[Ura in vremea bulelor] Serban Alexandrescu: "Economicul" este mult supra-dimensionat in rolul pe care suntem gata sa i-l acordam. Economicul face prost cultura, educatie, ecologie

Am primit de la Serban Alexandrescu, seful Headvertising, un mail cu titlu: Roman fluviu. Nu va bucurati precoce, nu sunt memoriile lui, asa cum ne-am fi dorit, ci raspunsurile la intrebari despre ura si bule. Este un roman istoric, psihologic, SF, de capa si spada, un ghid existentialist cu accente economice, o analiza fina a prezentului, in care personajul principal colectiv cu milioane de capete lupta pentru supravietuire si refuza sa se duca la terapie. 

Am ales cateva fragmente din capitolele principale, dupa cum urmeaza:

1. Cand iobagii nu mai au nici mamaliga, nici sens, nici speranta, de obicei iau furca & coasa si o pun de o Bobalna

2. Zelea Codreanu nu avea Facebook. Aici e mai degraba de vina faptul ca omul vine dintr-o familie in care tata o batea pe mama de 2 ori pe zi si o data seara

3. E mai usor sa-i dai unuia cinci pumni in gura decat sa faci 6 luni de psihoterapie, sa-ti vinzi casa, sa te muti in alt oras si sa te recasatoresti. 

4. Oamenii se urasc intre ei cu succes si cu, si fara publicitate. Uneori ne omoram, uneori ne vindem chestii intre noi, iar unii izbutesc chiar performanta sa le faca pe amandoua deodata.

5. "Economicul" este mult supra-dimensionat in rolul pe care suntem gata sa i-l acordam. 

6. Chill. Nu s-a schimbat nimic. Pe bune. E cum a fost dintotdeauna

7. Da, companiile comerciale pot ajuta mult de tot in lupta impotriva minciunii cinice, impotriva cretinismului violent si impotriva intolerantei contagioase. Insa nu ma astept sa ii paleasca ei pe otravitori – asta e treaba noastra, a societatii

Un nume pentru ura noastra

L-as numi cu un cuvant alminteri vechi: reactionarism. Rectionar, reactiune. De la "actiune si reactiune". S-au schimbat in lume prea multe si prea repede pentru ca oamenii sa poata absorbi si digera toate aceste schimbari - schimbari fie in bine, fie in rau. Ca in povestea lui Creanga, vaca a fost suita direct in pod, din prima.

Dar astazi sunt impletite intr-o cosita mai multe forme de reactiune. Impotriva globalizarii, impotriva political correctness-ului, impotriva cresterii vertiginoase a diferentelor dintre boieri si muncitorii de pe plantatie, impotriva lipsei de sanse reale in viata, impotriva consecintelor viziunii "Hayek-iste" despre lume, etc, etc.

Si cand iobagii nu mai au nici mamaliga, nici sens, nici speranta, de obicei iau furca & coasa si o pun de o Bobalna. Momentan vedem mai mult agresiunea verbala si ideatica; mi-e frica ca o sa urmeze aia adevarata, “cu ascutitul” - iar aceea, cu putin ghinion, poate sa degenereze in ceva mult mai urat si la un nivel mult mai inalt. E multa "caldura" in sistem; si de obicei dupa o saptamana caniculara urmeaza o furtuna.

Semnele revenirii intolerantei

Noi am fost tot timpul un ciudat mix de toleranta extrema si intoleranta extrema; iar intoleranta o gusti de mic copil, pe faliile clasice - in cazul meu, "budos olah” vs. "bozgor imputit" (ca faza, sunt nascut in orasul care a considerat ca e o idee buna sa ridice un zid la marginea cartierului tiganesc).

Basca, la noi mioritismul locuieste usa-n usa cu legionarismul latent. Noroc ca nu prea mai avem evrei, insa ne decurcam foarte bine si fara: deloc intamplator PSD-ul l-a scos tocmai pe Soros tap ispasitor iarna trecuta. (Si ce bine mi-ar fi daca as avea cate un milion de dolari pentru fiecare om pe care l-am auzit spunand "…eu nu sunt rasist, dar tiganii astia…")

Intoleranta nu dispare cu o lege sau cu zece legi, intoleranta nu dispare intr-un secol. Pana la urma suntem o specie care se pare ca a ajuns ce a ajuns incepand prin a-si masacra vecina de planeta - asta da, pacat originar! Acum 100 ani (ca tot facem logo-uri jubilator-centenare) peste 80% din populatia Romaniei era rurala.

