[Regenerare urbana] Manasia Hub: ”Mai oldschool de atât nu există: am dat cârciuma înapoi oamenilor fără să îmbrăcăm procesul în trucuri de marketing sau trompe l'œil”

Actori, scenariști, critici, fotografi, arhitecți, o zonă de mild corporate people, petrecăreți, artiști. La Manasia vin toate categoriile liberale. Spre deosebire de alte locuri, aici se și cunosc cam toți cu toți. ”Și dacă nu, probabil urmează”, spun Dana Berghes și Adriana Simion. 

Manasia Hub a apărut în 2015, într-o fostă secție de poliție de pe Stelea 13, într-o casă naționalizată și apoi retrocedată proprietarilor. La început, atitudinea față de istoria locului a fost o comedie tip BD la capitală. Apoi, descoperind subsolul, adică fostul arest preventiv, s-au infiltrat și sensuri mai grave. Important e, însă, metamorfoza unei astfel de istorii:

Am reactivat o clădire minunată care intrase deja în paragină și că am recondiționat-o funcțional. 

Am salvat și multe obiecte de mobilier primite ca donație, melanjul conține nota aceasta personală. E multă istorie care ne sprijină și a cărei patină nu poate fi obținută într-un spațiu nou construit, oricâte eforturi s-ar face, povestesc  Dana și Adriana.

Povestea

Am dat peste această clădire greoaie, cu pereții lați și atunci îmibibați de umezeală undeva în primăvara lui 2015. Eram un grup foarte foarte mic de oameni care și-au propus să nu se lase intimidați de starea căzută a clădirii. Stătea să moară. Proprietarii o voiau demolată.

Așa că am început aproape de la zero. Cu contracte de electricitate, cu racordarea la apă curentă, cu refacerea canalizării, a sistemului termic, a tavanelor mâncate de umezeală, cu peticirea acoperișului ș.a.m.d. Înainte de noi era un schelet găurit cu sistem de alarmă. Acum e o casă.

Spațiul este foarte mare și stimulează mult imaginația în ceea ce privește posibilele utilizări. La început, am avut foarte multe planuri pentru ce vom face. Până la urmă, opțiunile noastre felurite despre cum va fi totul au fost potolite de către doi factori. Legislația și dificultățile financiare care nu aveau cum să nu apară în refacerea unei case cu atât de multe surprize.

Probabil cel mai dificil moment prin care am trecut cu toții și de care este imposibil să uităm a fost noaptea de 30 octombrie, după care ne-am pus cu greu pe picioare. Persistă în continuare senzația că nu or să mai fie lucrurile la fel niciodată. Dar ne-a făcut să fim și mai conștienți de aspecte pe care înainte nu le vedeam.

Numele

A fost foarte simplu. Stelea 13 nu suna bine. Glumesc.

Am căutat de la început un nume românesc care să nu sune ca dintr-un text nepublicat al lui Creangă. Până la urmă, noi nu știam ce vom face exact, dar știam că rezultatul va fi o comunitate.

Așa că am căutat un nume de sat din România cu rezonanță frumoasă. Întâmplător, unul dintre fondatori chiar s-a născut în satul Manasia, județul Ialomița. Așa că restul e tăcere.

Locul

Am căutat mai mult de un an locul. Au fost foarte multe vizionări și încă vreo două spații care ne-au ridicat sprânceana, dar, din fericire acum, nu s-a finalizat nimic. Noi am vrut mereu un spațiu nealterat de termopane, parchet laminat, pavaj sintetic în curte. Spații autentice.

Apoi, printr-un site de anunțuri am dat de Stelea Spătarul 13. Un anunț de vânzare. Am mers până la adresă și am tras cu ochiul în curte. Atmosfera era de instituție. Era impunătoare și ne-a plăcut. Așa cum am spus mai sus, proprietarii o voiau vândută și demolarea le era indiferentă. A durat câteva luni până să ajungem la un acord cu proprietarii care acum sunt un mare sprijin.

Pe 1 aprilie 2015 am semnat contractul de închiriere și două zile am stat în curte pe niște scaune de plastic, la soare. Așa a început totul.

Amenajarea

Amenajarea e un proiect care încă nu s-a oprit. Fiind un spațiu foarte mare și centenar ca vărstă, a fost foarte greu să îl facem funcțional în primul rând.

Și încetul cu încetul, cameră cu cameră, am rașchetat parchet, văruit, revăruit, pus aer condiționat, înlocuit calorifele, schimbat geamurile etc. În multe din studiourile care activează în hub amenajarea a ținut estetic de cei care folosesc spațiul. Nu am căutat niciodată să îngrădim personalitatea nimănui.

