Inainte de a intra in trupa de teatru a liceului, in clasa a 12-a, Mircea Postelnicu vazuse un singur spectacol. Nu era un lucru care sa il intereseze in mod special. De altfel, a dat la Facultatea de Relatii Europene si Studii Europene. A lucrat intr-un birou, apoi. Si s-a ingrozit. Asa ca a hotarat sa se faca actor.
"Ana, mon amour" a fost primul lui rol intr-un lungmetraj. Inainte de proba pentru filmul lui Calin Netzer, nu se afla intr-un moment fericit al carierei. Ba chiar se pregatea se renunte. Asa ca a participat la casting cu o oarecare relaxare, care s-a dovedit necesara.
Mircea vorbeste despre colaborarea cu Calin Netzer si cum s-a pregatit pentru acest rol, ce a simtit cand a vazut prima data filmul, ce ramane dupa personajele jucate, despre critici, castinguri si teatru.
Inceputul
A inceput tarziu, cumva. Eram in clasa a 12-a cand am intrat in trupa de teatrului a liceului la care studiam. Fiind din Alexandria, pana in momentul respectiv, vazusem un singur spectacol de teatru. Cu un an inainte.
Nu era un lucru care sa ma pasioneze, sa ma intereseze sau despre care sa stiu mare lucru. Stiam doar ca bunicul meu, pe care nu am apucat sa-l cunosc, facuse teatru de amatori cu multi ani in urma. Aveam si niste poze la care ma uitam cand eram mic cu el in tot felul de spectacole istorice. Cred ca mi-a ramas in minte cumva.
Hotararea de a urma facultatea de actorie a venit la un an dupa ce am terminat liceul. Eram student la relatii internationale si studii europene. Pentru cateva luni am si lucrat intr-un birou si cred ca m-a ingrozit atat de mult gandul ca ar trebui sa fac asta toata viata incat am zis ca ma fac actor. Aveam 20 de ani.
Primul rol
Primul rol a fost in spectacolul facut cu trupa de liceu, Teta, de care va spuneam. Textul era al lui Matei Visniec, Cronica unui rasarit de soare avortat sau Paparazzi. A fost o experienta placuta sa ma lovesc de lumea asta.
Spectacolul l-am jucat in Arad in cadrul unui festival de teatru pt liceeni si am fost atat de bun incat cineva din sala a simtit nevoia sa-mi rasplateasca talentul aruncand cu bani spre scena. Sau spre mine. O moneda aproape mi-a intrat in buzunar :)) deci cred ca a fost un debut de succes.
Castinguri
Nu am participat la foarte multe castinguri pentru filme. Cred ca trei cu totul. "Eu cand vreau sa fluier, fluier" al lui Florin Serban, "Sieranevada" al lui Cristi Puiu si "Ana, mon amour" al lui Calin Netzer. Al treilea a fost norocos.
Ma pregatesc in functie de cerintele castingului. Invat textul propus pentru proba. Asta daca exista asa ceva. Mai departe vezi ce se intampla la proba, ce se vrea de la tine, de la scena si de la situatia propusa.
Pregatirea pentru rol
Studiez textul, scenariul foarte mult. Munca de analiza a textului dramatic cum ii zicea cursului din facultate. Acolo sunt toate lucrurile de care ai nevoie pt a intelege povestea, personajele, relatiile dintre ei, istoria oamenilor din acea intamplare. E tot ce a vrut sa spuna cel care a creat povestea.
Atunci cand nu ai resursele necesare pentru a intelege cu adevarat care-i treaba cu povestea propusa apare documentarea, acumularea de experiente si cunostinte despre subiectul respectiv.
Pentru "Ana, mon amour", asta a insemnat un proces de repetitii de un an de zile, discutii, vizionari de filme, lecturi, ore de psihanaliza. Pentru o perioada am si locuit impreuna cu Diana.