Mai usor pleaca omul de la sat dar mai greu pleaca satul din el (dar chiar si la oras, ideea e sa nu te duci prea departe de bunica, ca te fura tiganul). Iar la sat, multe lucruri functioneaza inca pe calapodul secolului XV. E foarte "us vs. them" - avuti vs. lipiti, romani vs. tigani, uniti vs. ortodocsi, etc.

Tara noastra e fondata - istoric vorbind - relativ tarziu, in "epoca nationalismelor" si si-a confectionat o identitate ca atare. Nu a ajutat prea mult nici ca din 45 ani de comunism, ultimii 25 au fost "national-comunism". Dupa '89, toti vanzatorii de carti aveau pe taraba "Protocoalele Inteleptilor Sionului". Nu le-ar fi avut, daca nu s-ar fi vandut.

Revista "Romania Mare" a fost un fenomen cultural. Iar principiul ei de functionare se baza fix pe starnirea urii impotriva inamicilor politici folosind fara gres drept catalizator nationalismul si antisemitismul. Mult inainte de LePen, am avut si noi ceva mult mai ingrozitor in "finala" de la presedintie: l-am avut pe Corneliu Vadim Tudor.

Rural + complexe + saracie + nationalism = nu bine. Dar asta e blatul pe care il folosim pentru pizza noastra romaneasca. Eu nu inteleg de ce avem surprize in acest sens. Si, sincer, ma asteptam sa iasa mai rau in toti anii astia, “in libertate”. Probabil ca n-a iesit mai rau tocmai din cauza mioritismului, care uite ca e si el bun la ceva uneori.

Adica nu prea iese lumea la demonstratie impotriva modificarii legilor justitiei, dar mai mult ca sigur ca n-o sa iasa prea multi nici la pogrom. Din fericire, lumea urla mai mult pe net dar e cam ca cearta de la gard - ca tot amintisem de "rural". Se spurca, se blestema, se balacaresc, dupa care se intorc la jumulit gaini si spart seminte. Rar se trece la topor.

Cu toate acestea, climatul asta poate naste si cativa cretini violenti si activi "offline". Lucrurile astea nu sunt strict apanajul ISIS-ului. Nu mi-e greu sa imi imaginez ca un copil pe care la 6 ani l-a invatat fratele lui mai mare din galerie sa cante "…aaaaam avut si vom avea mereeeeeeu, boa-laaaaaa-peeeee-tiiiiii-gaaaaaa-ni!" si care da ulterior in clocot pe social media poate la o adica sa intre cu masina intr-o nunta de rromi care au dat muzica prea tare.

Dar in acest caz nu neaparat "social media" ar fi problema. Zelea Codreanu nu avea Facebook. Aici e mai degraba de vina faptul ca omul vine dintr-o familie in care tata o batea pe mama de 2 ori pe zi si o data seara, ca educatia lui i-a permis doar "sa se alature unei echipe dinamice" care pune marfa pe raft intr-un hypermarket, si ca politia locala a luat spaga de la aia cu nunta si nu i-a silit sa dea muzica mai incet.

Interactiunea

Dintre taximetristii cu care merg, conform manualului PC, majoritatea sunt niste monstri de rasism, xenofobie si misoginism. E o problema de educatie - s-au nascut in ciorba asta, n-au auzit in mediul lor alt discurs si sunt convinsi ca sunt normali, pentru ca toata lumea din jurul lor gandeste si vorbeste asa. Altfel, unii dintre ei sunt foarte draguti cu mine. Pentru ca sunt roman, alb si barbat. Ce bafta pe mine!

Cat despre interactiune, depinde de zi si de umoarea mea. Pe unii ii mai combat, dar asa, mai prin invaluire. Pe unii ii ignor. Unora, intr-un puseu de entomologie, le dau apa la moara, de curiozitate. Asa cum faceam citind macar lunar cateva pagini din “Romania Mare” in 1990. Cum era aia cu "…nimic din ce e omenesc nu trebuie sa iti fie strain"?

