Luam 3 timisoreni, pe Gigi Taus (bijutier), Puba Hromadka (tobosar de jazz) si Paul Weiner (compozitor si pianist), si ii creditam pentru insamantarea sarbatoririi jazzului in Caras-Severin. Au inceput in 1997 cu seri de cantari in curtea Hanului La Rascruce si au tinut-o vreo 3 ani, suficient cat sa se adune suficient public si sa-i spuna "festival".
Pe parcurs, a intervenit directorul unei statii radio de jazz care si-a dorit sa adopte proiectul sub umbrela Fundatiei Culturale Jazz Banat. Pe el il chema Marius Giura. Si, astazi, fiica lui Simona ne povesteste cum a pornit la drum in mod oficial Garana Jazz Fest.
Simona Giura, implicata si ea in organizarea festivalului, ne-a spus despre principalul aspect prin care festivalul lor se diferentiaza de alte evenimente similare: "un loc unde an de an vin mii de oameni si majoritatea se saluta". Activitatile evenimentului implica concerte in Poiana Lupului, dar si in curtea Hanului La Rascruce, lansari de carte, proiectii de film si piese de teatru; toate presarate cu posibile discutii la bere cu artistii.
Cele mai incapatanate dificultati sunt amanarea finantarilor si, in sine, drumul spre poiana care implica 12 kilometri de urcus. Cu toate astea, concerte de jazz s-au auzit in Garana pret de 20 de editii, urmatoarea avand loc anul asta pe 6-9 iulie. Povestea pe larg este spusa de Simona, mai jos:
Backgroundul Simonei
Nu sunt foarte multe de spus: Liceul si Facultatea de Arte Plastice si Design la Timisoara, am lucrat la mai multe firme private, la ICR, Teatrul Maghiar din Cluj, am o asociatie culturala. Cel mai recent proiect a fost o carte jurnal a editiei cu numarul 20 a Garana Jazz Festival, carte ce a fost prezenta la OffPrint London Fair 2017 si la Romanian Design Week. Sunt tare mandra de ea!
Sa fac parte din Fundatie a fost ceva firesc. Toata familia este implicata: sora si fratele meu, mama, verisoara. Suntem cu totii niste devoratori de jazz! Garana Jazz Festival este un "family project".
Fundatia Culturala Jazz Banat: infiintare
Tatal meu, Marius Giura este un banatean sadea. Iubeste muzica, iubeste Banatul. Avem o casa de vacanta langa Garana, in Muntii Semenicului. Prin 2000 zona era intens depopulata. Localnici putini, doar cativa timisoreni si nemti plecati din Romania mai mergeau pe acolo. A vrut sa faca ceva bun, ceva care sa-i fie pe plac si sa placa.
Asa s-a nascut Fundatia. Eram copii pe atunci. Pe langa Festivalul de la Garana mai organizam unul la Timisoara, concerte, ajutam trupele romanesti sa 'iasa' afara, la targurile de jazz le promovam albumele. De anul viitor vom avea o sectiune speciala dedicata copiilor si familiarizarii lor cu lumea jazzului.
Jazz-ul in Romania si decizia de a-l promova
Iubirea pentru muzica, pentru jazz in mod special m-a determinat sa ma implic. Placerea de a desena, de a cauta idei noi in ceea ce priveste promovarea unui eveniment.
Jazzul, cred eu, a fost, este si va ramane, cel putin inca o perioada, copilasul oropsit al muzicii romanesti. Nu-i de mirare: la scoala nu se vorbeste, in cadrul orelor de muzica, despre jazz, nu se asculta jazz, copiii nu sunt invatati sa cante la un instrument. Radiourile si televiziunile nu transmit concerte de jazz (cu foarte mici exceptii). Jazzul si publicul roman se cunosc, uneori se saluta dar nu stau de vorba niciodata – cam asa vad eu relatia.
