[Twitter. Ultimii mohicani] Anca Maco: "Pentru multi a fost o bucurie a accesului rapid la informatie, pentru altii prilej sa arunce hoax-uri, fake news, cyberstalking si vitriol"

Demult, tare demult, pe la inceputurile Twitterului in Romania, Anca Maco (TANANANA) a ramas noaptea, fara baterie la masina, in sectorul 1. A dat o strigare pe Twitter catre colegul @piticu21 si de acolo s-a pornit o adevarata operatiune de salvare colectiva, soldata cu zeci de solutii propuse si 3 masini venite in ajutor, plus niste pizza comandata in strada si consumata pe portbagaje, si cu politia langa, uitandu-se ca la urs.

Am scos-o la capat, iar victoria a fost sarbatorita pe Twitter. 

Cam despre asta era Twitterul atunci cand si-a facut cont. Apoi, sta in natura lucrurilor ca ele sa se transforme. Ritmul s-a pierdut, au venit valurile de ura. Pentru multi a fost o bucurie a accesului rapid la informatie si conversatie, pentru altii - prilej sa arunce hoax-uri, fake news, cyberstalking si vitriol. Acela a fost momentul in care a eliminat Twitterul de pe desktop. L-a pastrat pe telefon, insa: are darul de a o face sa se simta mai aproape de ce se intampla in lume. 

Pe Maco o puteti vedea si la FIBRA, la Creative Night, unde va a comenta pe marginea unor selectii de ad-uri absurde si ad-uri reusite, in cadrul panelului “The WTF Ad Genre and Its Better Half".

Inceputul

La un an dupa ce scrisesem despre un eveniment la care unii trimisesera cateva zeci de mii de mesaje printr-o platforma care mi se parea atunci o semesaraie publica gratuita transformata intr-o platforma  de folosit de jurnalisti si marketeri pentru a urmari si beneficia de pe urma manifestarilor #earlyadopters, am intrat oficial pe Twitter. 

Era prin iunie 2008, si dupa ce am vazut ca o gramada de celebritati aveau conturi de Twitter (cred ca primul follow de fun l-am dat catre @MCHammer) si tineau constant legatura cu fanii, m-am distrat si eu alcatuindu-mi o lista serioasa cu oameni si publicatii de urmarit din film si tv, muzica, tech, marketing.

Atmosfera de atunci

In 2008 cautam si dadeam pur si simplu link-uri mai departe (cum ma obisnuisem pe #Stumbleupon), ca pe Facebook, de altfel, dar ma implicam in discutii cu lumea, cautam informatii si postari cool, urmaream topicurile, insa, chiar daca aveam constant twitterul deschis, nu eram foarte activa.

Ma bucuram de gratuitatea mesajelor private, de febra aia a RT-ului pe care o vedeam la cei care le scriu bloggerilor si a felului in care comunicau intre ei. 

Aparusera si cateva conturi amuzante care inlocuiau lipsa bancurilor care se facuse simtita in industrie. Cel mai mult, insa, ma facsinau conturile serialelor. In 2009 mi-am petrecut ceva vreme in zona de fandom #Heroes, spre exemplu, mi se parea fascinant ce faceau oamenii aia in online, si in social media in special.

Cum a evoluat peisajul Twitterului romanesc

Lucrurile se legau destul de organizat, existau #TweetMeets unde cunosteai oameni din diverse domenii si se conturau initiative misto; cumva, la anumite conferinte si evenimente, Twitterul functiona ca o carte de vizita.

Pentru blogosfera romaneasca, in special, Twitter-ul a fost un ajutor si un imbold bun. Era distractiv sa vezi cum functioneaza taberele, comentariile, dar sa tii pasul si cu ce se intampla in afara.

Un ritm care s-a pierdut, in timp. Tin minte un moment in care ne distram pe Twitter cu #cearzice, replici pe care le-ar spune domnitorii Romaniei sau tot felul de personaje din carti, tone de leapsa etc

Erau microcomunitati cool intr-o mare zeama social media in care Twitter-ul parea o platforma “aleasa”, pentru simplul fapt ca oamenii pareau sa stie regulile jocului, erau mai activi si inventivi.

