"Oamenii, incercand sa gaseasca cu sens in vietile lor haotice si nesemnificative, isi cumpara obiecte pentru a crea o narativa care reflecta nu neaparat stilul de viata pe care il au, ci acela catre care aspira". Hai ca e misto si marketingul!, exclama Dragos Roman. Ba chiar adauga si un WOW. Mai ales ca tot ce a studiat in marketing se aplica in munca de design a domnului Schitescu. Un exemplu este veverita pe velociped (o gasiti pe la sfarsitul articolului).
Arsenie Maximilian Schitescu, mai exact, artist publicitar iminent. A invatat marketing la Universitatea Essex, s-a specializat la Academia de Studii de Afaceri Copenhaga si apoi s-a scolit in grafica publicitara la Institutul de Arta California. S-a intors recent pe meleaguri romanesti, unde incearca sa puna in practica ce a invatat (cateva lucrari), fara sa isi compromita integritatea artistica sau umana.
L-a construit pe domnul Schitescu, ca un fel de auto-parodie:
Un snob calatorit pe afara, care scrie intr-o romana barbarizata, amestecata cu termeni bilingvi stalciti...
In aceeasi natura caragialiana, a facut si Taxiul cu bomboane, avandu-l client chiar pe tatal sau. Amprenta lui? Sa ocoleasca cea mai usoara cale cand vine vorba de un brand nou.
Drumul spre publicitate si marketing
Contextul este Romania, anii 90, televiziunea prin cablu este cea mai tare forma de media. Cartoon Network incepe sa fie difuzat la noi in tara, iar eu stau cu orele in fata televizorului. Desenele sunt fantastice, evident, dar cea mai misto parte sunt reclamele: Transformers, Action Man, Play-Doh, pistoale Nerf si Polly Pockets.
Romania insa este o tara in tranzitie – accesul la "Western Media" este super incurajat, dar cand vine vorba de gasit Hasbro si Mattel pe piata romaneasca... cu totul alta poveste! Intr-un fel, imi stiam conditia si nici nu imi imaginam ca vre-un Action Man se va materializa in mainile mele, dar uitandu-ma la niste copii straini cum se distreaza cu jucariile alea, era probabil la fel de satisfacator. Cu alte cuvinte, era o forma de escapism. Asta cred ca e primul meu contact nu neaparat cu advertising-ul cat cu marketing-ul in sine.
Sper ca nu v-am intristat cu povestea mea cu Action Man, am intristat multi englezi cu povestea copilariei mele est-europene, uitandu-ma la reclame de comoditati pe care nu le-am avut si nu le voi avea niciodata.
Povestea cu desenul e mai scurta si mai putin lacrimogena. In scoala am fost copilul din ultima banca, care deseneaza pe caiete si pe pereti; la varsta de 13 ani debutez in caricatura si sunt recunoscut oficial ca cel mai tanar caricaturist din Europa. Evident, nu urmez artele in mod profesional, pentru ca doar neinvingatorii fac scoala de arte, iar invingatorii se duc la finante si banci.
Am inceput facultatea de marketing, gandindu-ma ca impusc doua rate: fac si ceva de creative dar fac si studii de business, si cand o sa termin facultatea, o sa fac reclame cu "Wazzaaaaaaaaaap!" si cu "ala negru de respira greu"! In mod evident, la facultatea de marketing nu se tine nici macar o clasa de legata de creativitate in tot curiculumul. Dar s-a vorbit mult de chestia aia cu escapism-ul din reclamele cu Action Man. Ambele pasiuni s-au intersectat in facultate in alt mod.
Grafica. Declicul
Nu stiu sigur daca a fost chiar asa un declic, eu sincer nici nu ma asteptam sa ajung sa lucrez in grafica, banuiam ca o sa fie un hobby pentru cand voi deveni bogat si excentric. Ca graphic designer am inceput sa lucrez in facultate, ca angajat la Students Union (Essex University).
Aplicasem la un job pentru "Poster Team" – anume pustii care intindeau postere prin campusul universitar. Vazandu-mi CV-ul, oamenii din departamentul de marketing au crezut ca am aplicat la pozitia gresita si m-au chemat la un interviu pentru pozitia de student graphic designer. Eu sincer chiar vroiam sa lipesc afise!
Niste doi ani mai incolo faceam mai multi bani din freelancing decat in jobul de zi. M-am intretinut din grafica pe perioada facultatii si vreo doi-trei ani dupa ce am absolvit. Au fost niste ani foarte frumosi, nu cu multi bani sau un flow constant de munca, dar cu satisfactia lucrului facut de mine.