"Ana, mon amour"
Rolul l-am primit in urma probei sau probelor pe care le-am dat. Nu eram intr-un moment foarte fericit al ,,carierei" mele. Terminasem masteratul in urma cu doi ani si in aceasta perioada facusem un singur spectacol.
Eram destul de aproape de a renunta si cred ca asta mi-a dat un fel de relaxare in fata probei pe care urma sa o dau. Un lucru care imi lipsea in mod normal.
Cartea lui Cezar am citit-o acum, dupa lansarea filmului.
Colaborarea cu regizorul
Cu Calin m-am simtit foarte bine. Am simtit ca are incredere in mine si asta m-am ajutat foarte mult. A fost foarte generos, oferindu-mi confortul de care aveam nevoie pentru a functiona cat mai cinstit posibil in raport cu rolul. A fost o intalnire foarte fericita din care am invatat foarte multe.
Pe Diana o consider o actrita extrem de talentata si curajoasa si o apreciez pentru asta. M-a ajutat foarte mult sa am incredere in munca pe care o faceam impreuna. M-am bucurat sa lucrez cu ea si sper sa mai am ocazia.
M-a marcat foarte mult. Dincolo de intalnirea cu rolul din film a fost o intalnire cu mine. Cu capacitatile, dorintele si fricile mele iar asta este una dintre cele mai frumoase intalniri pe care le-am avut si sunt recunoscator ca am avut aceasta sansa. Am ramas cu un film superb si un drum pe care am pornit.
Ce ramane din personaje
Cred ca ramane atat de mult pe cat am investit. Munca la un rol este in primul rand o munca cu tine iar lucrurile pe care le descoperi sunt atat in tine cat si in personajul pe care il cauti.
Rolurile pe care le am ma preocupa constant chiar si dupa ce am scos premiera. Cred ca intotdeauna exista posibilitatea sa se intample ceva in viata ta, o experienta care sa iti modifice felul in care ai inteles o anumita situatie in care se afla un personaj la care lucrezi sau la care ai lucrat.
Un fel de principiu al vaselor comunicante in care vasele sunt inlocuite de actor si rolul sau rolurile sale.
Vizionarea
Imi era foarte teama sa vad filmul si sa ma vad pe mine in el. In general imi e greu sa ma uit la mine. Sunt foarte carcotas si intotdeauna simt nevoia sa ma taxez pentru scaparile pe care mi se pare ca le vad.
Sa urmaresc "Ana, mon amour" a fost in schimb o bucurie. Prima oara am vazut un prim draft al filmului si l-am urmarit cu sufletul la gura iar prima oara cand am vazut filmul in forma lui finala a fost la Berlin, in festival.
A fost foarte impresionant si emotionant si este o amintire pe care o voi pastra cu mine pentru totdeauna.
Criticile
Nu obisnuiesc sa urmaresc criticile. Nu le caut cu interes si nu cred ca ma afecteaza prea mult. Critica este in primul rand o pozitie subiectiva luata in fata unui produs finit. Prefer sa ma concentrez pe procesul de lucru, de creatie, pe experienta si lucrurile pe care le-am descoperit in acest proces.
Dincolo de film
Nu fac lungmetraje ca activitate principala, "Ana, mon amour" a fost primul meu rol intr-un film. Altfel, sunt angajat al Teatrului Tineretului din Piatra Neamt.
Fac teatru, lucrez, repet, joc si incerc sa-mi dezvolt aceasta meserie pe care am ales-o in toate mediile in care am ocazia.
Imi place foarte mult sa lucrez cu oameni. Am facut si fac ateliere si cursuri cu copii, adolescenti, particip la tot felul de workshopuri in corporatii, cumva cred ca incerc sa impartasesc pe cat pot din experienta mea celor din jur.
Viata de actor?
Viata este cu bune si rele in general, nu doar in actorie. Cred ca daca as intra in detalii am face un interviu doar despre asta. Ideea este ca fac ce-mi place si asta ma bucura.
