E cam multă liniște pe Twitter, zilele acestea, spune Alex Mihăileanu, jurnalist și blogger. Dar asta e bine. Uneori. Contul lui este urmărit de aproape 22.ooo de alte conturi și are 31.000 de tweet-uri la activ. A intrat pe această rețea acum 10 ani. Se afla ăn Bulgaria, la Blogaria, o tabără organizată de Neogen, și cineva a început să vorbească despre o chestie numită Twitter.
Între timp, Neogen a crăpat din cauză de strategie proastă, Twitter a dat semne de oboseală pe ici-colo, iar Facebook i-a depășit pe toți, face Alex un scurt sumar istoric online.
A rămas pentru informație. Dacă se întâmplă ceva, oriunde în lume, intri pe Twitter.
Ca să fiu ipocrit, că tot lucrez în industria asta de comunicare, un motiv bun e că nu mă sufocă reclamele ca pe Facebook, spune Alex.
Despre bloggeri, industria de media, bule de Facebook, liniște și apariția hashtagului, în rândurile de mai jos:
Începutul
Am căutat una dintre aplicațiile alea multe care-ți spun când ai intrat pe Twitter prima oară. 16 aprilie 2007, acu' zece ani jumate. Era în perioada când rețelele sociale începeau să prindă la public - mă rog, cu excepția hi5, cea mai oribilă chestie posibilă, a mi se ierta luarea la trântă cu gradele de comparație.
Eram pe malul Dunării, în Bulgaria, la Blogaria, un fel de tabără organizată de Neogen ca să mai cunoască lumea. Blogurile erau la început, Neogen dădea semne că vrea să fie o alternativă locală pentru ce rețele sociale începeau să prindă pe-afară, Călin Fusu căuta feedback de la ăia care ne dădeam early-adopters pe vremea aia. Între timp, Neogen a crăpat din cauză de strategie proastă, Twitter a dat semne de oboseală pe ici-colo, iar Facebook i-a depășit pe toți.
Dar, ca să-ți răspund, eram la cafea, într-o dimineață, mai mulți, și cineva începuse să vorbească de chestia asta numită Twitter. Cred că urmăream vreo zece oameni cu totul, că n-aveai pe cine din România să urmărești atunci.
Atmosfera de atunci
În primele zile, cred că au fost mai mult inside jokes. După care eu, unul, am început să descopăr tot mai mulți oameni, poate și pentru că hăhăiala începuse să devină mai serioasă și se crease ceva comunitate. Le-am cam bifat pe toate, de la schimb de păreri, la link dump și certuri de doi lei. Și eu și ceilalți.
Mă rog, în cazul meu, pe vremea aia, eram cumva mai nișat, scriam des despre industria de comunicare și "înjuram" (ghilimelele sunt importante) agențiile de PR și ziariștii care o dădeau de gard. Între timp, m-am calmat, mai ales după un an jumate în McCann.
Dar, overall, cam ăsta era principalul meu interes pe vremea aia, zona de media și comunicare și hăhăiala în gașcă. E perioada în care am început să-i urmăresc în rețelele astea sociale pe Orlando Nicoară, Cristi Manafu, Șerban Alexandrescu, Cristian Kit Paul, Marius Ursache (cred, nu mai știu exact când și-a făcut contul), Radu Ceucă, Doru Panaitescu, Dragoș Stanca (bine, pe Dragoș îl știam că a fost șefu' ăl mare pe vremea când scriam la Business Standard), Sorin Trâncă, Ștefan Liuțe, Sorin Bechira.
Ca atmosferă, era mișto, acolo s-a inventat haștagu', care a fost o bună unealtă de miștocăreală. În plus, mi se pare acum, era departe de atmosfera asta de bulă de Facebook, în sensul că Twitter e public, nu e cu postări pentru prieteni și postări pentru restul. Cine avea contul setat pe privat, treaba lui, nu era în conversație. Bine, e drept, asta face și ca trollingul și bullyingul să fie mai ușoare. Avantaje și dezavantaje, deh.
Cum a evoluat peisajul Twitterului românesc
Prin 2009, mi-am legat contul de Twitter de cel de Facebook, îmi mai văd postările din când în când în "On this day". Bine, în 2009, singurul motiv să te dai pe facebook era ca să joci FarmVille. One thing lead to another și iată cea mai mare rețea din toate timpurile.
Legat de evoluție, sincer să fiu, nu-mi mai amintesc. Eu eram oricum setat pe microbula mea de Twitter, iar cel mai important moment cred că a fost creșterea semnificativă a Facebook, când lumea s-a mutat dintr-o parte în alta odată cu toate conversațiile importante. Facebook a venit cu lipsa limitărilor, de la număr de caractere la poze - la Twitter, a mai durat o vreme până au cumpărat TwitPic și l-au integrat, până și-au dezvoltat propriul serviciu de scurtare a link-urilor etc. Oferta facebook a fost mai bună.
Ce urmărești
Am încercat, în general, să țin lista cât mai scurtă pentru că de când am devenit animale mediasociale, zgomotul a devenit tot mai intens.
Mă încăpățânez în continuare să nu urmăresc celebrități și nici branduri, iar pe cei pe care-i urmăresc îi aleg tot în funcție de interese.