Am cunoscut oameni faini pe Twitter, am cativa aproape si acum. Multi dintre utilizatorii romani au fost extrem de implicati si saritori si in offline.

Imi amintesc o faza simpatica. Am ramas intr-o seara, tarziu, fara baterie la masina, in sectorul 1, cu prietena @AlexandraBuzas  si Twitter-ul ne-a adus salvarea: am scris cu RT catre colegul @piticu21 care-i treaba si unde ne aflam, si ne-am trezit in conversatie cu zeci de oameni cu solutii, insa, in cele din urma, cu 3 masini oprite langa noi, rasul lui Cristi Dorombach Piticu si forta lui Cristi Dumitrescu (AltRadio), niste pizza comandata in strada si consumata pe portbagaje, si cu politia langa, uitandu-se ca la urs, am scos-o la capat, iar victoria a fost sarbatorita pe Twitter.

Treptat, pe Twitter au aparut comentarii din ce in ce mai agresive, iar politia corectitudinii politice a luat amploare. Din State vedeam din cand in cand cazuri de bullying si hartuire care duceau la concedieri, dupa care din ce in ce mai multe atacuri la adresa unor oameni cu comentarii nevinovate care se trezeau concediati dupa avalanse de mesaje pe Twitter, culminand cu cazurile unor profesori detestati de elevi (care i-au urmarit peste tot, au inventat povesti despre ei si i-au determinat sa plece), putini dintre ei reusind in instanta sa castige procese impotriva institutiilor de invatamant care au tolerat astfel de hartuiri din partea acestora.

Cred ca ala a fost momentul in care am eliminat Twitterul de pe desktop. Valurile de ura s-au vazut si pe Facebook, iar Twitterul a continuat sa gazduiasca de toate.

Pentru multi a fost o bucurie a accesului rapid la informatie (sa nu uitam de conflictele internationale pe care le-am urmarit real time aici), conversatie (foloseam des mesaje private, hashtaguri inventive) pentru altii prilej sa arunce hoax-uri, fake news, cyberstalking si vitriol.

Nu mi-am scos niciodata Twitterul de pe telefon, imi verific notificarile, il folosesc pentru subiectele care ma intereseaza. Are darul asta de-a te face sa simti ca esti mai aproape de ce se intampla in lume, de-ati da impresia ca gasesti mai usor lucruri relevante sau ca poti intra instant in contact cu oameni, idei, locuri si a ridicat din punctul asta de vedere asteptarile in ce priveste comunicarea cu brandurile, cel putin in zona de customer experience.

Ce urmaresti

Urmaream bloggeri, oameni din media, artisti, actori, regizori, posturi de radio, cativa politicieni, realizatori si producatori TV plus paginile emisiunilor sau companiilor lor, critici de film, autori, jurnalisti din diverse tari, freelanceri, tot felul de publicatii alternative, specialisti in marketing, comunicare si social media, insa, dupa ultima incercare de reducere a listei la 300 de conturi, anul trecut, m-am trezit cu peste 650 de conturi urmarite anul asta, pe langa categoriile anterior mentionate, de la @potus, @flotus, @KensingtonRoyal, ambasadorul Marii Britanii in Romania (@PaulBrummell) si alte personalitati, la Warner, Marvel si DC, bloggeri (in special de travel) si vloggeri noi, sportivi, oameni de stiinta, companii de securitate, editii in engleza ale unor publicatii arabe, proiecte de mediu, fotografi, companii sau site-uri de recrutare, agentii, psihologi, speakeri, creatori de continut, marketeri etc; sau cum e mai simplu de rezumat, de la Neil deGrasse Tyson @neiltyson pana la… alde @NoelGallagher al carui cont e o inepuizabila sursa de zambet.

Am urmarit, insa, in general, oameni carora le stiam munca, ulterior am urmarit altii pe care i-am descoperit prin cautari, postari, recomandari, lecturi, in bransa, la evenimente  samd.

Relatiile. Oamenii

Pe Facebook pare mai vesel, gratie ajutorului visual de la gif-urile si meme-urile din comentarii, pe Insta e mai multa dulcegaraie, insa, pe Twitter ritmul e mai alert si deseori mai interesant, mai ales pentru ca intra in discutie oameni absolut necunoscuti.