Online, in general nu le dau accept. Sau cand incep sa isi dea in stamba nasol, direct unfriend. Presat de discursul cu "bulele", mai nou imi dau seama ca e interesant sa aflu noi moduri in care niste inteligentoizi din astia isi pledeaza cazul – asa ca pastrez cativa "pentru anticorpi".

Cu cei mai multi m-am captusit dupa articolul ala de la Tolo despre Generatia Decreteilor. Un motiv in plus sa vad ca agresivitatea asta vine dintr-o frustrare profunda, aproape existentiala, si care n-are neaparat legatura cu vreo ideologie si cu un demers coerent. E doar o supapa care n-ar rabufni daca alte lucruri ar functiona bine - atat in ei, cat si in republica Romania. Recomand deci terapie si buna guvernare.

Concluzii

Ele au reparut si spontan dar au fost si ajutate sa reapara.

Cand esti varza la cap, e greu sa formulezi tocmai tu, plavan cu liceu la seral, o analiza critica care sa deceleze raul pe care ti l-au injectat in viata consecintele aplicarii mondiale a gandirii lui Milton Friedman (de pilda) si ce nasol e de fapt ca s-a dus naibii bunatate de keynesianism.

Dar cu pata pusa fiind (pentru ca tocmai ai aflat ca fii-ta face videochat) cand vezi ca trec in fata ta la mall doi baieti tinandu-se de mana ii scuipi si tu si ii faci “poponari scarbosi”. Si parca te simti mai bine, asa mai racorit.

E infinit mai usor sa iti amintesti predica popii cu Sodoma si Gomora decat sa inveti (prin absurd) cum si de ce s-a schimbat lumea de la Hayek incoace, mai ales din cauza impotentei intelectuale in forma continuata a stangii mondiale si a “cooptarii” la tortul globalist a social-democratiei.

Totul e mai simplu cand ti se seteaza din nascare niste obiecte ale urii pe care sa le pizdui si le scuipi cand treaba nu mai merge bine.

E ca in institutia medievala a “whipping boy”-ului pe care il bateai in locul printisorului cand facea printisorul vreo boacana. Ca nu puteai sa-l bati pe print - dar cineva trebuia sa si-o fure totusi.

In mod identic, minoritatile vor fi intotdeauna scoase la inaintare cu cinism, ca sa le bati cand lucrurile se imput. Ca doar n-o fi sa ii pedepsim pe adevaratii responsabili.

Pe scurt, lucrurile merg prost in lume, funia incepe sa ajunga periculos de aproape de par, iar energiile negative sunt – atat natural cat si artificial – deflectate catre “the others”. Pentru ca e si dificil dar si “de nedorit” sa se indrepte catre o “topire & reconfigurare” a sistemului actual.

Iar la nivel individual e mai usor sa-i dai unuia cinci pumni in gura decat sa faci 6 luni de psihoterapie, sa-ti vinzi casa, sa te muti in alt oras si sa te recasatoresti. Oamenii urasc schimbarea profunda dar trebuie cumva sa-si dea raul afara.

Cat de inchisa/deschisa e bula ta

Bula mea e sferto-deschisa. Cunosc bula lor. Am crescut cu ea aproape. Am amici vechi in ea. Poate ca intr-o oarecare masura am fost personal cu un picior in ea, candva. Poate ca inca mai am un degetel sau doua-trei in ea, cine stie. Dar nu are sens sa ma balacesc in ea. Adica, de ce sa iti faci rau, daca poti sa iti faci bine?

Efectele asupra publicitatii

Sa fim seriosi, eu nu cred ca s-a schimbat ceva in mod fundamental. Publicitatea exista de mult timp - de cand exista ea au fost 2 razboaie mondiale, zeci de razboaie regionale si mii de cafturi locale in care comunitatea X a ars de vie comunitatea Y pe baza de religie diferita, pe baza de culoare vag diferita sau pe baza de venituri diferite. Oamenii se urasc intre ei cu succes si cu, si fara publicitate. Uneori ne omoram, uneori ne vindem chestii intre noi, iar unii izbutesc chiar performanta sa le faca pe amandoua deodata.

