[Twitter. Ultimii mohicani] Camil Stoenescu: "Twitter e noul telegraf, tweeturile sunt cablogramele de pe timpuri: scurte, la obiect, rapide, trecatoare"

Ca sa se intoarca la Mark Twain (si noi zicem ca oricand e o ocazie buna sa facem asta) Camil Stoenescu crede ca zvonurile despre moartea Twitterului sunt putin exagerate. Da, a disparut - cel putin din timeline-ul lui - blogosfera si conturile facute in pripa, da, exista senzatia de "bula in bula" si de cerc restrans, dar pe de alta parte, castigi ceva, pierzi altceva, si apartenenta la un club mic e chiar placuta.

Camil si-a facut cont in 2009, la un an dupa cel de Facebook. A postat de peste 52.000 de ori, de atunci. Cand depaseste 140 de caractere, scrie pe blog.

Pe Twitter nu ai "friends" ca pe Facebook, ci oameni de urmarit, resurse pentru informatii (potential) interesante si utile. Elementul interpersonal care a stat la baza Facebook e mult mai putin prezent, iar asta nu e neaparat un lucru rau.

 A ramas pe Twitter pentru ca limitarile il atrag. Ca si ideea fluxulului de postari care se updateaza repede si totul este astfel mai efemer, tranzitiv. Camil vorbeste despre aici si acum, stiri, noul telegraf si oamenii dintre ele.

Inceputul

Mi-am facut cont pe Twitter in aprilie 2009, in primul rand din curiozitate, fascinatia inceputurilor. Aveam pe atunci de vreun an cont pe Facebook, Twitter era o (noua) retea sociala si m-a atras de la bun inceput conceptul initial, de limitare a mesajului la 140 de caractere, concizia tipica unui sms si cu care eram suficient de familiarizat. Era ceva inedit si interesant, mi-a placut si am ramas.

Atmosfera de atunci

Hm, greu de cuantificat acum atmosfera de atunci... Poate era ceva mai multa efervescenta, mai multe conturi romanesti active, subiectele predilecte de discutie erau in linii mari aceleasi ca si acum: politica autohtona si, intr-o masura mai mica, cea internationala, tehnologia, blogosfera, sportul, marketing-ul.

Blogosfera autohtona a cam disparut din peisaj in prezent, cel putin in timeline-ul meu. Au disparut conturile facute in pripa, doar ca sa fie, urmand un trend la moda. Depinde si in ce fel de "cercuri" de invarti, ce oameni urmaresti. Senzatia mea e ca acum Twitter e ceva mai "curat" si mai serios.

Pe atunci postam ceva mai mult, mai des, linkuri catre blogul propriu, articole catre alte bloguri... Astazi nu mai e cazul, prefer subiecte de interes general, stiinta si tehnica, economie, istorie, eseistica.

Usor-usor am devenit ceva mai cosmopolit, cred ca am mai multi urmatori straini, vorbitori de limba engleza, decat autohtoni, uneori se intampla sa nu scriu nimic in romana mai multe zile la rand pe Twitter.

Ce urmaresti

Urmaresc in jur de 700 de oameni. Ii aleg in functie de temele de interes pentru mine, daca au ceva interesant de spus. Nu dau follow pe baza de reciprocitate, n-ai sa primesti automat follow de la mine doar pentru ca ma urmaresti.

Am o colectie eterogena de conturi: de stiri (BBC News, AFP, The Guardian, NY Times, Washington Post, Comisia Europeana etc) de Science & Tech (Nature, Ars Technica, NASA, The Verge, BBC Science) de cultura si carti (Dilema Veche, Revista 22, London Review of Books, Stephen King, Brandon Sanderson) dar cea mai mare parte sunt conturi individuale, de persoane publice (Bill Gates, Elon Musk, Edward Snowden, Donald Trump) si utilizatori romani (Teodor Tita @jaunetom, RF Boris @RFBoris, C. Dan Degeratu @Semanticus, Andrei Cismaru @AndreiCismaru, Ludditus @ludditus samd).

Destui cat sa am mereu timeline-ul populat si nu asa de multi incat sa le pierd sirul si sa nu-i mai stiu. In general nu urmaresc celebritati "la moda", romanesti sau straine, cantareti, sportivi etc.

