[Independenti in presa] Recorder a pornit cu 4 followeri. Acum, reportajele lor au 2 milioane de vizualizari

Azi s-a lansat oficial site-ul Recorder. Echipa din spatele lui e scandalos de mica. Trei ziaristi si un publisher: Mihai Voinea, Andrei Craciun, Cristian Delcea si Razvan Ionescu.  

Ii stiti. Sunt cei care au fost dati afara din Primaria Capitalei:

Si care au facut valuri inainte de lansare cu reportajul acesta, care a devenit viral:

Au inceput cu 4 followeri, ei insisi. Acum, cele patru reportaje postate pe Facebook au, in total, peste 2 milioane de vizualizari.

Nu au patron, iar supravietuirea proiectului depinde de cati bani vor reusi sa atraga. Si vor ca Recorder sa fie o publicatie care se finanteaza din surse suta la suta transparente.

Tocmai de aceea, in sprijinul unor astfel de platforme, Frontline pregateste un proiect, in septembrie, prin care sa inlesneasca intalnirea dintre jurnalistii independenti din Romania si finantatori. Ideea este de a crea un fond pentru jurnalismul de investigatii, unde se poate dona, si un juriu international, format din ziaristi straini, sa aleaga proiectele cele mai interesante.

Despre finantare, obstacole, aventuri prin trusturi media si rolul presei independente am vorbit cu reporterii Recorder Mihai Voinea, Andrei Craciun si Cristian Delcea. Ei spun asa:

Scenariul ideal ar fi ca termenul de presa independenta sa dispara si sa putem spune simplu „presa”, iar independenta sa fie cuprinsa in acest cuvant.

Aventuri prin trusturi de presa

Noi, cei trei reporteri care formam echipa editoriala de la recorder.ro, am lucrat la „Evenimentul zilei“ (pe vremea cand titlul era detinut de trustul Ringier) si, in ultimii ani, la Adevarul. Am intrat in presa in anii 2005-2006 si in aceste doua redactii am petrecut cel mai mult timp, dar, pentru scurte perioade, am colaborat, in paralel, si cu alte publicatii.

Parti bune si rele

Partea buna e ca o publicatie mare iti pune la dispozitie resurse cu care sa iti faci meseria, te invata regulile de baza si iti da forta de a ajunge la subiecte importante cand numele tau este inca prea mic pentru a face asta de unul singur.

Partea rea e ca o redactie mare te inghite si, de la un punct, incearca sa te limiteze. Devine frustrant atunci cand simti ca nu e suficient ca tu sa iti faci meseria bine, pentru ca succesul si reputatia publicatiei la care lucrezi depind de o multime de oameni pe care nu-i poti alege si cu care, de cele mai multe ori, nu ai nicio idee comuna.

Din pacate, marile redactii din presa noastra sunt prost organizate, consuma mai mult decat produc si sunt tinute in viata de mofturile si de interesele unor patroni. Este un model gresit, in care nu mai crede nimeni si care, mai devreme sau mai tarziu, se va prabusi.

Am plecat pentru ca ne dorim o presa construita dupa altfel de reguli si pentru ca nu puteam sta cu mainile in san asteptand ca ea sa apara de nicaieri.

Reactiile pe care le-am primit pana acum, dupa ce am anuntat proiectul Recorder si am publicat cateva reportaje pe pagina noastra de Facebook, ne-au confirmat ca sunt foarte multi oameni care asteapta o schimbare in presa din Romania.

Lansarea Recorder

Nu e o istorie foarte lunga. In urma cu doua luni ne-am dat demisiile si am hotarat sa facem ceva de capul nostru. Ne-am organizat destul de repede si l-am convins pe Razvan Ionescu (cu care am lucrat in trecut la Evenimentul zilei si Adevarul) sa ni se alature pe partea de publishing, constienti ca avem nevoie de un om care sa ne ajute in zona extraeditoriala.

Am gasit niste programatori care sa ne construiasca un site, am deschis o pagina de Facebook si am publicat acolo niste reportaje video, ca sa le aratam oamenilor ce stim sa facem si ce gen de jurnalism vor gasi pe Recorder.

Succesul acestor reportaje a fost atat de mare incat ne-am speriat putin: ne-am dat seama ca oamenii au asteptari uriase de la noi si ca va trebui sa muncim pe branci ca sa nu-i dezamagim.