Iar în ceea ce privește partea financiară, spune multe faptul că după doi ani, încă investim.

Istoria

Nici măcar proprietarii nu au putut să ne facă un istoric exact. E o casă care emană povești din toate direcțiile despre toate etapele ei. Antrepriză de construcții pusă pe picioare de Onisifor Ghibu, un profesor de pedagogie și politolog născut în 1883, apoi naționalizată și transformată în secție de poliție.

Atitudinea inițială în 2015 față de o fostă secție de poliție e o comedie tip BD la capitală. Dar, descoperind subsolul, adică fostul arest preventiv, am înțeles gravitatea unor atitudini și întâmplări ce au avut loc acolo, iar despre unele din aceste situații neplăcute s-a și scris după investigații.

Partea pozitivă pe care încercăm să o subliniem prin toate eforturile noastre este că am reactivat o clădire minunată care intrase deja în paragină și că am recondiționat-o funcțional să deservească multiple scopuri: de la bar, cafenea, club, ping-pong, până la spațiu de birouri, depozite, Airbnb, plus senzația de "acasă" ce vine la pachet între noi, care ne bem cafeaua împreună în fiecare zi.

Cine s-a plimbat prin clădire a văzut că am păstrat totuși ce am găsit de la polițiști - indicatoarele de pe ușile de birou (Cercetări Penale sau Criminalistică), și chiar și de la foști deținuți, fie că sunt icoane cu Iisus Hristos sau Pamela Anderson.

Este o senzație unică, de regăsit probabil numai aici în București sau chiar în toată România. O chestie ca asta are un efect de aură, care justifică pătrunderea și aici a trendului de reconversie funcțională din ultimii ani (aidoma Berlinului sau Londrei).

Unul din primele evenimente organizate de noi a fost ceea ce am numit o expoziție. Am dezvăluit subsolul cu toate mărturiile trecutului său sub numele Șuteală cu Șmenuială.

Conceptul

Unul din fondatori a activat mulți ani în industria de design și arhitectură. Pe această cale ne-a fost foarte ușor să amenajăm spațiul în mod original și să îl valorificăm cu diverse piese cheie.

Am salvat și multe obiecte de mobilier primite ca donație, melanjul conține nota aceasta personală. E multă istorie care ne sprijină și a cărei patină nu poate fi obținută într-un spațiu nou construit, oricâte eforturi s-ar face.

Dificultăți

Durata de timp pe care se întinde proiectul de a ocupa, securiza, restructura și funcționaliza un spațiu abandonat variază.

De aici până la a da efectiv viață și a popula spațiul conform cu norme de siguranță și nevoile celor care îl folosesc este alt parcurs. Această traiectorie, suprapusă cu procedurile legale românești, poate să scoată din sărite și pe cei mai calmi dintre noi.

Reputația

Combinația care s-a grefat de la sine peste Manasia Hub a fost atmosfera (pe care nici dacă am fi vrut nu am fi putut să o izolăm, este foarte pregnantă senzația dulceagă de nostalgie) și factorul personal.

Circuitul social care s-a construit pe parcursul acestor doi ani este determinat aproape total de cercurile de prieteni ale noastre, ale celor pentru care Manasia e un fel de a doua casă. Că vorbim de arhitecți, unatciști, muzicieni, barmani sau intelectuali, nucleul inițial a fost format din prietenii noștri.

Cu o doză deloc insistentă de PR & branding, cercul s-a extins fix cât să nu devină prea pestriț. Avem prieteni pasionați de ping-pong, care și-au organizat un campionat. Avem o gașcă de designeri și arhitecți care și-a lăsat amprenta pe spațiu. Avem un food-van în curte, Bucateria, unde se mănâncă ca nicăieri în oraș: guacamole sau senvișuri cu nume inspirate din basme românești. Avem prieteni cinefili care organizează proiecții.

Este un loc personal și în același timp a reușit să rămână prietenos și accesibil și pentru cineva care îi calcă pragul abia azi pentru prima oară.

Cât de important este designul

În orice afacere de servicii, locul și designul determină probabil o mare parte din prima impresie. Este un efect similar cu aspectul unei persoane pe care abia o cunoaștem, care ne trezește o senzație.

Din fericire, noi avem un mobilier special și combinații de obiecte salvate, adoptate, recondiționate, care dezvăluie o caracteristică principală a noastră: suntem inconfundabili.