De ce e important Twitterul

Pe Twitter mediul parca e mai putin adversarial decat pe Facebook, mai rarefiat, e mai usor sa "filtrezi" oamenii, nu exista diferenta dintre unfriend si unfollow (ca pe Facebook), daca nu-ti place ce posteaza cineva ii poti da "mute" fara ca acea persoana sa stie, daca nu vrei sa-l mai urmaresti exista unfollow etc.

Pe Twitter nu ai "friends" ca pe Facebook, ci oameni de urmarit, resurse pentru informatii (potential) interesante si utile. Elementul interpersonal care a stat la baza Facebook e mult mai putin prezent, iar asta nu e neaparat un lucru rau.

Discutiile sunt in consecinta, ceva mai prietenoase si relaxate, totul se intampla mai rapid si se uita mai repede; iarasi, vorbesc din experienta personala, subiectiva prin definitie. Nu intamplator Facebook a preluat de la Twitter ideea de "follow" pentru conturile care permit asta, nu vrei sa adaugi ca "friend" pe cineva necunoscut, dar ii poti da follow sa fii la curent cu ce posteaza, daca te intereseaza.

Twitter e important pentru mine in primul ca sursa agregata de stiri. Sunt zile cand nu e nevoie sa mai intru pe bbc sau nytime sau the guadian, stirile cele mai importante le gasesti acolo pe Twitter via conturile asociate, uneori chiar in timp real, inainte de a aparea pe canalele "oficiale", mainsteam.

A se vedea cutremure, tsunami, alegeri, atentate, Arab Spring, Brexit, evenimente care se desfasoara "as we speak" si pentru care Twitter e ideal ca mediu de propagare si urmarire de catre cei interesati. Twitter e noul telegraf, tweeturile sunt cablogramele de pe timpuri: scurte, la obiect, rapide, trecatoare.

E Twitterul pe moarte?

Cred ca zvonurile despre moartea Twitter-ului romanesc sunt, ca sa-l parafrazez pe Mark Twain, exagerate. Nu posed statistici in acest sens, n-am stat sa le caut, presupun ca este o vorba de scaderea treptata a numarului de conturi active, dar de aici pana la "moarte" e cale lunga.

Asistam mai degraba la maturizare, filtrare si reasezare. Raman mai putine conturi care au ceva de spus, cei fideli, in mare parte oameni trecuti de 30 de ani si care sunt aici ca sa ramana, chiar daca posteaza ceva mai rar decat o faceau acum cativa ani.

De ce ai rams

E simplu, am ramas pe Twitter deoarece imi place platforma ca idee in sine. Limitarile ma atrag, sunt tocmai ceea ce-i confera unicitate. Efortul de a te limita la 140 de caractere. Faptul ca stii ca fluxul de postari noi se updateaza repede si totul este astfel mai efemer, tranzitiv. Aici si acum.

Schimbarile din retea

Schimbarile facute in timp de cei de la Twitter au fost in general binevenite. De exemplu optiunea "Mute account" de care vorbeam mai sus. La fel, noua largire a numarului de caractere a unui post la 280, de la 140. Mi-ar placea si optiunea de a edita tweet-urile, precum "edit post" pe Facebook, daca tot e sa se inspire unii de la altii.

Twitterul romanesc

Cat despre ce imi place la Twitter-ul romanesc, in primul oamenii care au ramas activi pe Twitter, cu putine exceptii pe care nu le urmaresc. Oameni interesanti, progresisti, cu mintea deschisa, care au lucruri de spus si le spun bine.

Ce nu-mi place, hm...numarul destul de mic de conturi, senzatia de "bula in bula", de cerc restrans pe care o ai uneori.

Sunt cateva mii de conturi de Twitter mai mult sau mai putin active versus sute de mii sau milioane pe Facebook.

Castigi ceva, pierzi altceva, dar in ansamblu nu pot spune ca ma deranjeaza foarte tare faptul ca Twitter nu a "prins" in Romania asa de bine ca Facebook sau, mai nou, Instagram. Alteori senzatia de club mic e chiar placuta.

Recomandari

Recomandari... in afara de cei deja mentionati, toti cei 709 urmariti (glumesc). Sau poate nu. Aruncati o privire si cred ca veti ramane cu sugestii utile.