Echipa

Suntem trei ziaristi si un publisher. Este o echipa scandalos de mica pentru cate subiecte ofertante exista in Romania si pentru cat de greu este sa construiesti un brand de presa. Insa, deocamdata, nu putem fi mai multi pentru ca nu am avea din ce sa traim.

Nu avem un patron care sa ne finanteze, asa ca supravietuirea si dezvoltarea proiectului Recorder depind de cati bani vom reusi sa atragem.

Sursele de finantare

Pentru primele luni, principala sursa de finantare sunt economiile noastre puse in acest kibbutz. Vrem ca Recorder sa fie o publicatie care se finanteaza din surse suta la suta transparente: vom avea publicitate (fara reclame agasante si fara compromisuri care sa afecteze independenta editoriala) si vom avea un buton de donatii prin care cititorii pot sustine proiectul Recorder.

La fiecare trei luni vom anunta cuantumul sumelor pe care le-am strans din donatii si destinatia lor, prioritatea fiind finantarea unor proiecte editoriale complexe si largirea numarului de jurnalisti care alcatuiesc echipa.

Platforma Recorder, asa cum arata ea azi, cu trei jurnalisti si un publisher, este doar inceputul unui proiect ambitios pe care vrem sa il crestem pentru si impreuna cu cititorii.

Bariere dincolo de finantare

Nu sunt bariere semnificative fata de un om care lucreaza intr-o redactie. Institutiile au inceput sa tina cont de jurnalistii care isi fac meseria in afara marilor redactii, iar internetul iti ofera suficienta vizibilitate.

Avantajele nu sunt multe, deocamdata: avem mai putin timp liber si suntem ceva mai tensionati decat eram atunci cand lucram in redactia Adevarul. Partea buna e undeva la nivel mental: nu simtim niciodata ca pierdem timpul. 

Finantare din partea companiilor

Vom avea publicitate, dar nu in orice conditii. Iar cand vorbim de conditii cred ca trebuie sa luam modele din presa occidentala, de la ziarele care exista de sute de ani acceptand publicitate si pastrandu-si credibilitatea neatinsa.

Publicul nostru e unul inteligent, tanar si implicat social, asa ca ne-am pierde timpul si noi si companiile/agentiile de publicitate cu campanii strict comerciale. De aceea, vrem sa ne asociem, cu prioritate, cu acele companii care nu urmaresc doar sa-si promoveze niste produse, ci vor sa si intoarca ceva societatii.

Am avut burse care erau finantate de companii si n-au existat niciun fel de probleme. Ne-au lasat sa ne facem treaba si n-au intervenit in niciun fel in continutul editorial.

Publicul

Cele patru reportaje pe care le-am postat pe pagina noastra de Facebook au avut, in total, peste 2 milioane de vizualizari, in conditiile in care la publicarea primului clip video aveam 4 followeri (noi, fondatorii).

Sunt oameni din toata Romania care ne-au scris mesaje de incurajare. Ne transmit ca ne asteptau, pentru ca asteptau un alt fel de a face jurnalism. Sunt, in general, oameni tineri care nu si-au pierdut speranta ca Romania se poate schimba. Ei asteapta schimbari inclusiv de la presa. Segmentul de varsta 18-44 reprezinta peste 85% din publicul Recorder.

Rolul presei independente

Au un rol important. Vechile redactii vor disparea usor-usor, iar ceea ce se naste acum trebuie sa fie pe baze sanatoase, si editorial, si economic.

Problema presei independente este ca nu trebuie sa se multumeasca cu supravietuirea, ci sa se dezvolte pentru a putea inlocui redactiile traditionale. Nu putem inlocui presa mainstream publicand un articol pe luna. Chiar daca, pentru inceput, suntem numai trei reporteri, noi nu vrem sa publicam rar.

Vrem sa avem un ritm destul de alert, dar fara sa abdicam de la calitate. E foarte greu ce ne-am propus. Oricum, independentii, freelancerii, au facut o munca de pionierat, care acum ne ajuta si pe noi. 

Viitorul 

Scenariul ideal ar fi ca termenul de presa independenta sa dispara si sa putem spune simplu „presa”, iar independenta sa fie cuprinsa in acest cuvant.

Am pornit Recorder cu gandul de a pune umarul la aceasta schimbare. Romania are nevoie mai mult ca oricand de o presa puternica, pusa in serviciul public. Probabil ca cel mai important element in relatia noastra cu publicul este ca ei sa simta ca suntem de partea lor in tot ceea ce facem.