Dar, pana la urma, nici nu conteaza cat de nebun le pari altora. Adrian Despot si-a dat seama ca in muzica are ceva de spus, nu de aratat. Imaginea aceasta, cu ochii inchisi pe scena, nu este o intamplare. Cautand cea mai potrivita fotografie pentru interviu, am gasit multe in acelasi fel: decoruri, lumini si haine diferite, ochii inchisi.
Pentru un fan Vita de Vie din 1996, nu este decat o ilustrare a unui fapt stiut. Adrian Despot canta cu ochii inchisi. Si, daca extindem metafora, vorbeste tot cu ochii inchisi.
Bajbaim cu totii intr-o Renastere actuala. Asta este relatia cu exteriorul. Neputand-o controla si avand nevoie de un centru gravitational stabil, am consolidat in timp relatia cu interiorul, cu mine, spune Adrian Despot.
A renuntat la imagine chiar de la inceput, cand a ales sa paraseasca Scoala Vedetelor si sa porneasca de la zero cu Vita de Vie. A continuat asa, invingandu-si orgoliile, stiind ca nu trebuie sa cante pentru toata lumea. Dupa 21 de ani de facut muzica in Romania, se cerea un bilant. L-am intrebat despre televiziune, Facebook, public, Vocea Romaniei, temeri, promovare, imagine, muzica. Cateva din invataturile lui, dupa cum urmeaza:
La Vocea Romaniei
Am fost silit de copii. Din momentul in care i-am anuntat ca mi s-a facut propunerea, nu am mai avut cale de intors.
Am fost oarecum reticent, insa. Televiziunea facuta la un asemenea nivel presupune, pe langa o munca asidua, o serie de tensiuni inerente si orgolii nemasurate, lucruri de care am incercat toata viata sa ma feresc. Sunt un om pozitiv si ma hranesc din lucruri pozitive, iar tot ce este negativ, incerc sa tin cat mai departe de mine.
Temeri
M-am speriat degeaba. Iubesc momentul in care imi sunt daramate prejudecatile si ma eliberez de prostiile din capul meu. Atmosfera la filmari este fantastica, lucru usor vizibil si la televizor, echipa e extraordinara, iar colegii m-au primit cu bratele deschise si sampanie! Sunt foarte draguti si atenti cu mine, iar eu sunt mega fericit ca fac parte din asta. Este atat de misto incat creeaza dependenta! Am simtit asta inca din prima zi.
Ai fi participat acum 20 de ani?
Acum 20 de ani lansam deja primul album cu Vita de Vie. A fost un moment de cotitura in viata mea, pentru ca am decis sa renunt la toate beneficiile pe care mi le aducea Scoala Vedetelor, corespondentul de atunci al talent show-urilor de azi, pentru a o lua de la zero, cu o trupa necunoscuta.
La momentul respectiv a parut o nebunie, acum insa pare cea mai buna decizie pe care am luat-o in viata.
21 de ani de facut muzica in Romania
Totul este schimbat. Sigur, actul in sine e acelasi, o trupa pe o scena in fata unui public, in rest insa, totul este intr-o perpetua schimbare, schimbare ai carei contemporani suntem cu totii. In plus, lucrurile nu au fost niciodata asezate si sedimentate la noi. Din 1990 construim si tot construim.
Invataturi
E foarte greu sa tragi invataturi de business, pentru ca regulile jocului se scriu in timp real in fata noastra. Statistic, cliseele au inceput sa duca intr-un dead end, iar asta este, daca vrei, cea mai mare schimbare de paradigma, pentru ca daca pana acum cliseele erau biblia oricarui inceput de business, copy-paste-ul a devenit boring.
Noul model de business trebuie sa creeze un produs addictive si partea interesanta este ca nu mai exista niciun pod intre cei doi termeni, esti ori boring, ori addictive.
Nu mai este suficient sa fii bun pentru a iesi in fata, trebuie sa fii genial, trebuie sa fii mereu la curent cu tot ce e nou si sa incerci sa aplici.
Nostalgia trecutului este o piatra de moara, iar garantia succesului nu exista. Bajbaim cu totii intr-o Renastere actuala. Asta este relatia cu exteriorul. Neputand-o controla si avand nevoie de un centru gravitational stabil, am consolidat in timp relatia cu interiorul, cu mine.
