Doi mâncăi cu istorii și dibăcii diverse în social media și jurnalism (ea), fotografie și experimente video (el). S-au întâlnit, s-au plăcut și de atunci și-au promis solemn să testeze chestii împreună, în numele fericirii, despre care au aflat că stă în tubul digestiv. Bineînțeles, toate acestea trebuia filmate și puse pe net. Ceea ce au și făcut, cu Scufița și Sorin.
Au gustat până acum gândăcei din Thailanda, fructe oribile, vin la 5 lei, si multe alte lucruri colorate care bat recorduri la E-uri. Ba chiar, de la un anumit punct, au luat și pe alții în marea degustare, cum ar fi Teleșpan sau Adi Bulboacă. Per total, funcționează în joacă. Brandurile testate nu au răspuns până acum vivazi de experimentul lor. Deloc surprinzător, au reacționat, în schimb, cele la produse de curățenie.
Cum a luat ființă acest vlog, ce le-a fost frică să mănânce, ce i-a îngrozit, după ce au mâncat, cum decurge vânătoarea de prostii prin magazine, în rândurile ce urmează:
Scufița Marlenka și Sorin Calul Năzdrăvan
Scufița: Sunt Mihaela Gheață, am 33 ani, m-am născut la Tulcea, dar locuiesc în București de mai bine de 10 ani. Am terminat jurnalism la Hyperion, am lucrat in presa scrisă la un site de femei (ele.ro), am început să scriu despre localuri pe koolhunt.ro, am stat un și jumătate într-o agenție de publicitate (Gav - social media), iar de 4 ani sunt freelancer pe social media și colaborez cu fetele de la YumStops.com, unde fac review-uri de restaurante.
Cu Ioana Avram am făcut un nor, pe nume Norelle, ce folosește tehnologie actuală (arduino, bandă de neopixeli, microfon) și răspunde luminos la sunete. Între timp am făcut și o fimă, SpaceProbeMedia, alături de Sorin pe care vrem să o crește ca o agenție colaborativă pe proiecte de grafică, foto-video și copy, și lucrăm cu prieteni și cunoștinte ce știu programare.
Acum câțiva ani, m-a fascinat că poți avea alt nume pe Facebook și dintr-o joacă cu Sorin, el a ajuns să-mi zică Scufița, iar între timp eu am descoperit prăjitura armenească cu foi de miere și nucă, Marlenka, pentru care am făcut o pasiune. După o vreme, m-am săturat de gustul prăjiturii, am primit-o de la prieteni destul de des cât să fac supradoza de Marlenka, dar numele mi-a căzut cu tronc și l-am păstrat.
Sorin: Sunt Sorin Florea, am 34 de ani, din Ploiesti din care am plecat cu prima ocazie, adica la 18 ani. Am inceput multe facultati si dupa am facut fotografie care a mers spre grafica si acum video. E mai mult interdisciplinar, daca vreau sa fac ceva si nu stiu, invat pana imi iese. Imi e greu sa ma inchipui facand doar un singur lucru pentru tot restul vietii.
Acum sunt interesat sau inspirat de mediul video online. Am „cu Scufita si Sorin” alaturi de Mihaela si de multii invitati si mai pornesc un nou canal de youtube cu Tudor Botezatu si Massimiliano Nardulli despre film si oameni.
Întâlnirea
Scufița: Ne-am întâlnit la o lansare de studio foto, pe vremea când lucram pentru koolhunt.ro și am rămas lipiți de atunci. Până la Scufița și Sorin, am mai avut un proiect împreună, făceam interviuri cu artiști pentru revista Reforma. Eu făceam textele și luam interviul propriu-zis, iar Sorin ilustra cu fotografii pe film materialul.
Încercam să facem un pic altfel interviurile, în sensul că insistam ca interviul să aibă loc acasă la artiști, iar la unii chiar am reușit (Oana Maria, Charlie Rabbit). Am luat proiectul alături de Sorin și ca pe un lucru care să ne facă relația de cuplu efervescentă, se întâmplă lucruri mișto atunci când nu ieși doar la suc, sau te uiți la filme împreună, și naști un proiect, alături de Sorinul cu care te pupi.
Sorin a venit cu ideea video-urilor de pe Scufița și Sorin, asta ca o revărsare a hliziturilor noastre de fiecare dată când încercam ceva nou de mâncare. El își dorea tare-tare să filmeze și să învețe cât mai bine să editeze, eu am intrat in jocul lui, iar cu ocazia asta am scăpat și de tracul de cameră.
Așa că în primele zile din ianuarie, când toată lumea zăcea într-o letargie fără margini, am mers cu Sorin la magazinul de cartier din IOR, am luat ce ne-a sărit în evidență (cel mai colorat, cel mai plin de E-uri) iar Sorin a filmat primul clip, cu mine testând o prostie de la Bebeto, brand ce aveam să-l tot întâlnim în review-urile noastre.
Ideea
Scufița: Am pornit de la ideea testării tuturor mizeriilor ce se află pe piață, și pe care copiii le cumpără cu predilecție, în special acele dulciuri de la casele de marcat din magazinele de cartier. În acest timp, Sorin și-a cumpărat un microfon zdravăn, a început să filmele cu camera, și-a luat și un reportofon profi și a început să bage inserturi faine.