Eu cred ca berile nu pot rezolva conflicte, oricata bunavointa ar avea (si nu cred ca au prea multa, plus ca bugetul e limitat). Nu cred ca in 1937 Berea Luther il putea dovedi pe Corneliu Zelea Codreanu si nici ca Budweiser ar fi putut pune KKK-ul cu botul pe labe. Cauzele urii sunt de cele mai multe mult prea profunde pentru a fi rezolvate cu un app si-un spot.

De altfel, sunt ferm convins ca foarte mult din rahatul care ne inconjoara se datoreaza tocmai faptului ca am delegat prea mult corporatiilor, brandurilor, "factorului economic" in general. Tot spunandu-i statului sa se faca mic, i-am luat tot soiul de atributii cu care ne-am jucat o vreme noi, “privatii”; dupa care am vazut ca sunt si greu de facut si sunt si plictisitoare - mai ales ca nici nu facem bani indeplinindu-le, dimpotriva.

Cred ca "economicul" este mult supra-dimensionat in rolul pe care suntem gata sa i-l acordam. El e gata sa vrea sa se ocupe de toate dar nu e in stare sa o faca satisfacator. Economicul face prost cultura, economicul face prost educatie, economical face prost ecologie - tocmai pentru ca astea sunt ceva mai degraba "nelucrativ" si sunt si time-consuming. I-am dat prea multe "economicului" si suntem gata sa ii dam si mai multe. Cred ca trebuie sa ne revenim din drogangeala asta neoliberal-optzecista pe care am tras-o adanc in piept dupa revolutie, faute d'autrechose.

Haide sa punem berile sa faca beri mai bune, haide sa punem masinile sa fie mai fiabile si asa mai departe. Lucruri aparent demodate, daca nu am lua in calcul realitatea ca multe beri teoretic faimoase au ajuns niste spalaturi de butoaie si multe masini se cer groaznic de des in service.

Corporatiile cred ca e o idee buna sa ne ocupam noi macar o luna, doua, de starpirea rasismului tocmai pentru ca le-ar costa mult mai scump sa faca o masina mai fiabila decat o campaniutza pentru eradicarea urii fata de oamenii de culoare.

Deci, ca sa ma intorc la intrebarea initiala, cred ca brandurile au sa-si fure mult misto incercand sa se duca cu mesajul inspre cauze drepte si salvat lumea. Inima lor nu e acolo, fapta lor e doar minim prin zona si asta se simte - si va fi amendat de public. De altfel backlash-ul a si inceput  (vezi numarul lui Creative Review din luna iunie)

Scris de Nick Asbury (la randul lui un bun copywriter "la baza")

Gafe sexiste/rasiste ale brandurilor

Reclamele sunt facute de oameni - si unii din ei sunt sexisti sau rasisti (cei mai multi fara macar sa isi dea seama de asta). Eu cred ca lucrurile astea au existat dintotdeauna, insa abia acum avem ochi pentru ele. Doar acum le remarcam.

Nu cred ca exemplele recente sunt "incurajate de valul traditionalismului", dimpotriva, cred ca ele sunt legate la stalpul infamiei (unele pe buna dreptate, altele nu chiar) de "valul political correctness-ului".

Un singur lucru ar trebui sa dea de gandit - cand esti impins sa ai rezultate "cu orice pret" in social media, unii decidenti pot sa interpreteze ca legarea la stalpul infamiei e un pret care la o adica merita platit. Deci nu stiu daca pentru derapajele astea nu trebuie sa ne uitam mai degraba la "mania metrics-urilor" decat la "micimea sufleteasca" a autorilor.

Targetul din bule

Chill. Nu s-a schimbat nimic. Pe bune. E cum a fost dintotdeauna.