Mi-am definit foarte bine asteptarile de la viata, mi-am invins orgoliul, m-am ancorat in niste puncte cheie ale existentei mele, care ma ajuta sa revin pe calea cea buna de fiecare data cand sunt inconjurat de confuzie sau blazare, incerc sa fiu cat mai bun in ceea ce fac si, esential, incerc sa fac doar lucruri care imi plac. Love what you do, do what you love!
Relatia cu muzica
Uneori, relatia mea cu muzica este atat de intima si de intensa incat simt ca daca as vorbi despre asta, as trece usor drept un nebun. A inceput undeva acum 30 de ani, m-a prins cu garda jos si mi-a intrat adanc in suflet. Am crescut practic impreuna, in ritmul ei, iar eu am crezut-o si mi-am facut-o litera de lege. Este cel mai frumos lucru de pe Pamant si cel mai apropiat lucru de Dumnezeu.
Internetul. Facebookul
Online-ul a oferit artistilor posibilitatea de a se adresa direct comunitatii lor, fara a mai fi nevoie sa apeleze la intermediari – outleturile media conventionale.
Exista si un revers insa, datorat frecventei de comunicare, tonului exagerat de prietenos si topicurilor alese. S-a pierdut granita de intangibilitate dintre artisti si fani, cautarea, s-au pierdut misterul si asteptarea. Astazi, vrei sa vezi ce mai face Bono? No problem. Intri la el pe Facebook, uite-l, e la Paris, bea o cafea, ca omu'. Ieri seara a mancat o friptura delicioasa si in backstage s-a intalnit cu Paul Rodgers. Nu stii cine e Paul Rodgers si ii dai comment: Hey Bono, cine-i mosu'? Iar Bono iti raspunde. Tie! Fucking Bono ii raspunde Marinelei Ionescu din Sangeorz-Bai. And this ruins everything, vorba cantecului.
Pe cei din Silicon Valley nu ii vezi pozandu-si nici cafeaua de dimineata, nici pisica. Creeaza asteptare si o data la 2 ani, poate chiar mai repede, scot produse care devin drive-ul unei generatii.
Muzica obisnuia sa faca lucrul asta, sa spuna lucrurilor pe nume, sa sparga tipare, sa creeze revolutii si sa fie varf de lance, de prin '60 pana prin 2000, cand banii au devenit obiectivul numarul 1 si mesajul s-a diluat de frica stricarii unei eventuale colaborari cu un partener/sponsor. Cum spunea Bill Hicks, „Diet-Coke rockstar endorsers".
Imaginea artistului
In momentul in care am ales sa parasesc Scoala Vedetelor, unde nu eram decat o imagine, o forma, am decis sa ignor acest aspect si sa ma focusez exclusiv pe fond.
Imaginea este in continuare un asset esential in industrie, insa simpla ei prezenta necompletata de un fond stabil este un one way ticket to oblivion. Un shortcut catre succes, insa asa cum ii spune si numele, shortcut = short time.
Imaginea mea este fondul pe care il reprezint. In muzica am ceva de spus, nu de aratat, nu vreau sa demonstrez nimanui, nimic. Astfel am reusit sa supravietuiesc de-a lungul timpului unor zeci de acte cu un box office temporar colosal, mult mai mare decat al nostru, acte care astazi nu mai exista nici macar in constiinta colectiva.
Promovarea
Sunt foarte multumit de pozitia pe care o ocupam in piata si plec de la premiza ca muzica noastra, in cei 21 de ani de cand o facem, a ajuns deja la cei interesati de subiectul Vita de Vie.
Sigur, randurile lor se ingroasa mereu cu sange proaspat, cu tineri, insa nu ma intereseaza direct sa „agat" ascultatori ocazionali.
Sa canti pentru toata lumea inseamna, de fapt, sa nu canti pentru nimeni. Sunt foarte multumit de numarul si calitatea comunitatii noastre. Promovarea o facem 90% direct catre ea, prin intermediul platformelor noastre digitale.
Mixul dintre arta si publicitate
Creativ si responsabil. Sunt convins ca orice doua produse se pot alatura, oricat de antagonice ar parea, cu conditia ca ideea lianta sa fie geniala, sa fie coapta bine, sa fie coerent produsa, iar rezultatul sa aiba si un „higher purpose", nu doar unul comercial.
Colaborarea cu agentiile
Business wise, foarte profitabla de ambele parti. La nivel strict personal, inca astept o oferta de intern la una sau mai multe sedinte de creatie. Sunt fascinat de fenomen!
Cel mai frumos si cel mai urat lucru din muzica romaneasca
Habar n-am. Trebuie intrebat publicul.