Apoi am zis să mai schimbăm cadrul, așa că am început să avem invitați și chiar să mergem la ei acasă. Pe atunci Sorin locuia in Bruxelles, așa că băgăm câte 4 filmulețe pe zi ca musafiri și aducători de voie bună.
În urma unei plimbări în Serbia, a ieșit un clip cu dulciurile de acolo, iar un prieten din Japonia ne-a adus o ditamai punga cu dubioșenii de acolo, pentru care urmează să coacem un clip.
Cu timpul am lăsat prostiile necunoscute, în favoarea celor ce provoacă slăbiciuni și așa am ajuns la categoria Guilty Pleasures, unde am început cu Madlene (Marius), am continuat cu batoanele de brânză de la Dots (Munteanu), snacks-urile Krax (Bulboacă) și vom continua cu vată pe bâț (Geo și Loredana).
Funcționăm pe joacă, așa că am făcut și un clip cu mâncat de pepene și unul în care facem exerciții de dicție cu turul Lidelurilor, pe care vrem să-l repetăm când mai găsim expresii ce-ți provoacă dicția.
Cum ați ajuns să testați chestii
Scufița: Suntem doi mâncăi cărora le place diversitatea în farfurie și care au aflat cu propriile papile gustative că serotonina, hormonul fericirii, este prods in proporție de 95% de tubul digestiv.
Eu scriind de câțiva ani review-uri de localuri, sunt des întrebată ce am mai descoperit nou, unde am mâncat bine și mai nou ce prostie am mai testat. Curiozitatea culinară și nu numai face parte din firescul stilului meu de viață.
Cel mai popular vlog
Scufița: De departe cel cu scriitorul Adrian Teleșpan, care a fost printre puținii invitați ce au luat inițiativa de a personaliza clipul cu firea lui năstrușnică și drept urmare, a ieșit un clip dement.
Cea mai dubioasă chestie pe care ați gustat-o
Scufița: Clar, cea mai dubioasă și rea experiență culinară a fost durianul, fructul cel mai nasol din lume, după care gândăceii aduși din Thailanda au fost o nimica toată. Urmează un clip cu el. Aaa și un vin roșu la sticlă, ce a costat 5 lei. Rău tare.
Cea mai bună chestie gustată pe vlog sunt alunele prăjite cu sare de la Dana SRL.
Simple, crocante, unele arse perfect. Aaa, și ar mai fi bomboanele tip praf exploziv de la Boem Bum Bali, acel praf ce-ți face artificii în gură.
V-a fost frică sa testați ceva?
Scufița: Mi-a fost frică de gândăcei, dar după ce am mâncat durian, nu mi-a mai fost frică de nimic. Este oribil. Și se pare că ce am mâncat noi e o pastă de fruct, iar fructul ar fi și mai nasol. Și mi-a mai fost frică de spray-ul cu suc albastru, o chestie ce nu era pe vremea copilăriei mele.
Logistică
Scufița: La început logica ținea strict de Ia să vedem ce prostii au mai adus la magazinul de cartier sau la shop-urile din parcuri. Chiar și acum, când intrăm într-un magazin ajungem să ne arătăm unul altuia prostiile ce le-am putea încerca. La un moment dat am observat că putem să vedem ce-și aleg copiii, și să cumpărăm exact același produs.
Cea mai grea parte a fost atunci când Sorin locuia în Bruxelles și făceam chiar si 7 clipuri în câteva ore și efectiv nu mai intrau prostiile, simțeam cum mi se zaharisește sufletul.
Colaborarea cu branduri
Scufița: În mod amuzant, nu am colaborat cu niciun brand de alimente. Singurul care ne-a abordat a fost unul de detergenti Sano, pe care l-am introdus în clipul Pepeniada, când aproape ne-am îmbăiat în pepene, iar produsele oferite de ei au mers la fix să ștergem urmele. Nu am primit nicio direcție de la ei, ceea ce a fost foarte bine.
De regulă tăg-uim brandurile atunci când punem clipurile și pe Facebook, dar până acum nu am fost băgați în seamă de ele cu vreun like, comment sau share.
Există o spaimă destul de mare în comunicarea brandurilor cu oamenii, mai ales atunci când nu zic numai de bine. Iar Facebook este teoretic un loc în care ești mai degajat și ai o interactiune destinsă cu fanii.
De exemplu la Turul Lidelurilor, am primit o inimă pe Instagram și atât. Chiar am dat și mail agenției ce se ocupă de pagina și am primit un răspuns cum că trebuie să vorbească între ei și poate apoi se va întâmpla ceva. Nu s-a întâmplat nimic.
Sorin: Până acum nu ne-am implicat în campanii campanii. Poate mai târziu. Ne gândim să pornim câteva campanii de educare ale noastre. Speram să ruleze în cinematografe, genul de “dacă stai pe telefon îi orbesti pe cei din spatele tau” sau “vorbește în șoaptă în timpul filmului”.