Însă nu e ca și când aici se termină acele touchpoints prin care oamenii se atașează de loc. Băutura, serviciile și atmosfera continuă ceea ce am început prin recondiționarea unei pianine sau păstrarea unor flori uscate lângă un perete de cărămidă.

Oameni

Cârciumile din partea "alternativă" a centrului au în comun intelectualii - fie ei doctoranzi în diverse domenii, filosofi, scriitori, jurnaliști; profesiile liberale - actori, scenariști, critici, fotografi, arhitecți, o zonă de mild corporate people, petrecăreți, artiști, mna... Ne frecventează și pe noi toate aceste categorii. Spre deosebire de alte locuri, aici se și cunosc cam toți cu toți. Și dacă nu, probabil urmează. De acolo și atmosfera.

Obiceiuri

După Colectiv s-a stat mult în casă. Apoi s-a ieșit mai degrabă la evenimente culturale: piese de teatru, concerte, filme, festivaluri. Sau la masă, la restaurante sau bistrouri. Petrecerile și-au revenit mai greu.

Spațiul nostru fiind foarte versatil, ne-am acomodat ușor, mai ales pentru că am beneficiat de privilegiul de a ne extinde. Am putut organiza expoziții (cum a fost "scară, frumos") sau serate de listening, în care invitați deosebiți ne-au dat să ascultăm muzica lor de noptieră.

Parcă s-au dus petrecerile pe destroy de altă dată. Barul (iarna) și terasa (vara) încep să își ceară drepturile.

Terase urbane în București

Noi stăm pe aici sau mergem pe la cârciumile prietenilor. De-am avea timp să analizăm subiectul cum se cade, ne-am pricepe să răspundem calumea. Apreciem însă că majoritatea oamenilor din industria asta a ocupat spații care altfel s-ar fi dus de izbeliște, punând în valoare cel mai adesea clădiri de patrimoniu.

Trenduri

E o discuție mai amplă aici, pornind de la trendurile din centru și finalizând cu activarea din ce în ce mai puternică a periferiei și a cartierului, care nu exista ca tendință acum cinci, zece ani.

Va mai exista o perioadă falia aproape politică dintre localurile orientate spre meniu sau produs și localurile unde se merge că e cool sau că vin diverși oameni considerați contemporan-dezirabili.

Discrepanțele mai continuă și în funcție de puterea financiară de consum, ceea ce circumscrie și geografic tipologiile de localuri.

Pe vremuri se ieșea în găști în funcție de preocupări (mergem la clubul arhitecților sau al actorilor), apoi în funcție de boardgame-ul preferat (mergem unde putem juca Catan sau unde e quiz night), acum probabil conceptul cel mai marfă e să poți fuma înăuntru...?

Diferențiere

Nu am făcut niciodată demersul ăsta. Pur și simplu am făcut ce ne-a plăcut nouă să facem, mai întâi pentru plăcerea noastră, sau pe gustul nostru. Faptul că au achiesat mulți oameni și ne-au devenit clienți fideli a fost doar o confirmare a unor afinități comune.

Nu a existat nicio întâlnire de echipă care să înceapă cu: "ce propuneri aveți pentru strategia sezonului ăstuia?" Când ne-am apropiat de fenomenul ăsta, a început o degringoladă pe care am oprit-o la timp: înainte să înceapă.

Nu suntem autosuficienți, însă nu vrem să inflamăm forme fără fond, chiar dacă mâna întinsă care spune o poveste primește ceva. La noi povestea se spune și se scrie singură.

Promovare

Strategia este să nu existe strategie. Printre noi există oameni care au experiență de ani de zile în organizat evenimente și PR de club, de muzicieni sau de festival, însă orice concept abordat ar avea o perisabilitate pe care nu am putea să o controlăm.

De aia, am optat pentru a reflecta pur și simplu personalitățile noastre și a ne petrece aici timpul cu prietenii ca într-o sufragerie mai mare. Ne folosim de Facebook și Instagram ca să informăm, urmează să ne facem și un site ca să fim mai accesibili pentru străinii care ne descoperă turistic.

Evenimentele noastre sunt 100% organizate pe filiere personale, nu am antamat niciodată un DJ care nu se știa cu nimeni din echipă. Asta nu înseamnă că așa va fi mereu, ci doar că așa a eclozat spațiul și așa ne-am fidelizat compania de pahar fără să introducem absolut niciun ingredient artificial.

Mai oldschool de atât nu există: am dat cârciuma înapoi oamenilor fără să îmbrăcăm procesul în trucuri de marketing sau trompe l'œil.