Iar aceste 13 ecrane proiecteaza exclusiv filme straine si comerciale. Cele moldovenesti ajung pe un singur ecran, in Chisinau, fara DCP si cu incalzire (preponderent) naturala, povesteste Dumitru Marian.
Alte date: Din 1990 pana in 2010 s-au produs patru filme de lung-metraj. Din 2010, vreo zece.
Suntem la inceput de cale, suntem la faza de Entuziasm primitiv, care, in principiu, naste industrii. Acest entuziasm este partea buna. Partea cea mai buna.
Dumitru (in prezent owner si producator ALTFilm) a facut dublare de film in timp real, in sala, timp de vreo 4 ani, iar in 2007 a ajuns la un festival din Germania. De acolo s-a intors cu mult entuziasm si vise cu filme moldovenesti. Care au inceput sa isi faca loc si in realitate: Legea Cinematografiei (aprobata abia in 2014), Animest la Chisinau, TIFF la Chisinau. Si acum CineHUB, prima platforma de film din Moldova:
Despre planurile acestei platforme si bariere, filmele moldovenesti, public, noua generatie de regizori, inceputul acestei industrii si care este legatura cu cei care se casatoresc dupa 40 de ani, mai jos:
Cum a pornit Cinehub
Prin 2007, dupa ce facusem 4 ani la FIFD Cronograf traduceri de filme si dublare (in timp real, in sala) a zeci de documentare la fiecare editie, am ajuns la un festival din Germania – GoEast. Acolo am inteles ca noi, ca cinematografie, ramasesem cu ceva ani in urma si ca trebuie sa vin neaparat acasa, sa adun toti cineastii pe care ii cunosc si sa le povestesc cum arata o industrie cinematografica moderna.
Si asa am inceput sa am tot felu de vise cu ”Noul Val moldovensc”. Cam de pe atunci mi se trage. Am inceput sa fac tot felul de chestii, gen politici, dezvoltare profesionala, consolidarea breslei, educarea publicului, toate astea pentru a scuti oamenii talentati de grija logisticii, ca sa aiba mai mult timp de creatie.
Asa am fost primul moldovean la un pitching (ca sa vad cum e si sa le povestesc altora), asa s-a nascut Legea Cinematografiei (aprobata abia in 2014), asa a ajuns in 2011 Animest la Chisinau, asa am fost primii care am distribuit filme romanesti, asa a ajuns si TIFF la Chisinau.
Si la fiecare initiativa de-a noastra, intelegeam cat de greu este sa comunic cu breasla, sa le explic ce vreau sa fac si sa-mi zica ei ce ar fi bine sa fac, de fapt. Si CINEHUB era o necesitate in mintea mea, pe care abia acum am scos-o in public. Acum… pentru ca UE, pentru ca fonduri, pentru ca era digitala, pentru ca Legea Cinematografiei, pentru ca varsta :)
Hopuri
E ca la oamenii care se casatoresc dupa 40. Cu cat mai mult ai stat singur, cu atat mai greu este sa accepti pe cineva in viata ta.
Cineastii nostri au invatat sa se descurce cumva, sa faca filme pe banii lor, in timpul liber de la jobul in televiziune/publicitate/nunti, cu echipamentul prietenilor, ”cateringul” parintilor, etc.
La fiecare aluzie de comunitate, orice artist se gandeste ce are de pierdut si refuza inainte sa inteleaga ce are de castigat. Cand unesti doua nevoi, iese o nevoie mai mare. Asa e in mintea noastra. Deocamdata luptam cu neincrederea, restul se rezolva.
Cea mai grea parte
Elaborare unui concept eficient si crearea unei platforme cu doua ”sensuri de circulatie”. Dai si primesti. Exista multe platforme pentru professional matchmaking, situri cu liste de festivaluri, altele cu surse de finantare, burse de mobilitate, dar ele sunt axate pe utilizatorul versat, cel care mananca industrie cinematografica unsa pe paine, in fiecare dimineata, la micul dejun.
Noi avem nevoie de ceva ajustat la necesitatile noastre de industrie - trebuie sa recunoastem – incipienta. Si conteaza foarte mult sa gandim bine directia.
Obiective
In primul rand este un recensamant al capacitatilor cinematografice din Moldova. E timpul sa intelegem ce avem, unde suntem si de acolo sa pornim constructia. Oameni, know how, echipamente, cunostinte, talent (sub forma de filmografie)… punem totul ”pe hartie” si vedem daca putem devein industrie.
