[Twitter. Ultimii mohicani] Oltea Zambori: ”Pe Twitter nu trebuia să joci niciun rol, eram doar noi cu toate defectele noastre scrise în 140 de caractere”

La începuturile ei pe Twitter, adică prin 2009, rețeaua avea un iz de canal de mIRC, cu diferența că se mai discutau și lucruri serioase, își amintește Oltea Zambori, aka @nebuloasa. Deși a migrat spre alte meleaguri virtuale, pentru ea Twitterul rămâne prima mare iubire în Social Media. Și o sursă de știri. 

Chiar dacă Twitter e limitat la 140 de caractere, întotdeauna mi s-au părut mai calde conversațiile acolo. Îmi plac discuțiile concise, poate ăsta-i motivul pentru care acolo mă simt mai acasă decât pe Facebook sau Instagram.

Pe moarte sau nu, Twitterul e aproape nefolosit în România, spune Oltea. A rămas aici, însă, din nostalgie și din dorința de a fi informată.

Începutul

Nu mai știu exact când l-am făcut. Cred că în 2009, după o excursie la Arsenal Park cu mai mulți bloggeri din România. @siropel (Laurențiu Balaban), blogger din Oradea, mi-a spus în week-end-ul ăla de vreo 20 de ori că nu știu ce pierd dacă nu sunt pe Twitter.  Cum îmi place să descopăr chestii noi de făcut pe internet, m-am gândit că n-o să-mi strice un cont acolo.

Atmosfera de atunci

Pe vremea aia era un iz de canal de mIRC, cu diferența că mai discutam și lucruri serioase. În general, aveam discuții cu alți bloogeri pe care îi citeam și descoperisem conturile multor publicații faimoase în lume.

Postam ce citeam și-mi plăcea suficient de tare cât să vreau să arăt și altora. Ciudat, nu postam link-uri către blogul meu decât în cazul în care mi se părea important ca informația de pe blog să ajungă la mai mulți oameni (atunci când am făcut scandal pe blog că strada pe care se află sediul companiei la care lucrez este atât de stricată încât ne rupem toți mașinile; a funcționat, strada a fost reparată într-o săptămână).

Aveam discuții lungi cu alți utilizatori despre alte articole sau puneam țara la cale. Un moment fain al Twitter-ului a fost #remotecoffee, hashtag folosit dimineața, când ne beam cafeaua, pe care-l foloseam să povestim între noi de parcă eram prieteni de când lumea.

Evoluție

Cred că în România evoluția Twitter-ului e, de fapt, o involuție. Majoritatea celor care erau activi în conversații pe Twitter s-au mutat pe Facebook (și eu am migrat aproape complet, deși Twitter rămâne prima iubire din Social Media la care mă întorc constant), discuțiile lipsesc, iar cei care au mai rămas îl folosesc pentru a da mai departe link-uri și cam atât.

Ce urmărești

Nu urmăresc foarte mulți oameni, aproape 600. Am rămas urmăritoarea celor cu care purtam conversații lungi în anii de început, dar am adăugat multe publicații și conturi ale unor artiști sau jurnaliști de care sunt interesată. Acum folosesc Twitter ca sursă de știri, acolo apar primele breaking news despre ce se mai întâmplă prin lume la ora actuală.

Relațiile. Oamenii

Chiar dacă Twitter e limitat la 140 de caractere, întotdeauna mi s-au părut mai calde conversațiile acolo. Îmi plac discuțiile concise, poate ăsta-i motivul pentru care acolo mă simt mai acasă decât pe Facebook sau Instagram.

Apoi, dacă încerc o conversație cu cineva din afara României, șansa de răspuns e mai mare decât pe Facebook (explicația ar fi că paginile de Facebook sunt administrate de oameni din echipele de comunicare, iar contul de Twitter de obicei e folosit chiar de către posesori).

De ce e important Twitterul 

Acum nu mai are un foarte mare rol, dar a avut. Acolo, ca și pe blogul meu, se află evoluția mea personală și profesională. Am deschis contul când încă lucram în vânzări, iar prezența mea online era doar un hobby, iar între timp am ajuns să am o agenție de PR și să practic meseria asta cu bucurie și pasiune. Fără blog și fără Twitter nu cred că ajungeam aici, mai ales că datorită Twitter-ului am ajuns să lucrez prima oară la un festival din țară.

