Când ne ajung din urmă îndoielile legate de industrie, e bine să ne întoarcem la începuturi, adică la lucrurile cele mai simple. Back to basics, cum ar spune francezul. De exemplu, cum își mai încep copiii carierele în publicitate, în vremurile astea agitate? Luăm cazul fericit al unor studente la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, care spun că publicitatea este pofta ce-o poftesc.
Ana Stan, Sabina Șerban, Iulia Boloca și Ioana Teodoroiu au participat la ediția din acest an a concursului de advertising AdVenture, organizat de către European Institute for Commercial Communications Education. Lume multă, lume bună, iar ale noastre au sfârșit concursul în top.
Brieful pe care și-au tocit coatele concurenții a fost dat de European Women’s Lobby.
Obiectivul era să creștem numărul cetățenilor (și bărbați, nu numai femei) care se alătură organizațiilor care luptă pentru egalitatea între sexe, dar și să promovăm progresul pe care femeile l-au adus în societate.
Iar echipa Kankers, formată din Ana, Sabina, Iulia și Ioana, au trecut de la neîncredere și dezamăgire (la citirea briefului), la isprava unei campanii apreciate de juriu. Aceasta s-a numit Buffering Society, iar ideea le-a venit cu numai o săptămână înainte de deadline.
Ioana s-a ocupat de vizualuri și simulări, iar Iulia de spoturile video. În rest, pentru research, strategie, formulări am funcționat ca o echipă
Patru fete
Sabina: În primii doi ani de liceu eram foarte convinsă că vreau să dau la medicină, ceea ce a dispărut atunci când mi-am dat seama că mi s-a luat de tocit. Norocul meu a fost că un prieten de-al meu, care lucrează în publicitate, a avut inspirația de a mă îndruma spre acest domeniu. A știut el ceva. Încă simt că îi sunt datoare. Probabil o să îi fac cadou primul copil băiat pe care o să îl fac. Altă soluție nu văd.
Iulia: A pornit ca un gând total random în timpul unui curs de regie de film. Habar n-aveam ce înseamnă, ce implică, nimic, dar cu cât am aflat mai multe despre publicitate, cu atât mai mult mi-a plăcut, iar principiul se aplică și astăzi.
Ana: Auzisem niște povești interesante despre oamenii care lucrează in domeniu, apoi profa de română din liceu o cunoștea pe profa noastră de publicitate și m-a pus in contact cu ea. După câteva discuții am știut că ăsta-i drumul pe care vreau sa îl urmez.
Ioana: Nu știu exact de ce publicitate. Cred că prin liceu am dat de niște campanii CSR tare drăguțe și ăla a fost triggerul. De atunci m-am tot încăpățânat să ajung în domeniu.
AdVenture
Am aflat de concurs de la profa (Mădălina Moraru) la începutul anului universitar, când ne povestea de echipele anterioare. Am văzut în concursul asta o oportunitate de a a ne testa cunoștințele.
Eram neîncrezătoare la început pentru că auzisem că până atunci se înscriseseră doar echipe de la master și anul 3. Noi eram abia anul 2, fără experiență, eram la primul nostru concurs cu o așa amploare.
Eram 3 colege de grupă și fiecare dintre noi semăna cu una dintre surorile Kanker din Ed Edd și Eddy. Inițial așa ne-am numit grupul de chat pe care trimiteam poze de la bere și în timpul sesiunii câteva materiale pentru examene. Apoi, ne-am luat puțin mai în serios și ne-am înscris la CompetițIAA cu numele ăsta.
Acolo am câștigat, așa că de ce am fi renunțat la nume? La Adventure ni s-a alăturat și Iulia și s-a integrat perfect pe conceptul de Kankers. Dacă May, Marie și Lee ar mai fi avut o soră în desen, Iulia ar fi fost aceea.
Concursul
Înscrierile nu se pot face individual, există o selecție a studenților, iar apoi ne-am înscris prin intermediul facultății. Noi am intrat în concurs un pic mai târziu față de celelalte echipe, iar când am intrat, aveam deja brieful.