Pe Facebook lumea e teritorialista, dar pe Twitter stii ca dincolo de faptul ca intri sa citesti sau sa citezi, sa dai mai departe ceva ce ai produs, esti acolo sa faci schimb de info, nu pari intruziv. E multa agresivitate si mult loc de dezinformare si aici.

N-am vreme de postari, dar imi place sa ma plimb pe Twitter, e o iesire sanatoasa din bula: din 2 click-uri esti pe profilul unei tinere de 20 de ani care posteaza piese de la RO-MANIA, si din alte 2 miscari de mouse ajungi la aplicatii senzationale ale inteligentei artificiale in asigurari…

De ce e important Twitterul

Variatele mele interese isi gasesc mai degraba satisfactie pe Twitter decat pe Facebook, o retea pe care o folosesc pentru lucruri care tin mai degraba de meserie, de studiu, monitorizare si conversatie.

Cu multi dintre cei care sunt aici nu te poti regasi pe Facebook, la fel e si cu trendurile in materie de hashtaguri din fiecare tara in care te poti plimba virtual astfel.

Ce ai descoperit

Pe Twitter am descoperit puterea de mobilizare, chiar daca n-am simtit asta si la noi (mai degraba postari in engleza din strada, pentru a contracara valul de informatii false aparute la cateva posture TV ale caror material erau preluate in afara), iar exemplele sunt din Ucraina, Turcia, Moldova, Iran, Egipt.

Pe Twitter experienta sociala a fost si este mai “curata” in Romania, cu mai putine postari virulente cum sunt cele de pe grupurile de propaganda (vizibile in special in timpul protestelor de la inceputul anului), desi au aparut si aici o multime de linkuri catre site-uri ciupercoase si conturi oripilante ale unor personaje-hiene.

E suficient sa te uiti cine si cum se implica in campania care arunca in derizoriu #rezist.

E Twitterul pe moarte?

Twitterul romanesc a supravietuit cu mai putine conturi active, poate 1 din 10, insa, nu cred ca a murit, ci a avut o perioada de glorie a unor early-adopters, a fost un puseu de comunicare si adunare intre multi care stiau sau voiau sa faca asta, dar e folosit in continuare de nou-veniti si de dinozauri deopotriva, pentru ce-i intereseaza, chiar daca nu la aceeasi intensitate, intr-un context de care uitam sa tinem cont: educatia informatica, abilitatea de cautare, selectare si comunicare, reclamele operatorilor de telefonie, prevalenta altor retele in media si in randul selectorilor urmariti de mase, indiferent de varsta.

Faptul ca politicienii sau starurile noastre nu comunica la fel de mult (unii deloc) pe Twitter cu oamenii, dar unele emisiuni si companii da, ba chiar isi fac campanii, iti arata in continuare cam care-i stratificarea si interesul din punctul asta de vedere.

De ce ai ramas 

Multi au renuntat la Twitter din nevoia de expunere sau pur si simplu pentru ca sunt alte modalitati de comunicare mai simple, mai interesante si mai distractive pentru ei si grupurile lor, si e normal sa fie asa.

Am ramas pe Twitter, chiar daca nu ma folosesc de acest cont asa cum se poate si cum ar trebui, pentru ca ca ma conecteaza mai usor la lucrurile care ma intereseaza.

Recomandari

Imi place sa-i urmaresc pe Teodor Tita‏ @jaunetom si @AlexConu pentru consecventa si recomandari in jurnalism, respectiv in foto si stiinta, pe Annie Spratt @AnnieSpratt  pentru poze de prin lume, ma uit pe @LeadStoriesCom unde sunt disecate subiectele populare in social media, as recomanda conturi diverse de la @nytimesarts , scriitorul Neil Gaiman @neilhimself, @RichardDawkins, biolog si scriitor, @BrennerMichael marketer sau @bsainsbury strategist, sfaturi simple de la @lifehacker sau @Productivityist, umor observational de la @Lord_Voldemort7 sau @sosadtoday, pana la mereu comicii @jimmykimmel, @rickygervais  si @OfficialKat (Kat Dennings din 2 Broke Girls) sau unele din cele mai bune conturi parodie: Elizabeth Windsor @Queen_UK si Dumnezeu @TheTweetOfGod pentru detensionare.