În primăvara lui 2011, directorul de atunci a festivalului Toamna Orădeană și-a dorit să-și facă cunoscut festivalul în mediul online și a considerat că eu pot să fac asta după ce mi-a văzut activitatea pe Twitter.

Ce ai descoperit 

Am descoperit o grămadă de oameni, cu care sunt prietenă și acum. Am extins relația în offline și ne vedem la zile de naștere, nunți, botezuri, facem vacanțe împreună. Partenera mea din agenție a fost, înainte de toate, un cont de Twitter (@cristina_tm). Una din prietenele mele cele mai bune, care stă în București, a fost și ea doar un cont de Twitter până ne-am cunoscut odată cu o campanie umanitară care a mobilizat online-ul românesc într-un efort colectiv fără precedent (campania pentru Daniel Răduță).

Am învățat multe, mai ales despre cum pot folosi internetul în favoarea mea. Am urmărit oameni care îmi explicau cum să recunosc ce e adevărat și ce e fals într-o știre. Am aflat care sunt cursurile pe care să le urmez dacă vreau să învăț ce e PR-ul. Baza a tot ce știu acum despre Social Media și PR a pus-o Twitter.

Apoi, pe Twitter am întâlnit oameni onești. Onești cu ei înșiși, pe vremea aia nu trebuia să fii atent la orice spui, că poate se simte cineva lezat. Acolo am învățat despre autenticitate pe internet, despre asumare, despre feedback real, fără înflorituri.

E Twitterul pe moarte?

Twitter e aproape nefolosit în România, în acest moment. Nu știu de ce plâng alții soarta acestei rețele sociale, știu de ce îmi pare mie rău: pe Twitter nu trebuia să joci niciun rol (așa cum se întâmplă deseori pe Facebook), eram doar noi cu toate defectele noastre scrise în 140 de caractere. Apoi, din punct de vedere al informației, totul era (și încă mai este) aproape în timp real pe Twitter. Orice problemă a lumii apare întâi acolo, pentru că Twitter încă funcționează foarte bine în alte țări.

Nouă, românilor, ne place să vorbim mult și să arătăm multe momente din viața personală, iar 140 de caractere sau poze transformate în link-uri nu e ceea ce ne poate atrage. Mi-ar fi plăcut ca Twitter să se dezvolte mai mult, din perspectiva comunicării ar fi fost o provocare să vedem cum comunică companiile în atât de puține cuvinte.

De ce ai ramas 

Cum am zis și mai sus, din dorința de a rămâne informată. Și, poate, dintr-o nostalgie pentru rețeaua socială care mi-a schimbat complet viața. Cât despre alții, oamenii au renunțat din foarte multe motive: Facebook a devenit foarte atrăgător, viața i-a dus în altă direcție etc. Cine știe, probabil lipsa tot mai mare a conversațiilor reale ne-a îndepărtat, într-o mai mică sau mai mare măsură, pe toți.

Schimbările din rețea

Dacă ne referim la schimbările platformei în sine, m-am bucurat când s-au introdus graficele de engagement, întotdeauna e bine când vezi că nu vorbești chiar la pereți.

Am suferit când s-a schimbat TweetDeck, o aplicație folosită la vremea aia de majoritatea utilizatorilor platformei. Sper să nu se dubleze limita de caractere, așa cum au anunțat creatorii, deși înțeleg de ce ar vrea să implementeze această măsură.

Twitterul românesc

Acum? Îmi place când cineva îmi scrie (ori ca reply la un link pe care l-am dat mai departe, ori doar ca să mă întrebe de sănătate). Utilizatorii de Twitter au rămas onești, asta mi se pare. Nu îmi place capcana în care am căzut și eu, aceea de a distribui doar link-uri, de cele mai multe ori. Încerc să repar asta.

Recomandări

@socialbakers pentru tips&tricks în Social Media

@HistoryInPix pentru fotografii rare, cu poveste

@cnnbrk și @BBCBreaking pentru știri importante din lume

@The_Macallan pentru că e o distilerie de whisky single malt pe care-mi doresc foarte tare s-o vizitez