![[Folclorul din reclame] Bogdan Ciuclaru: Dorel cred că e șeful la personaje. A avut substanță... Adică are, căci trăiește printre noi](https://media.iqads.ro/2015/11/ciuclaru-cover-850.jpg)
Ok, publicitatea vinde, dar exista si efecte colaterale. Unele premeditate, altele nu. Caci poate multi isi doresc ca personajele lor, nascute cu brief si sudoare, hranite cu "nu vrea clientul" si mangaiate cu marketing sa iasa din reclame si sa ajunga in folclor. Conversatia colectiva este, insa, extrem de capricioasa, iar memoria populara nu poate fi stimulata prin strategie decat pana la un punct.
Cum ajung personajele din reclame in folclor, ne-am intrebat noi. Ce au ele mai deosebit decat celelalte? Ce a reusit sa le fixeze in popcultura autohtona? Am dat mai departe aceste intrebari unor oameni din domenii diverse, dar apropiate de zona media, pentru a ne limpezi. Si pentru a face o lista cu cele mai memorabile personaje pe care le-a dat, pana acum, publicitatea romaneasca.
Bogdan Ciuclaru, producător ProFM/Digi FM si autor de LeFrigaro, este un nostalgic. Pentru el, folclorul publicitar incepe cu Dorel si ramane cam tot acolo. Nu s-a lasat vrajit de personaje recente, cum e Ghita Ciobanul.
Cu intratul în folclor îmi pare că nu mai merge. Acum moda e să ajungi viral... dar viralul e perisabil și exiști până la următorul mare hit pe net, spune Bogdan.
De ce il enerveaza medicii din reclame si ce personaje ar introduce el in publicitate, in textul de mai jos:
Primele personaje care iti vin in minte
Dorel cred că e șeful la personaje. A avut substanță... Adică are, căci trăiește printre noi. În mod bizar nu pot să-l asociez pe-acel Dorel din reclamele la Unirea cu o față.
Dar asta cred că e ok, pentru că Dorel e un set de acțiuni, un fel de a exista. Și, deși știm că trăiește, Dorelul din spoturi a pierdut lupta cu sticla și cu prezentul. Unde e el acum? Se amorezase parcă, a adus o tânără la el în baracă și de-aici au urmat belelele?
Cum ajunge un astfel de personaj de reclama in folclor
E foarte posibil ca publicitarul să le-aducă dintr-un ecosistem mai mic, să fi dat mâna cu ele chiar, și să le ofere șansa celebrității. Un media plan bun și-un text scris mai pă colocvial așea și gata povestea cu notorietatea. În România se consumă mult tv și se și împrumută vorbire de-acolo. Știi ce zic? Înțelegi combinația?
Personaje recente
Personajele de azi sunt, în mare, o proiecție idealist-hipsterizată a bipezilor de dincolo de ecrane. Aproape toată lumea îl creionează pe bărbosul urban și activ, tătic dar și ușor plimbăreț pe la festivaluri.
Și unde clientul nu vrea să meargă chiar atât de hip, există varianta soft, bărbatul tip-Dragoș Bucur. Care are latura asta foarte caring.
Iar în zona de brico se poartă personajul pă caterincă. Ăla de, cum se zice-n popor, o trântește când ți-e lumea mai dragă. Pontosul de bidinea, glumețul adezivilor.
Cu intratul în folclor îmi pare că nu mai merge. Acum moda e să ajungi viral... dar viralul e perisabil și exiști până la următorul mare hit pe net. Cine intra în folclor era tare, dar nu mai dă nimeni admitere.
Personaje care iti plac
Eu sunt într-o buclă d-asta păcătoasă a nostalgiei. Mi-au plăcut reclamele cu Ioan Gyuri Pascu și n-am prea fost vrăjit, spre exemplu de Ghiță-ciobanul.
Nu fac un top. Mă străduiesc să mai dau un exemplu…Hmmm. Cerbul Cornel! Ce personaj e ăsta?
Enervante
Nu-mi plac experții-medici din reclame și nici perfecțiunea aia nefirească din jurul lor. Atâta calm, atâta alb și atâta curățenie. Matrix! Zici că suntem în afara timpului, într-un Enterprise ultra-sterilizat.
Personajele din reclamele la clinici/medicamente îți amintesc mereu că ești și gras și bolnav și, mai mereu, și prea sărac pentru “tratament la cele mai înalte standarde”. Fuck that, dă-mi o bere!
Ce lipseste
Publicitatea românească stă...(aștept să sufle cineva)...risc și-aici un drum pe arătură? Publicitatea e la mâna celor care fac personaje. Și îi numeri pe degete pe cei care sunt în stare să joace un anume tip de personaj.
Pe influencerii adevărații îi pui să se joace pe ei, că așa e mai comod. Uite, am găsit ceva ce mi-ar plăcea să văd cât mai des. Celebrități scoase din zona lor de confort. Cu scenariu, cu ore de filmări... da să iasă film artistic!
Cat de reprezentative sunt
Aici mi-ai dat greu! N-am expertiza pentru a spune precis cum stau lucrurile, dar o să fac următoarea speculație: personajele sunt anume inventate/căutate pentru a fi reprezentative la nivel pop-comercial, nu cultural. Ăsta ar fi visul celor care comandă și-al celor care fabrică reclamele. Să fie ca să ajungă/să placă la toată lumea care are de cheltuit.
Apoi cu diversitatea tipologiilor e treabă complicată. Mai toate personajele sunt surprinse fix în etapa aceea a vieții în care sunt un pic proaste, dar spre norocul lor proverbial, dau peste personajul iluminat care deja folosește produsul cutare și-l scoate pe neinspirat din necaz. Morala? Mereu îți spune cineva cu ce scoți 99 la sută dintre pete și care e oferta prin programul RABLA pe care nu trebuie s-o ratezi. Sub această umbrelă avem însă paletă bogată de mămici, pitici, bunici, tătici, corporatiști, adolescenți.
Telecomul, de exemplu, e o industrie care încearcă să prindă-n horă cât mai multe tipologii.
Ce personaj ai introduce tu in publicitate
Nu știu, sincer! Mi-ar plăcea să văd o reclamă pentru maneliști. Fă-ți abonament fără număr! Ia magneziu și calciu ca să trăiești mai mult decât dușmanii. Joacă pe bursă, pe sistem!
De la ei
Baba simpatică de la ei! Aia care face prank-uri sau boacăne. Străinii sunt mai relaxați și au și bătrâni d-ăștia mai predispuși la a gusta situațiile comice. Și mi-e dor de reclamele pe care le vedeam la italieni, la loțiunile de plajă. Pe nostalgie, vezi?