Declicul s-a produs la vreo trei ani dupa ce am terminat facultatea, cand am decis sa iau pauza de la grafica, de fapt. Am considerat ca nu ma pot realiza pe plan personal si pe plan professional daca nu imi pun in aplicare calificarea mea in marketing. Una e sa fi un desenator cu facultatea de marketing absolvita, alta e sa fi un marketer cu un background in arte comerciale.
Am lasat in urma orasul in care am stat in ultimii 7 ani si m-am mutat altundeva, de unde am luat-o cu totul de la capat. Am inceput sa lucrez ca intern pe salariu minim si aveam destui bani cat sa ma intorc o data pe luna la amicii miei.
Am plecat si la un master, trei ani mai incolo eram marketing coordinator la cel mai prestigios magazin de cristale si servicii de portelan din Marea Britanie, un department store vechi din 1901. Dar tot in acel oras am cunoscut-o si pe sotia mea, Lauren. Ea a fost inspiratia mea si este motivul pentru care vreau sa ma intorc in grafica. E... un pic mai greu de explicat.
Studiile
Sunt multe invataturi care au ramas cu mine, unele legate de marketing, iar altele ca lectii legate de viata de zi cu zi. Am facut psihologie, sociologie, socio-antropologie si multe alte studii interdisciplinare, dar ce m-a fascinat pe mine a fost faptul ca am studiat filozofie la modul super serios. Marketingul este un subiect foarte existentialist: "oamenii, incercand sa gaseasca cu sens in vietile lor haotice si nesemnificative, isi cumpara obiecte pentru a crea o narativa care reflecta nu neaparat stilul de viata pe care il au, ci acela catre care aspira". Wow! Hai ca e misto si marketingul!
Cand vine vorba de socuri culturale, singurul pe care l-am avut a fost cand m-am intors pentru prima oara inapoi in Bucuresti: in aceeasi noapte aproape am fost lovit de un taxi care a spulberat printr-o bariera de parcare, autobuzul in care m-am urcat nu a oprit la mine in statie si am fost muscat de cainii comunitari din fata blocului, care nu m-au mai recunoscut dupa un trimestru...
Cum se raporteaza invataturile din scoala la realitate
Absolut tot ce am studiat in marketing se aplica in munca mea de design. E vorba de comunicarea non-verbala, pe care o face toata grafica in sinea ei in absenta unui text publicitar, justificarea unor decizii creative cu rationamente de marketing - e chiar si modul in care ma vand pe mine ca persoana, sau ca serviciu! Incerc oricum sa nu ma limitez doar la grafica cand vine vorba de un brand.
E uimitor cat de mult te poate eleva un brand bine facut. Munca pe care o prestez eu il poate face pe cel mic om sa para la fel de mare ca cel mai mare competitor al sau. Insa, daca serviciile, sau calitatea lucrurilor produse nu se ridica la nivelul brandingului, atunci este degeaba. Asta e o chestie pe care eu nu am cum sa o controlez. Marketing-ul unei firme tine de toate aspectele operatiunilor pe care le desfasoara, nu doar de eficienta unei reclame, sau estetica unui logo.
Te-ai relocat in Romania: de ce?
Acum cinci ani nu m-as fi vazut casatorit - si nici gand sa ma relochez in Romania! Nu pot sublinia cat de putin am cugetat si eu si Lauren asupra acestor doua decizii.
Lauren iubeste Romania, iubeste clima, oamenii si arhitectura noastra, din Bucuresti pana in Maramures. Dupa ce ne-am casatorit, ne-am facut o lista de prioritati pentru viata noastra. I-am spus ca nu am de gand sa lucrez intr-un birou toata viata si la un moment dat mi-ar placea sa ma intorc acasa. Asa ca am decis sa o luam de la capat pentru a mia oara, o tara noua, o viata noua si o alegere de cariera relativ noua. Din nou. Si de ce nu acum?
Freelancer
Am luat deja niste comisioane de grafica, am facut si un pic de consultanta, mai avem si niste angajamente fata de fostii nostri angajatori, acea companie de cristaluri si portelan, dar lucram la totul ca liberi profesionisti.
Schitescu
Numele A.M. Schitescu e un joc de cuvinte - se citeste "I am Schitescu", deci da, eu sunt Schitescu, dar nu sunt sigur unde se termina Dragos Roman si unde incepe aceasta parodie de character!
Lauren a vrut sa facem un brand de grafica si publicitate cu un feel "Victorian", singura problema a fost insa ca Regina Victoria nu a fost niciodata monarhul suveran al tarii noastre!