Am avut la dispoziție câteva luni, timp în care am găsit concepte diferite, dar ideea finală a venit abia în ultimele zile înainte de deadline. Ne sunase profa fix înainte să găsim conceptul final să ne spună că celelalte echipe au terminat execuția și să ne întrebe în ce stadiu suntem cu campania. Se pare că presiunea ne-a motivat cel mai bine.
Brieful era dat de European Females Lobby, iar obiectivul era să creștem numărul cetățenilor (și bărbați, nu numai femei) care se alătură organizațiilor care luptă pentru egalitatea între sexe, dar și să promovăm progresul pe care femeile l-au adus în societate.
Prima reacție a fost „ughhh”, urmată de sunetul de shut down de la Windows. Nu prea eram în tema. Ok, nu eram deloc în temă. Nu putem spune că trăim în contextul expus în brief, dar a fost cu atât mai mare provocarea să ne adaptăm, să privim problema din alt unghi.
De-aia am și stat foarte mult pe research, pentru că nu știam clar cum e să fii în poziția victimei și trebuia să ne dăm seama cum se simte, ce provoacă și cum s-ar putea ameliora problema.
Momentul de "Eureka" a venit fix când vorbeam despre complet altceva (ceva legat de youtube). Ceva random- buffering - progresul societății blocat pe buffering- buffering society.
Și așa am ajuns să ne schimbăm aproape complet conceptul cu o săptămână înainte de deadline. Inițial, am plecat de la ideea că femeile, una în fața celeilalte, își prezintă viața ca fiind perfectă, deci primul pas spre progres e să recunoști că ai o problemă.
Jurizarea
Campaniile sunt jurizate de 20 de cadre universitare, 20 de oameni din industrie si 20 de reprezentanti ai clientului. Feedback-ul general a fost că strategia și conceptul au fost bine conturate. Juriului i-a placut în special propunerea pentru online și cea de augmented reality.
Conceptul vizual și execuția
Conceptul vizual a fost tot o chestie de echipă. Cât despre partea de execuție, Ioana s-a ocupat de vizualuri și simulări, iar Iulia de spoturile video. În rest, pentru research, strategie, formulări, tot, chiar am funcționat ca o echipă. Eram 4 fete într-o sufragerie, toate într-un fișier pe GoogleDocs, înconjurate de provizii.
A fost fun. Au fost dăți în care ne strângeam să lucrăm și ne trezeam 10 ore mai târziu pe partea greșită a internetului, dar și câteva nopți bune în care n-am dormit, în care trezeam colegele de cameră la 3 noaptea să le rugăm să înregistreze vocea pentru spoturi.
Cred că faptul că ne-am subestimat ne-a ajutat cel mai mult. Concursurile de publicitate îți dau oportunitatea să fii foarte flexibil și ai luxul de a nu sta sub presiunea bugetului. Da, clar fun.
Planuri mai departe
Ana: Tind să cred că în strategie mi-ar plăcea cel mai mult, dar si cu cs-ul mă împac, sunt junior account executive la BBDO. Cu cât stau mai mult înconjurată de publicitari, cu atât mi se pare mai interesant, așa că nu am de gând să părăsesc curând domeniul.
Ioana: Acum sunt junior account la Graffiti BBDO. Cu ocazia asta mi-am dat seama că publicitatea e ce-mi doresc să fac pentru că nu-mi lasă timp să mă plictisesc. Nu am un plan într-un anume departament totuși, vreau să învăț cât mai mult.
Sabina: Eu sunt trădătoarea pe cartea de vizită a căreia scrie PR. Graffiti PR. Sunt foarte încântată de experiența pe care o traiesc aici. Pentru următorii ani îmi propun o excursie spre creație. După, m-aș opri într-un scaun de copy, chiar dacă nu e cel mai comod.
Iulia: Eu sunt destul de sigură că o să rămân pe creație, pe partea de copy, dar cred că m-aș descurca bine și pe strategie. Dar nu ne limitam doar la atât, mai sunt competiții la care avem de gând să ne înscriem.
