[UPDATE]: Totul este bine cand se termina cu ”my bad”. Dintr-un articolas al New York Times, aflam ca factiunea responsabila cu comunicarea in sanul echipei Troy Burch stie sa isi faca mea culpa: ”Am incercat sa redam pe scurt nuantele colectiei noastre, dar am omis sa mentionam ca referinta o frumoasa haina romaneasca care ne-a inspirat intr-una din piesele colectiei”.
Hei, Tory Burch, ne-ai vazut mai anodini asa, si ce ti-ai zis? ”Ia sa le iau eu astora banii de senvis, ca fac ei rost de altii.” Nu merge, sa stii. Intai ceri voie, ca asa-i frumos si corect. Sau macar dai credit acolo unde creditul se impune, daca nu stii pe cine sa intrebi de sanatate.
La Blouse Roumaine a semnalat potrivirea de mai jos, iar pana la ora scrierii acestui text, vasazica dupa un weekend intreg de dezbateri si batut obrazul, postarea adunase aproape 20.000 de share-uri si ceva mai multe like-uri.
Acuma, ce sa zicem, ramane ca fiecare dintre noi sa ne hotaram daca e doar o coincidenta nefericita sau designerii doamnei Tory sunt smecheri. Insa daca totul este doar o imensa si regretabila neintelegere, de ce stergeti, mai, comentariile? De ce sa ingropati free speech-ul in benza internetilor? Voi nu stiti ca exista institutia print-screen-ului?
Haina (si colectia cu totul, dupa parerea unora) e oricum urata, dar nu despre asta e vorba aici, ci de felul in care alegi sa comunici atunci cand calci in strachini. Ori esti matur si spui ”ups, cineva a gresit, sorry”, ori iti pui in cap cateva zeci de mii de fasonisti care nu tolereaza furtul.