La un moment dat, am fost foarte interesat de startupuri, așa că urmăresc foarte mulți investitori, apoi de politică, așa că urmăresc mulți comentatori de prin State, publicații de profil pe politic și economic, am destul de mulți designeri și art-directori, că mi-a plăcut întotdeauna domeniul, niște programatori că am cochetat - și încă o fac - cu zona de front-end și de ilustrație (mno, între timp am terminat și Artele).
Ca personaje de pe-afară, aleatoriu: Marty Baron, Bernard Henri-Levy, Tim Nudd, Mike Paterniti, Dave Winer, İyad el-Baghdadi, Jeffrey Zeldman, Ezra Klein, Matt Yglesias, Heidi Moore, Mike Davidson, Nick Bilton, John Gruber, Horace Dediu, Khoi Vinh, Hugh MacLeod, e un amalgam de oameni din toate domeniile care m-au interesat. Asta așa, pe sărite. Sunt 474 în listă în momentul ăsta, dar am avut undeva pe la vreo 900 până acu' vreo trei ani și am tot curățat sistematic.
Relațiile. Oamenii
Relațiile cred că-s la fel, că suntem cam aceiași. Conversațiile? Scurte. Asta pentru că s-a schimbat dinamica rețelei - la nivel de România, cel puțin - odată cu Facebookul.
De ce e important Twitterul
Informație. Dacă se întâmplă ceva la nivel global, intri pe Twitter. Ajungi mult mai repede pe hashtag-urile relevante și la persoanele relevante dacă ai nevoie de orice detaliu. Twitter rămâne, din punctul ăsta de vedere, principala sursă de breaking news prin State.
Facebook nu are cum să concureze. Feed-ul e diferit, algoritmii sunt diferiți. Bine, și subiectele sunt diferite, că ăi din presa de-afară nu fac breaking news dintr-o greșeală gramaticală.
Plus foarte mulți specialiști pe zonele lor, sunt foarte utile tweet-storm-urile (pentru cine nu-i familiar cu termenul, un șir lung de tweet-uri, ca un thread, pe un anumit subiect) pentru că oferă informația condensată, ideile principale, fără pampoane și confetti.
Ce ai descoperit
Cum ziceam, informații utile. Plus că e mai ușor să iei legătura cu oamenii, nu trebuie să mai treci prin add friend și restul.
E Twitterul pe moarte?
N-aș merge atât de departe. Dimpotrivă, de când a început PRO TV-ul să bage live tweet-urile de pe hashtag-urile show-rilor lor, a început să crească și numărul de utilizatori. Eu îi văd constant cum mă adaugă, presupun că din recomandările de tip who to follow. E drept, nu știu cât de activi sunt toți cei care-și fac cont, n-am stat să analizez.
Dar încă sunt destui încăpățânați - de exemplu, Ioan T. Morar - care insistă să rămână acolo în loc să-și facă un cont de Facebook. De murit, nu moare, doar că e un pic mai plictisitor zilele astea. În plus, la cât suntem de activi pe facebook, cred că (îmi) lipsește și răbdarea de a-i căuta pe alții.
De ce ai rămas
Informare. Informație. Nu mai sunt la fel de activ ca pe vremuri, nu mai vărs link-uri în neștire - acum le dau pe Facebook. Dar urmăresc zilnic o serie de oameni și de subiecte care mă interesează și sunt informații pe care n-aș avea de unde să le iau din altă parte. Nu la fel de ușor, cel puțin.
Schimbările din rețea
Cred că au avut un management neinspirat atunci când chiar ar fi putut să concureze cu Facebook. Dar, vorba aia, tot răul spre bine. Uite, de exemplu, mi se pare că nu mai e la fel de plin de spam cu porn ca acum vreo patru-cinci ani. Poate și pentru că și-au îmbunătățit algoritmii de recomandări - acel who to follow de care ziceam mai devreme.
Au fost vreo câteva perioade în care veneau valuri: întâi porn, apoi chinezi, apoi arabi etc. Am dat block-uri de m-am săturat în vremea aia, ăsta e și motivul pentru care cei din topu' românesc au sute de mii, dar de fapt nu-i urmărește nimeni. Iar ăștia străini oricum nu-nțelegeau nimic din ce scriam.
Acum e liniște și pace. Ceea ce, cumva, e mai bine. Ca să fiu ipocrit, că tot lucrez în industria asta de comunicare, un motiv bun e că nu mă sufocă reclamele ca pe Facebook.
Twitterul românesc cu bune și rele
Pentru mine, nu s-a schimbat mare lucru. Urmăresc aceiași oameni, n-aș ști să spun ce-mi place - nu ceva anume. Ce nu-mi place... prea multă liniște. Știu, știu, mai sus am zis altceva.
Recomandări
Dacă vrei să te distrezi, pe Trump. Altfel, pe partea de utilizatori de-ai noștri, cel mai simplu e să pornești de la blogurile pe care le citești. Cam toți bloggerii varsă automat link-uri către articolele proaspăt publicate.
Twitter poate înlocui cu succes un feed reader - asta dacă-și mai amintește cineva ce-i ăla. După ce ți-ai făcut lista aia, vezi ce-ți recomandă Twitter.