Încă suntem la început, nu prea ne abordeaza nimeni la nivel de advertising. Suntem deschiși, dar nu cred ca am accepta să spunem doar ce vor ei. Mi se pare că e nevoie de oameni care să spună adevărul despre produse. Acceptam branded content, dacă suntem de acord cu ce și cum fac.
Reacții
Scufița: Prima reacție ar fi că întrebarea Ce mai faci? s-a transformat în Și, ce prostii ai mai încercat? Iar dacă la început îi întrebam pe oamenii din jurul nostru dacă vor să apară în clipuri, acum inițiativa vine din partea lor.
Apoi mai sunt momentele când noi mergem cu d-ale gurii la invitați acasă și ei ne așteaptă deja cu chestii noi de testat sau prietenii ce merg în vacanțe în afara țării ne aduc minuni de mâncare.
Ca reacții ciudate ar fi, odată clipul apărut, protagoniștilor să nu le placă de ei și prin urmare, clipul să nu fie promovat și să rămână așa, atârnat pe Youtube.
Sorin: Cele mai ciudate au fost de la prieteni apropiați care mi-au spus că e misto, dar să mai lucrez la el și poate cândva se vor abona și ei. În marea majoritate reacțiile au fost mișto, oamenii răspund pozitiv la „cu Scufita si Sorin”.
Planuri (concrete sau nu)
Scufița: Pe viitor vrem să facem review-uri în localuri, să fie cât se poate de proaspătă reacția la ce avem în farfurie. Vom introduce și lucruri bune de mâncat și vom păstra ideea de invitați. Și să facem în fiecare nou loc din țară și din afara ei, clipuri cu mâncare.
Sorin: Îmi doresc să-l transform într-un fel de exercițiu de imaginație. Așa cum este acum este amuzant, dar cum ar fi dacă ar fi review-uri horror sau dacă ar fi secvenșe din filme cunoscute. Genul de, dacă în Siera Nevada sau Polișist Adjectiv, o secvență din film s-ar transforma într-o recenzie la supă de găluște.
Pe viitor vreau să dezvolt noul canal de youtube care este despre film/video. Un fel de ce How to despre regie, actorie, cum să încadrezi, de ce e important sunetul și cum să-l obții și cu mici surprize cu oameni mișto care participă. Gândim deja lansarea lui, vă spunem când este gata.
Plăcerile voastre vinovate
Scufița: O dată pe lună meniu pui shanghai de la Dineș. Pun mâna pe chestii reci, îmi creează o plăcere aparte, mă uit ca-n Rear Window la vecini, și-mi doresc să fac chiar un happening la un moment pentru un proiect foto, cu chestia asta și am un carnețel de desenat, pe care-l port cu mine în vacanțe, unde adun suveniruri în formă de penisuri și sâni de la cei cu care mă întâlnesc.
Sorin: Mcdonalds. Pentru mine Mcdonalds e cea mai tare chestie. Am învățat că e nasol și că mănânc carton. Mă abțin, dar de fapt, aș mânca numai acolo. Mai sunt serialele pentru care nu prea mai am timp și totuși...
Vloguri de aici sau de dincolo
Scufița: Din România, Ariel Constantinof, Luminița Balaban pentru că-și filmează și editează singură vlogul, când gătesc îmi place să ascult interviurile de pe canalul Lorena Buhnici și într-o vreme mă uitam la Laura Giurcanu și la Alexunea Tv. Din afară mă fascinează cuplul de americani mutați în Japonia (Simon&Martina) , Coffee Run de la deadmau5 și Living Big in Tiny Houses.
Sorin: Din România nu prea urmăresc în afara de vlogul Luminiței Balaban. Din alte țări sunt o grămadă: Linus Tech Tips, This Guy Edits, Film Riot, DSLR Video Shooter, Curtis Judd, RED Giant, Video Copilor, Cinematography DB, deadmau5, Nerdwriter1, Anna Akana, cinecom.net si destul de rar Casey Neistat.
Enervări și încântări în online
Scufița: Mă enervează că mă ține prea mult lipită de telefon și laptop și că face discuțiile face to face un pic dubioase, față de vorbitul pe messenger. În rest privesc hatereala de la distanță și fac astfel încât să nu mă infuzez în ea. Mâ încântă online-ul românesc că aflu de cunoscuți și proiectele lor și cum din ce în ce mai mulți părărsesc corabia numită job full-time în lucratului pe cont prorpriu.
Sorin: La online-ul românesc mă enervează lispa de transparență. Fie e numai pe smiorcăială, fie numai de bine și e atât de clar că nu speră să zică adevărul despre produse sau locații ci doar să-și păstreze relația cu PR-ul.
Privitorul nu contează. În online-ul românesc, cu foarte puține excepții, pe privitor te descarci de frustrări sau îl minți. Cred că lipsește cu desăvârșire conținutul de calitate după care să mai și rămâi cu ceva cunoștințe sau energie pozitivă și avânt de a face lucruri noi. Mă refer la conținut creat independent, nu publicații online. Ca avantaje mă încântă că este încă nou și mai are mult loc să crescă.
