[Scriitorii de TV] Marian Turosu: Suntem în Evul Mediu transmis HD. Amatori cu diplomă, nu mă exclud

A început cu o emisiune la TVR 2, realizată de Kamikaze, și apoi și-a făcut debutul serios la Serviciul de Comedie, de la PRO TV, unde a învățat sa scrie pentru TV de la Toni Grecu. Oricum, prietenii nu știu că se ocupă și cu asta. E o activitate intimă, spune Marian Turosu.

Scrie ziua și evită să privească rezultatul final.

Evit să scriu noaptea. Obosit fiind, ți se poate părea că ești inteligent. A doua zi constați că ai fost foarte prost, spune Marian.

De ce suntem in Evul Mediu transmis HD? Pentru că producțiile de succes rămân cele importate și creativitatea nu este esențială. Dar mai bine îl lăsăm pe el să explice mai bine:

Primul scenariu 

E mult spus scenariu. Revista Kamikaze, la începuturile ei, făcea o emisiune pe TVR2. Dura jumătate de oră, o dădeau sâmbăta. În emisiunea aia exista un personaj care prezenta știri, domnul Cicerone. Făcea un fel de nacked news. Pe fundal rulau imagini fără nici o legătură cu textul. Animale făcând sex, golurile lui Hagi și tot felul de prostii. La vrema aia, mi se părea oarecum amuzant.

Într-o seară, un amic mă sună și-mi zice să dau pe Antena 3. Ăia prezentau fragmente din jurnalul nostru, ediția pilot, cu maimuțe și elefanți împerechindu-se, cu prezentatorul jumate dezbrăcat. Gâdea, foarte sobru și foarte indignat că TVR dă banii statului pe asemenea emisiuni.

La un moment dat, a intrat prin telefon Andrei Marga. Dacă nu ma înșel, omul era ministrul Culturii în acel moment. Poza lui Marga, fața consternată a lui Gâdea și domnul Cicerone, cu animalele lui în spate, toate în același timp pe ecran, m-au făcut să râd ca un tâmpit.

Involuntar, Antena 3 a găsit cel mai bun context care să facă amuzantă chestia aia. Până la urmă, a ieșit bine. Le mulțumesc domnilor Gâdea și Marga.

Cum ai ajuns să scrii scenarii pentru TV

La Academia Cațavencu și Kamikaze căpătasem o minimă experiență în făcut filmulețe pentru net. După ureche, bineînțeles.

Într-o zi de vară, Ducu Hâncu m-a luat la o bere și m-a întrebat dacă vreau să scriu pentru SRC (Serviciu Român de Comedie), de la PRO TV. Eram sigur că vreau, dar nu știam dacă pot.

Mi-au dat niște teme. Am scris o noapte întreagă glumițe pe o singură pagină. Culmea e că la următoarea emisiune au și folosit câteva. A urmat o întâlnire cu Toni Grecu. Am semnat un contract.

Toni și Ducu m-au învățat să scriu pentru TV. În primul an mă tot întrebam când își vor da seama că sunt un impostor. Bănuiesc că s-au prins destul de repede. Din bun-simț cred că au preferat să-mi arate cum se face, în loc să mă dea afară.

Etapele scrierii unui scenariu pentru TV

Din ce am văzut, se caută un subiect, o temă, apoi se scrie. Ulterior, textul e îmbunătățit. Uneori, la prima mână iese mai bine. E de preferat ca scenaristul să cunoască regizorul, actorii si producătorul.

Nu întotdeauna mi s-a întâmplat asta. Deschizi televizorul și vezi altceva decât ți-ai imaginat, deși vorbele sunt scrise de tine.

Cel mai important lucru 

Să scrii scurt. Lălăiala, boală des întâlnită în presa scrisă, e periculoasă la TV. Omul mai are răbdare să citească un paragraf plictisitor dintr-un ziar, publicul de la televizor e nemilos. Eu încă lupt cu boala asta. Tot încerc să adun într-o propoziție ce aș vrea să spun în trei fraze.

Ce nu știu (sau bănuiesc) oamenii

În general, oamenii nu prea știu despre activitatea asta a mea. Cei mai mulți prieteni de-ai mei habar n-au că m-am ocupat sau încă mă mai ocup cu așa ceva. E o activitate intimă.

Frustrări

Mă enervează lipsa de chef când trebuie să scriu ceva. Termenele de predare mă omoară.

Tabieturi de scris 

Am nevoie doar de liniște. Înainte rescriam ca boul, îmi doream să iasă perfect. Când mi-am dat seama că e imposibil, am început să câștig timp și inspirație.

Mai nou, mă blochez doar la început. Odată ce trec peste blocaj, merg întins până la capăt. Recitesc și dau mai departe. Apoi aerisesc camera, că e mult fum de țigară.

Proiectul care a cerut cele mai multe nopti albe

N-am trecut prin așa ceva. Evit să scriu noaptea. Obosit fiind, ți se poate părea că ești inteligent. A doua zi constați că ai fost foarte prost. De obicei, scriu dimineața.

Feedbackul 

Cu părerea își dau cei abilitați s-o facă. N-am lucrat niciodată cu armate de oameni, la proiecte foarte mari. Schimb dacă mi se cere lucrul ăsta și nu-mi place să negociez pe text. Dacă trebuie să rescriu înseamnă că n-am făcut-o bine din prima.

Pe platoul de filmare

Destul de rar. În afară de a cunoaște membrii echipei, nu prea ai ce face. Stai și te uiți.

Când privești rezultatul final

N-am reacționat foarte bine, așa că am evitat să mă mai uit. Știu că nu e profesionist, dar nu-mi place să văd ce știu deja. Vorba unui coleg: Mai mult scriu decât citesc.

Scenariile de TV din Romania

Lipsesc multe. Suntem în Evul Mediu transmis HD. Amatori cu diplomă, nu mă exclud. Cele mai de succes producții sunt alea importate, unde scenariștii doar adaptează.

Nu avem prea multă creativitate și nici nu cred că se cere. Mă uit la unele emisiuni românești cu audiență mare și am senzația că scriptul e făcut de niște dresori, nu de niște scenariști.

Clișeele

M-am cam săturat de țărănie. E omniprezentă. Dorel, care a fost foarte bun la vremea lui, s-a multiplicat și a ajuns cel mai mare clișeu. Filmele sunt cu melteni, meșteri și lăutari, reclamele la fel, emisiunile-concurs etc. Cred că și dacă vin ăștia de la Bentely și ne cer să le facem un clip publicitar, nouă tot cu țărani ne iese.

Un serial care te-a impresionat recent

„Tânărul Papă", al lui Sorrentino. Este gândit și scris impecabil. M-a făcut să mă simt ca un idiot.

Binging

Noroc cu reclama aia, altfel n-aș fi știut nici astăzi că am făcut „binging". „Fargo" a fost ultimul mai serios.

Ce scrii când nu scrii scenarii de TV

Scriu la Kamikaze, rup în două Whatsapp-ul și dau mailuri. Cam atât.