Garana Jazz: cum a aparut si pentru cine
Ideea nu a fost a noastra. Trei prieteni ce au case in Garana (Gigi Taus, Puba Hromadka si Paul Weiner) s-au gandit sa faca niste cantari in curtea hanului La Rascruce si, mai mult in gluma, au numit intamplarea: 'festival'. Apoi a urmat al doilea an, al treilea. A inceput sa apara publicul. Era clar ca ideea festivalului a placut.
Liviu Butoi a cerut sprijinul tatalui meu, pe atunci directorul postului de radio Analog, post ce transmitea cate 2 ore de jazz pe zi. Lui ii placea ce se intampla acolo si asa a inceput partea noastra. L-am adoptat din mers si de atunci copilul tot creste. In anul in care a cantat Eberhard Weber s-a blocat circulatia. Erau sute de oameni afara, pe sosea. Stateau in picioare sau pe jos si ascultau MUZICA. Atunci s-a luat hotararea de a-l muta intr-un spatiu mai mare, in Poiana Lupului.
Ne adresam tuturor, celor care cunosc jazz, celor care il invata si celor care vor sa-l descopere.
Structura evenimentuluii & vs. alte evenimente similare
Coloana lui vertebrala este, evident, jazzul. Concerte pana spre dimineata pe scena mare, in Poiana Lupului, concerte matinale in curtea Hanului La Rascruce si in Biserica Catolica din Valiug, lansari de carte, proiectii de filme urmate de discutii si piese de teatru.
Diferenta este data de locul de poveste, de lipsa de inhibitii a muzicienilor si a publicului. Aici nu te miri daca stai pe acelasi bustean cu un muzician care tocmai si-a incheiat concertul, daca bei bere cu unii din ei sau, pur si simplu, stai la taclale. Va puteti imagina un loc unde an de an vin mii de oameni si majoritatea se saluta? Nu se stiu pe nume dar se cunosc dupa chip. Un loc unde sesizezi imediat o fata noua? Unde lumea se imbratiseaza chiar daca nu-si stie numele? Unde se rade, se plange si se danseaza? De asta iubesc eu Garana!
Prima editie
La prima editie nu aveam nici 12 ani. Am urcat pe jos, din Valiug, pe o ploaie torentiala vreo 12 kilometri. Cand am ajuns ne era atat de frig incat am plecat dupa nici o ora. A urmat o raceala ca lumea. Dar m-am intors in anul urmator. Tot pe ploaie. Si apoi din nou. Cu cizme, pelerina si ceai cald. Si de atunci tot asa. Emotii? De fiecare data. Legate de finantari, de vreme. Ne-am descurcat bine. Foarte bine – asa cred.
Cele mai mari dificultati in organizarea evenimentului
Banii, banii si iar banii. De sute de ori l-am vazut pe tata cum se ia cu mainile de cap, cum suporta cu stoicism amanarile, refuzurile. Daca ar fi bani destui ar fi perfect. Apoi zborurile. Se aterizeaza pe aeroporturile din Timisoara, Budapesta si Belgrad. Alte cateva ore cu masina pana sus, pe drumuri nu tocmai bune. Dar, ciudat, artistii se remonteaza si dau nastere unor concerte extraordinare!
Credit foto: Mircea Albutiu
Paleta de evenimente culturale
Eu cred ca nu stam foarte rau, raportandu-ne la trecut, nu la alte tari din spatiul european. Avem festivaluri de film, de muzica alternativa, de muzica clasica, de jazz. Din ce in ce mai multe si din ce in ce mai valoroase.
Promovarea: canale si evolutia directiilor de comunicare
Mass media. Avem cateva radiouri, televiziuni si publicatii care ne sprijina an de an. De cativa ani online-ul. Afise, flyere, bannere, tot ce se poate pentru o mai buna vizualizare. Incercam sa ne adaptam cat mai bine cerintelor actuale.
O buna parte din materiale sunt facute de mine si de sora mea. Am mai colaborat cu Sorin Vreme, Dan Vuletici, Matei Tudor si in ultimii doi ani cu 72+87 (Costin Popescu si Alin Cinca).
