[Petrecăreții] Colectivul Discotecă: Stilistic, sîntem între „Un albastru infinit” (Angela Similea) și „BMW Cabriolet” (Spiral)

Discoteca a aparut in 2012, in contextul unui aer de blazare si plictiseala in scena clubbingului bucurestean. Conceptul se rezuma prin sintagma #RomPopTimeMachine; mai pe larg, e o incercare de a readuce in discutie o perioada pe nedrept uitata din muzica pop autohtona, asa cum si-au descris demersul odata cu prima petrecere.

Echipa e aceeasi ca la inceput - Paul Breazu (Batiscaf), Vlad Stoica (Coughy) si Catalin Matei (Sillyconductor) - si se ocupa impreuna si pe rand de task-urile organizare si de comunicare. Unul face azi afisul, maine da un telefon pentru booking si asa mai departe. Cel mai mult folosesc Facebook-ul - sau, cum o spun ei, mai poetic, sunt „copiii Facebook-ului” - si se intreaba cine sunt oamenii care vin la Discoteca, dar nu merg atat de departe incat sa-i indexeze. Nici nu-i fidelizeaza programat. Ce fac, in schimb, s-ar rezuma asa:

Avem o pagina de Facebook pe care ne tripam impreuna cu cei care se afla, la un moment dat, pe acolo. Si mai facem din cind in cind cite un RomPop party clubist cu viniluri Electrecord, la care invitam un artist in recital.

Inceputurile

Ne e greu sa vorbim despre piata in contextul in care ne supranumim discolectiv. Facind totusi un exercitiu de imaginatie, putem afirma cu oarecare exactitate ca exista la momentul acela, 2012, un aer de blazare si plictiseala in aria clubbingului bucurestean. Iar Discoteca a aparut chiar in contextul acesta, incercind nu neaparat sa aduca ceva nou, ci, asa cum o spuneam in descrierea primului nostru eveniment, „sa readuca in discutie o perioada pe nedrept uitata din muzica pop autohtona”. Oricit de dubios ar suna.

Trigger-ul si echipa initiala

Declansatorul a fost fetisul nostru – sintem trei oameni implicati in acest proiect – pentru muzicile din arhivele Electrecord.

Scurt pe doi: pentru sound-ul lor, pentru contextul politic, cultural si social in care au fost produse, pentru micile si esentialele istorii din spatele lor.

Definirea conceptului

#RomPopTimeMachine. E ceva mai putin decit o fraza.

Primul party

Primul s-a intimplat la Control Club, pe 1 decembrie 2012, si a avut-o invitata in recital pe Silvia Dumitrescu. Reactia publicului a fost cumva demolatoare, facindu-ne sa continuam.

Cind am conceput prima petrecere Discoteca nu ne-am gindit foarte serios la o continuare, dar dupa terminarea ea ni s-a parut ca devine obligatoriu sa mai facem. Am mai facut.

Echipa acum

Echipa e aceeasi. Fiecare poate avea la un moment dat rolul sau, dar in principiu lucram intr-un mod foarte cooperativist.

Evolutia petrecerilor

Am minti daca am spune ca lucrurile s-au schimbat radical fata de inceputurile Discotecii.

Formula e aceeasi, un DJ party de o noapte, intr-un club, cu muzici romanesti din deceniile '60, '70, '80 si chiar '90 ale secolului dinainte, intrerupt de recitalul unui artist din acele perioade. Au existat mici schimbari, ajustari, razgindiri, dar sint neimportante in panorama aceasta a Discotecii.

Frecventa evenimentelor

Sint citeva pe an, acest citeva putind insemna trei sau sase, de exemplu, in functie de programul nostru, al artistilor si, important, al locurilor in care ne putem face evenimentele.

Alegerea locurilor

Dincolo de schemele culturale in care ne situam noi insine, alegerile sint dictate de multe ori de posibilitatea de a strecura in programul unui club un eveniment de tipul Discoteca. Pe undeva, alegerile nu sint doar ale noastre, ci si ale celor care se ocupa de locantele respective.

In plus, presupunind faptul ca Discoteca are deja un public al ei, care agreeaza mai degraba un anumit tip de club, putem spune ca in tot acest algoritm al alegerii ii putem introduce si pe cei care participa.

Arta construirii unui setlist

Nu exista o strategie a selectiei artistilor care vin in recital la Discoteca. Nu ne-am propus sa incepem, de exemplu, cu Silvia Dumitrescu, sa continuam cu Marina Florea si Marina Voica etc. Totul se intimpla, de fapt, ca in teoria atractorilor stranii – sint anumite conditii ale unui moment sau altul care il provoaca pe urmatorul. Cu booking-ul e la fel. Cineva ne da un numar de telefon, sunam, vorbim cu cel din partea cealalta, care accepta au ba.

Nu a fost niciodata greu altfel decit in a le explica unor artisti care au cintat in principiu in altfel de spatii ca va fi un concert la club.

Colaborarile

Am avut parteneriate cu diferite instante din diferite industrii.

Am facut selectie, curatoriat si artwork pentru un box set de 3 CD-uri aparut la casa de discuri Roton, numit Galaxia RomPop 60-70-80. Am lucrat cu revista Dilema veche, organizind lansarea unui numar special, a carui tema era „Divele muzicii romanesti”, dar si cu Gazeta Reforma.

Am fost invitati de diverse entitati, de la cei care produc TIFF sau seria Creative Mornings Bucuresti la brand-uri comerciale, pentru a performa in cadrul unor evenimente ale lor.

Am putea croseta un pic aici, laudindu-ne si spunind ca din aceasta colaborare partenerii nostri si-au dorit sa transfere cite ceva din coolismul atemporal al acelei #RomPopTimeMachine condusa de Discoteca.

Mixul de canale

Sintem copiii Facebook-ului si, in afara unor iesiri in decor mai degraba inconsistente, acolo ne simtim cel mai bine.

Specificul comunicarii de brand

Una dintre particularitati ar fi aceea ca, desi nu ne-am gindit niciodata foarte serios la o maniera de a comunica, ea a aparut totusi de undeva.

Am zice ca, stilistic, sintem intre „Un albastru infinit” (Angela Similea) si „BMW Cabriolet” (Spiral).

Identitatea vizuala

De heirupul conceptual al afiselor ne ocupam de multe ori toti, partea de executie grafica fiind in sarcina unuia dintre noi, mai abil in zona aceasta. Daca tot am marsat pe trip-ul colectivismului Discotecii, sa zicem ca numele noastre sint foarte putin importante aici.

Oamenii si obiceiurile lor

Ne intrebam mereu cine sint oamenii care vin la Discoteca, dar, ca sa nu intram in cine stie ce speculatii sociologice, renuntam repede sa-i indexam.

Sint probabil oameni ca noi, care au anumite curiozitati si fetisuri. Si carora le place sa auda in boxe, din cind in cind, „Lied cu fluturi” (Savoy) dupa „Calatorie cosmica” (Romanticii), care vine dupa „De ce pling chitarele” (Contemporanul).

Fidelizarea

Nu fidelizam pe cineva la modul programatic. Avem o pagina de Facebook pe care ne tripam impreuna cu cei care se afla, la un moment dat, pe acolo. Si mai facem din cind in cind cite un RomPop party clubist cu viniluri Electrecord, la care invitam un artist in recital.

Observatii despre piata de la noi

Habar n-avem.