M-a intrebat de-odata cum s-ar traduce in romana "pip-pip-toodle-oo-cheerio" sau un alt colocvialism victorian la fel de stupid si sincer am ramas blocat... pana cand m-a traznit. Lauren se gandea la epoca lui "Bonjur, monser!", "Va salut cu respect, stimabile!" si "Sarut manusitele, Duduie" - epoca lui Caragiale.
Nu cred ca trebuie sa evidentiez ca numele este de super inspiratie caragialeana, iar "personajul" este si el dupa arhietip caragialean. Este un fel de parodie a mea: un snob calatorit pe afara, care scrie intr-o romana barbarizata, amestecata cu termeni bilingvi stalciti... cam cum vorbesc eu in viata de zi cu zi, dar nu in francmana ci in romgleza.
Trei proiecte importante
Am facut niste logo-uri si niste personaje vectoriale misto pentru University of Cambridge acum niste ani, care mi-au luat doar o seara si un pic. Pe de alta parte am facut multe nopti albe, cu rezultate putin peste mediocre, pentru clienti mai putin reputabili – noptile albe nu sunt un punct de referinta.
Top 3 nopti albe: Am lucrat la o brosura de peste 100 de pagini pentru reprezentanta din China a companiei de consultanta Ecovis - asta mi-a luat vreo 2-3 saptamani catre o luna. Mai nou lucrez la site-ul lui Schitescu, in care am bagat deja cam o saptamana si jumatate, de la 6 dimineata la 10 noaptea.
Iar numarul 3 e brandul Taxiul cu Bomboane, care este un fel de munte al lui Sisif, la care munca nu se termina niciodata. Sau cum se zice in industrie, un "ongoing project".
Taxiul cu bomboane
Taxiul cu Bomboane e la a treia iteratie deja. Brandul nou a trebuit sa fie facut cu multe personaje din avans, care au luat cateva saptamani de pregatire.
Cel mai greu a fost sa gasesc un echilibru intre personajele animate si fotografii reale, atat in mixul de media care iese pe facebook, cat si in prezentari sau alte materiale. As prefera sa folosesc desenele mele dragalase de multe ori, dar lumea trebuie sa vada ce face asociatia, si trebuie sa fie vazuti in realitate beneficiarii ei, anume: copii din spitalele de pediatrie si scolile speciale din Bucuresti.
Nu e greu sa il ai pe taica-tu pe post de client, dar relatia e una cu totul si cu totul diferita de un client normal. Proiectul arata fabulous si vesel acum, dar ca sa ajungem aici a trebuit sa avem o cearta monstruoasa pe tema rebranding-ului.
Si inca se intampla sa avem mici confruntari ocazionale cand vine vorba de imaginea Taxiului cu Bomboane. Acest proiect inseamna pentru mine la fel de mult cat inseamna si pentru el, iar amandoi ii dorim binele in alt fel.
Trenduri in grafica
Trenduri pe care nu le mai support: Logo-urile tip hipster sub forma de stampila. Fontul Lobster. Oamenii care zic font.
Trenduri subestimate: Preferabil logo-uri care nu sunt sub forma de stampila. Typeface-ul Akzidenz-Grotesk. Oamenii care zic typeface.
Amprenta ta
Ca o nota personala, incerc mereu sa nu iau cea mai usoara cale cand vine vorba de un brand nou. E vorba de o cafenea? In nici un caz un bob de cafea, o ceasca sau o rasnita de cafea.
Sau alt exemplu concret, lucrez acum la un brand care se numete Wooden Sprocket (pinionul de lemn). Le-am spus ca orice designer le-ar desena ca logo un pinion facut din lemn si nu vreau sa iau cea mai usoara cale. Drept urmare le-am desenat o veverita pe un velociped!
Cat despre amprenta pe care grafica mea o va face in lume... oricat de mult iubesc sa fac design si oricat de mare as putea sa devin intr-o zi, lucrarile mele nu vor fi niciodata expuse intr-o galerie de arta serioasa.
Dar as fi amuzat sa aflu intr-o zi, in eventualitatea in care voi deveni obscen de bogat si reputabil, ca semnele cu "toaleta la dreapta" pe care le-am facut pentru universitate acum 10 ani vor fi expuse intr-un muzeu. Nu imi fac mari sperante.
Relatia cu clientii
Asta este cea mai grea intrebare de pana acum. Atunci cand vine vorba de negociat la idei, cat la suta este viziunea mea, cat la suta este dorinta clientului, incerc sa multumesc pe toata lumea fara a-mi compromite integritatea artistica.
Iar atunci cand vine vorba de bani, incerc sa nu imi compromit integritatea umana. Munca imi este placuta, dar nu este deloc usoara, iar contrapretul este pe masura calificarilor mele si a prestantei lucrului facut.