La acelasi capitol se inscriu si resursele conexe - muzicieni, scriitori, pictori – care nu sunt, deocamdata, dar ar putea fi o plus valoare la cinematografia moldoveneasca. Aceste informatii adunate gramada ar insemna si o prima deschidere pentru lumea de afara. Poate ca ar veni europenii mai des sa filmeze la noi, daca ne-am promova mai mult, daca am afisa deschis ce putem oferi. Cu vinurile a functionat.
A doua mutare importanta este utilizarea cu cap a acestor informatii pe intern. Si aici ma refer la un modul de Creare a echipelor, modul de Equipment search, modul de Traininguri/Educatie bazata pe necesitatile exprimate de un anumit grup de oameni, modulul de Festivaluri, unde gasesti informatii despre festivaluri la care suntem noi eligibili, cu review-uri din partea oamenilor din comunitate care au fost, eventual, la aceste festivaluri. Recomandari de Granturi de calatorie, burse, etc.
Modul de Shared services prin care ”validam” niste prestatori de servicii pentru industrie (catering, transport, hamali, macarale, generatoare, masini de ploaie), modul de Logistica productiei, prin care facem schimb de informatii care nu tin neaparat de know-how, dar ti-ar lua ceva timp sa le gasesti (unde scrii cerere sa blochezi principalul bulevard din oras? pe cine telefonezi ca sa ai escorta politiei la filmare? cate lumanari trebuie sa aprinzi ca sa te lase mitropolitul sa filmezi un horror in catedrala? etc.). Toate aceste elemente tin de constientizarea principiului de ”forta sta in unire”, ca sa simplificam pana la origini.
Un alt element, la fel de important, poate chiar mai important decat restul, este comunicarea cu publicul. Intr-o tara in care exista fix 13 ecrane pe intreg teritoriul si peste doua milioane de utilizatori activi de internet, exista doua optiuni: caravanele cinematografice sau Online-ul.
In ultimii 5 ani se cam lanseaza cel putin un film de lung-metraj (anul acesta cred ca o sa fie vreo patru), in jur de 10 scurt-metraje si tot atatea documentare, e pacat sa nu le poti arata oamenilor. Inclusiv strainilor de care pomeneam mai sus.
Obiectivul de baza, daca ar fi sa rezumam, este de a intruni, incet, dar sigur, conditiile unei industrii. Incepem din online, dar pastram legatura cu realitatea.
Planuri de inceput
Compania de web-design deja construieste platforma, dar banii pentru intreaga structura nu ne prea ajung, suntem, asadar, la faza de fundraising. Dar asta se rezolva.
Odata creata, principala provocare va fi sa demonstram ca ea functioneaza asa cum am tot povestit. Primul an (2018, sper eu) o sa fie crucial pentru CINEHUB. Deja am adunat contactele celor pe care ii vizeaza direct CINEHUB. Daca atragem toti membrii potentiali pe care i-am vazut in visul nostru frumos, daca reusim sa facem o gasca unita si sa ne implantam in constiinta un scop comun, atunci ne-am scos.
Industria de film din Moldova
Partea rea e ca nu exista. Exista oameni care fac film si se creeaza tot mai mult premizele unei industrii, dar inca nu. Industrie inseamna un anumit numar de oameni care din asta isi castiga painea, inseamna niste rulaje financiare identificabile cu o anumita activitate, inseamna niste reguli de joc, o piata de vanzare/cumparare (infrastructura de distributie, in cazul dat), etc.
Noi suntem la inceput de cale, suntem la faza de Entuziasm primitiv, care, in principiu, naste industrii. Acest entuziasm este partea buna. Partea cea mai buna. Si mai avem norocul (istoricii si unionistii sigur ma vor contrazice) de a ne fi nascut in mijlocul unei mutatii culturale.
Noi, cu sange latin, educati pe valori slave (impuse de URSS), am invatat sa percepem si, inevitabil, sa si reproducem, destul de firesc, umorul rusesc. Combinatia asta ne face destul de unici, zic eu. Asta ar trebui sa exploatam in filmele moldovenesti.
Evolutie
Din 1990 pana in 2010 s-au produs patru filme de lung-metraj. Din 2010, sa tot fie vreo zece. Si foarte multe filme de scurt-metraj. Si documentare. Inafara de cantitate, a crescut si calitatea filmului moldovenesc.