Nu exista noi bariere - cu o singura exceptie. Si asta, cu parere de rau, e una valabila mai mult in tabara "progresista". Lumea cu cat e mai "militanta" cu atat parca ii piere mai mult simtul umorului. Tabara "strictly Politically Correct" a facut mult rau cauzelor pe care le sustine fiind absolut inflexibila vis a vis de umor si penalizand drastic orice tentativa care i se pare ei ca ii lezeaza cauzele. Pentru ei, orice lucrusor a devenit "ne-satirizabil", orice zona e o "No Go Area". Cultural vorbind, au devenit o Inchizitie Spaniola.

Asta deja s-a intors impotriva lor. Multi din opozantii "cauzelor drepte" au inceput prin a si-o lua grav in freza dupa vreo glumita facuta aiurea. Moment in care treaba devine "personala" si incepi sa asimilezi cauza cu luptatorul pentru cauza care ti-a pedepsit tentativa ta de umor (reusit sau nu).

Mie personal mi-e frica de orice om cu care nu se mai poate glumi - fie ca e “cepefist”, fie ca e feminist.

E bine/rau, ca brand, sa iei o pozitie pe un subiect controversat? De detergent, sa zicem

Toata lumea trebuie sa se poata spala. Deci discutia trebuie mutata dinspre "sa le vindem si lor sau nu?" inspre "sa ii finantam pe emitatorii activi ai otravii sau nu?".

Nu ar trebui sa dam niciun leut canalelor care improasca cu cacat. Insa nefacandu-ne publicitate acolo nu inseamna ca ii impiedicam pe rasisti sa se spele. Rasistii nu isi cumpara Ariel de la televizor. Rasistii isi cumpara Ariel din magazin, unde - din cate stiu eu - nu esti legitimat la intrare.

Mai mult, rasistii (sau fascistii, sau ce vreti voi) nu au o dieta audio-vizuala compusa in exclusivitate din shit-sprayers. Astea sunt doar o parte a meniului lor media. Deci poti ajunge la ei si prin tot soiul de alte canale, care nu raspandesc rahat. Pentru ca, deloc surprinzator, rasistii nu sunt in "racist mode" 24/7. Cei mai multi dintre ei au familii si caini, si ii iubesc sincer si pe unii si pe altii.

Altfel, nu cred ca publicul se asteapta ca brandurile sa rezolve problemele asta. Una e sa nu sustii ceva - si sunt clar de parere ca brandurile nu trebuie nicicum sa-i sprijine prin banii lor pe "otravitori" - si alta e sa iei steagul “luptei” si sa il fluturi.

Personal, cred ca unele lupte risca sa fie duse in derizoriu de implicarea directa in ele a brandurilor. Daca vor, brandurile sunt foarte binevenite sa sprijine gruparile din societatea civila care duc luptele respective. Dar cred ca lupta trebuie dusa - pentru eficienta si credibilitate - de societatea civila.

Cazul Breitbart si rolul companiilor in aceasta batalie

Ma bucur ca dati acest exemplu, care parea imposibil de conceput cu doar un an in urma. Va mai amintiti masa rotunda pe care ati organizat-o la FIBRA anul trecut?

Sper ca va mai amintiti “negationismul” si neincrederea cu care a fost intampinata pozitia mea “talibana” de atunci – eu fiind de parere ca exista o evidenta responsibilitate a corporatiilor vis a vis de finantarea canalelor media “otravitoare”. Dupa “Breitbartgate”, ma bucur sa vad ca parca nu mai par chiar atat de deplasat.

In alta ordine de idei, vis a vis de cele 2600 companii, felicitarile mele se indreapta spre primele 26 care au iesit. Lor le-a fost cel mai greu si probabil ca ele sunt cele mai curajoase. Restul au urmat un trend, cum se intampla de obicei. Multi viteji se arata, dar asa, mai spre coada graficului “curbei de adoptie”. Dar e bine si asa.

Da, companiile comerciale pot ajuta mult de tot in lupta impotriva minciunii cinice, impotriva cretinismului violent si impotriva intolerantei contagioase. Insa nu ma astept sa ii paleasca ei pe otravitori – asta e treaba noastra, a societatii. Insa ma astept ca macar sa nu le mai dea banii cu care sa le finanteze otrava. Haideti sa nu mai incercam sa facem bani vanzand tocmai sfoara cu care urmeaza sa fim spanzurati.