul. E o tehnica foarte analog, care poate fi foarte decorativ, insa daca cineva deseneaza mai realist, atunci ingreuneaza trisatul.
Cum te-ai hotarat sa participi
M-a tot tentat sa ma bag si eu, mai ales ca tind sa lucrez incet, si pe deasupra mai si procrastinez. In sfarsit, anul trecut, o prietena buna si ilustratoare extraordinaire Mészely Ilka a propus sa incercam si asa, reciproc, ne putem trage la raspundere daca nu apar desenele in feed.
Bineinteles, ca nu am reusit sa desenez in fiecare zi, au fost zile, in care creierul meu refuza sa se gandeasca la altceva in afara de vremea insorita... sau ploaia... sau... incerc totusi, sa recuperez si sa fac doua desene in ziua urmatoare. Realizez ca de fapt trisez asa si ca nu e o solutie; partial din cauza asta o ma apuc si la anul.
Inspiratie
Pensula si petele negre. In ultimii ani am folosit mai mult linii si puncte si am uitat cat de placuta e o pata neagra. Plus, mereu mi-a placut sa desenez draperii, dar de ceva vreme nu am apucat sa fac studii de haine pe corpul uman.
Inktober parea motivul perfect. Bine, nu stiam ca asta vreau sa fac la inceput, dar cred ca inktoberul a fost intentionat sa fie un proiect lejer, fara pretentii. Doar asa e posibil ca spatiul in afara zonei de confort sa se transforme intr-un teren de joaca. Stiam cum vreau sa desenez, iar dupa cateva desene, tema venea de la sine.
Partea cea mai grea
Nu e nevoie de teme, sau alte reguli, pentru mine e destul ca trebuie sa livrez in fiecare zi. Cred ca indiferent de persoana, daca nu peste zece, atunci peste douazeci de zile, dar macar o data te vei lovi de un perete.
Partea grea este sa am desenul gata in ciuda eventualei lipse de inspiratie. Uneori simt ca poate ar trebui sa pun deoparte tema aleasa si sa schimb la ceva total diferit pentru ziua respectiva. E greu sa fac asta, ca simt totusi, ca face parte din challenge sa nu deviez.
In acelsi timp, daca fortez, inktoberul isi pierde sufletul... sau daca insist, invat sa fiu un ilustrator mai profesionist si rezolv orice situatie? E o dilema hehe. Ma face sa testez cat de usor trec peste obstacole, si sa aflu care e cel mai eficient workflow pentru mine: beast mode sau pauza.
Inktober block
Da, sigur. E al doilea an cand particip, si nici anul acesta nu o sa am treizeci si unu de ilustratii (ei bine, de data aceasta am si inceput cu intarziere). In fiecare zi am chef de desenat, insa ori intervine viata, ori lipsa de inspiratie.
Intr-un fel e bine, ca un block ma face sa lucrez. Pana atunci schitez din inspiratia acumulata in mintea mea. Dupa ce ma golesc, incepe munca cu adevarat. Cred ca n-o sa am niciodata treizeci si una de ilustratii. Ar fi simplu sa desenez Ceva in fiecare zi, dar telul nu e numai sa bifez cifrele din calendar.
Descoperiri
Nu tin cont de teme. E destul de rar sa vad un ilustrator, care chiar face peste zece desene. Mi-a parut asa bine sa-l vad pe Ian McQue postand zilnic. Nu imi pot imagina, cum are un zeu ca el timp si pentru asta. A fost o surpriza placuta si m-a motivat mult.
Desenatorii romani
Adevarul e ca nu urmaresc prea multi ilustratori din tara... sau de oriunde, doar pe cei care ii intalnesc intamplator pe net. Insa mi se pare ca cei mai cunoscuti nu prea se implica. Probabil nu au timp. (E foarte posibil sa ma insel hehe).