Asta se datoreaza, apropo de era digitala, in special accesului la filme bune (bizar, poate, ca pun asta la avantaje, dar suntem in top la piraterie de film si nimeni nu a fost vreodata pedepsit pentru asta).
Tot la capitolul progres, vine si echipamentului care s-a ieftinit in ultimul timp. Se filmeaza din cand in cand cate o productie straina cu oamenii nostri, au inceput sa se organizeze mai multe evenimente cinematografice in Moldova, am inceput noi sa mergem pe-afara, pe la festivaluri, sa luam si niste premii.
Comunicam mai mult cu strainii, invatam de la ei. Si… sa ma ierte cineastii consacrati, a cam inceput sa se produca schimbul natural de generatii, iar asta, inevitabil, e o premiza sa depasim stagnarea si sa ajungem din urma industriile mari sau, cel putin, sa reducem decalajul.
De ce are nevoie industria de film din Moldova
E nevoie de finantare constanta prin mecanisme inventate de altii si dovedit functionale in casele mai mari. Aceasta finantare nu trebuie sa mearga exclusiv la productie, dar mai ales in dezvoltarea oamenilor. In acest context, ar fi obligatorie si chiar prioritara, ajustarea curiculei din scolile cu profil artistic.
E nevoie sa punem toti umarul si sa conlucram, sa dezvoltam politici, sa facem schimb de experienta si de informatii, sa ne facem vizibili ca si grup/industrie, altfel vom ramane ignorati ca si tara pe harta cinematografiei mondiale. In rest, avem talent, avem povesti, avem dorinta, avem chiar si un Centru National al Cinematografiei, incepand cu anul trecut… nu va de ce nu ar exploda mamaliga in urmatorii 3 – 5 ani.
Noua generatie de regizori
Pentru ca nu exista acea masa critica, este, probabil, gresit din punct de vedere statistic, sa dau o apreciere a unei generatii intregi. Fac experimente, se inspira de la regizorii mari, filmeaza, monteaza, pun pe net, dar e devreme sa le dau o apreciere ca stil al unei generatii.
Ei sunt si asta e bine. Au talent si asta conteaza. Sunt altfel, asta e sigur. Dar o caracteristica general valabila nu se poate da, inca.
Firul (rosu) comun, din pacate, e tematica sociala. Saracie, migratie, coruptie, deznadejde. Sper sa ne revenim din mila propriei persoane si sa incepem a face filme pe care sa le inteleaga si altii.
Si mai e ceva. Nu e chiar asa de dominant ca socialul din filmele ultimilor ani, dar persista in atitudinea multor „oameni noi” - orgoliul de mare artist. Nu la toti, dar sunt multi. dar asta e inevitabil in orice generatie.
Publicul
Filmele moldovenesti nu prea ajung la public, de asta si facem CINEHUB-ul. Inclusiv de asta. Filmele lansate in ultimii ani au avut ceva public, dar este irelevant sa vorbim de gusturile publicului, cand 13 din cele 14 ecrane proiecteaza exclusiv filme straine, comerciale, iar cele moldovenesti ajung pe un singur ecran, in Chisinau, fara DCP si cu incalzire (preponderent) naturala.
Plus ca nici bugete de promovare nu sunt. Mai mult, cred ca suntem unica tara din lume, unde trebuie sa ai relatii ca sa ajunga filmul tau la televizor. Ba chiar uneori trebuie sa platesti pentru asta. Foarte rar reuseste un moldovean sa ia bani pe filmul lui. Consumatorul ramane, in continuare, nesatisfacut, as zice.
Promovarea
La nivel national (mai degraba urban, ca se intampla in raza Chisinaului) e un pic mai bine decat dezastru. Promovarea se face cel mai des pe retelele de socializare. Nu exista bugete si nici nu prea se merita sa investesti tare mult in promovare, avand o singura sala.
La nivel international, au fost cateva filme in ultimii ani care au circulat prin festivaluri, dar nu am statistici despre vanzarea acestor filme in cinematografe din alte tari. Suntem in unele festivaluri, scrie lumea despre ai nostri, mai apar interviuri si critici prin Screen International, cineuropa.org, dar e nevoie de ceva mai amplu, de un BOOM. Si asta vrem sa fie, in cele din urma, consecintele CINEHUBului.
