[Folclorul din reclame] Naumovici si personajele lui memorabile: Niciodata nu stii daca, ce sau cum vor retine oamenii din reclamele tale. Cateodata ai noroc, aia e e singura reteta

Nu stim daca o fi fost de la caldura sau altceva, dar s-a iscat asa brusc un curent al nostalgiei prin mansarda si am pornit acum vreo doua saptamani in cautarea personajelor care au sarit din reclame in mintea oamenilor. Gand la gand cu Bogdan Naumovici, care a luat si el calea trecutului si a inceput un top personal, pe Facebook, cu cele mai tari spoturi la care a lucrat. Si cand pornesti pe panta asta, a reclamelor legendare, nu te mai poti opri.

Prima data ne-au raspuns oameni care nu lucreaza in publicitate, dar sunt aproape de ea, pentru a vedea care sunt personajele care le vin lor prima data in minte. Iar acum mergem la creatorii lor.

Incepem cu Bogdan Naumovici care, pentru a iesi bine spotul, s-a facut si ”acest Sergiu Nicolaescu al publicitatii romanesti". El spune ca nu poti, oricat te-ai stradui, sa fortezi ce va ramane sau nu in mintea romanilor:

Am mai spus chestia asta de multe ori, nimeni nu stie ce sau daca ceva din reclama pe care o face va fi preluat de public. Daca stiam, faceam numai hituri.

Si acum, hai sa vedem niste hituri: 

Dar halatul? Cat e halatul?

Omul cu halatul, sau sa-i spunem pe nume, nebunul cu halatul, a aparut prin 2004, daca imi amintesc eu bine, cand am avut de anuntat ca Altex garanteaza claim-ul de cel mai mic pret din Romania prin oferirea dublului diferentei fata de orice pret gasit mai mic, in alta parte, de cumparatori.

In conditiile astea, colegii mei au venit cu ideea unor oameni care au innebunit cautand cele mai mici preturi. Daca revezi reclama, o sa vezi ca toate peronajele secundare din ospiciu sunt obsedate de coduri de bare sau etichete de pret.

De vandut a fost vandut integral si instantaneu, pe vremea aceea era simpla colaborarea cu Altex, pentru ca aveam increderea pe care ne-o adusese succesul reciproc. Tot ce era in scenariu a intrat in reclama finala, insa la filmare i-am adus multe elemente in plus.

In primul rand, ca sa dau cezarului ce e al cezarului, spotul asta traieste din interpretarea magistrala a lui Cristi Martin, care a dus mai departe si mai bine tot ce i-am sugerat ca joc. Zvacnetele capului, zambetul fix, accelerarea de la final care ii da peste cap externarea, toate au fost livrate impecabil.

Batman, Batman

Am mai spus chestia asta de multe ori, nimeni nu stie ce sau daca ceva din reclama pe care o face va fi preluat de public. Daca stiam, faceam numai hituri.

Dar cateodata ai noroc si pici pe o coarda buna, care vibreaza si amplifica ce ai facut, pana rezoneaza toata lumea. Asa a fost cu nebunul cu halatul, unul dintre cazurile fericite in care lumea a preluat exact ce s-a transmis.

Atat de tare s-a identificat Cristi Martin cu obsedatul de preturi mici, incat la cativa ani buni dupa aceasta reclama, TVR l-a luat drept prezentatorul unei emisiuni despre preturi mici si targuieli avantajoase, alaturi de Magda Catone, si ea stabilita demult drept autoritate in deal-urile bune, ca Tanti Maria de la Bonux.

Stiu ca ce l-a facut celebru pe Cristi, - care mi-e tare drag si cu care am mai colaborat in alte reclame, ultima cred ca e acum pe TV, impreuna cu Cabral, pentru Penny - l-a si incurcat foarte tare in cariera, pentru ca l-a facut actorul unui singur personaj si sper sa ma ierte pentru asta.

Uneori esti victima propriului succes. Dar ma bucur sa citesc, zilele astea, despre succesul lui intr-o cu totul alta directie, ca artist plastic, pictor pe sticla. De fapt, pe pahar:).

Ala negru, de respira greu

Despre Star Wars meets Piata Minis am vorbit de prea multe ori, deja:)

Povestea e cunoscuta, ca sa vindem spotul asta am filmat o proba in care jucam alaturi de colegul meu de atunci, Stefan Vasilachi.

Cand a vazut-o Dan Ostahie, proprietarul Altex, a spus ca o face cu o singura conditie, sa joc eu si in spotul final.

Nu am vrut, constient de reactia pe care o voi provoca in industrie si nu m-am inselat. In Jurnalul National, a doua zi dupa difuzarea reclamei, a si aparut titlul "Bogdan Naumovici, acest Sergiu Nicolaescu al publicitatii romanesti".

Dar dorinta de a face un spot pe care il credeam foarte bun si la care tineam a prevalat in fata simtului de conservare, asa ca am ajuns sa joc alaturi de un alt coleg, fratele meu, Catalin Ciurlau, un mare talent nedescoperit al actoriei.

Laser, frate

Apropo de ce spuneam mai sus, ca niciodata nu stii daca, ce sau cum vor retine oamenii din reclamele tale, inca un argument impotriva coacerii de acasa a succesului este ca expresia "Laser, frate!", care la mine era o simpla descriere a ce crezusem pana atunci ca e o lanterna, a fost preluata, si asa a intrat si in dictionarele urbane ca sinonim pentru "belea, beton, misto", fara nici o intentie din partea autorului.

Cred ca, pur si simplu, lumea avea nevoie in acel moment de o contrapondere la "nashpa", care aparuse de curand, si, in parte, "laser" a indeplinit acest rol.

Cateodata ai noroc, aia e e singura reteta. Au venit multi clienti, in cei aproape 15 ani de cand am facut-o, sa ceara "un viral, ca ala cu Batman, Laser sau Halatul" si le spun si lor acelasi lucru: cum v-o fi norocul.

Tot ce putem face e sa facem un spot bun, cu si despre oameni, fara scortosenia de marketing pe care de obicei le-o varati pe gat oamenilor si in gura actorului, si sa speram ca atingem o coarda sensibila.

Gogule, probleme, ma?

Sunt incredintat ca cei de la Cap, cand au facut seria Unirea si i-au dat nume si chip lui Dorel, au sperat ca lumea sa retina cea mai misto indicatie de folosire a tarnacopului pe care am auzit-o vreodata" Rotesti si dai cu ascutitul!".

In schimb, oamenii au retinut "Gogule, probleme, ma?", care nu e nici pe departe la fel de elaborata si savuroasa. Dar publicul s-a regasit in Dorel sau a regasit arhetipul.

Sau poate au nimerit o nevoie sociala, au recunoscut si redat foarte bine un insight, un vaiet colectiv: "de-aia nu ne merge bine, ca suntem lenesi, hoti si nesimtiti. Tara de Dorei!", coarda de rezonanta de care vorbeam mai devreme.

De ce nu ii mai vedem astazi? Pentru ca prea multa publicitate e facuta din frica si nu din foame, din limbaj de marketing si citate de pe eticheta de pe spatele sticlei, din research si nu din viata, sau de catre copiii care #rezista pe facebook, dar nu au baut o bere cu un zugrav in viata lor. Si aprobata de oameni care nu mai citesc carti sau ziare, ci powerpointuri.