[Scriitorii de TV] Radu Alexandru: Toate etapele în care alți oameni demolează ce ai construit sunt extrem de importante

De la draftul 1 la draftul 2, Radu Alexandru schimbă între 20 % și 80% din scenariul inițial. Nu ține cu dinții la ideile lui, așa cum se vede și în titlu. Explică de ce:

Nu ai cum să îți dai seama unde e scenariul tău prost așa cum nu ai cum să îți dai seama unde e copilul tău urât.

A început cu sketch-uri la Mondenii, acum scrie pentru Atletico Textila, de la PRO TV. Începe să scrie pe la 4 dimineața. Nu crede în inspirație și nici în blocaje. Cea mai grea parte e să se uite la produsul finit.

E mereu o senzație ciudată. Ca și cum te-ai uita la un film porno în care joci. E greu să-ți placă, pentru că e, într-un fel, parte din tine, și trebuie să fii foarte narcisist să te bucuri la tine însuți.

Ce și cum scrie Radu Alexandru când nu scrie Pitici Gratis, care sunt etapele unui scenariu TV, ce face pe platourile de filmare și cu ce seriale a "bingiut" recent, în textul de mai jos:

Primul scenariu 

Nu mai țin minte. Sigur prima chestie scrisă de mine care a ajuns la TV a fost un sketch de la Mondenii, dar habar nu am care. Cu siguranță unul slab. Lucram la Academia Cațavencu și un coleg devenise prea ocupat să mai scrie la Mondenii pe lângă ziar și m-a recomandat acolo, că eram tânăr și cu foame.

Etapele unui scenariu TV

Pe scurt, iți vine o idee, te duci cu ea la restul echipei, o discuți până stabiliți o formă viabilă, după care te duci frumos acasă, o scrii, te întorci să o discuți iar și o tot rescrii până nu mai e nimic de discutat. 

Toate etapele astea în care alți oameni demolează ce ai construit sunt extrem de importante. Omul are prostul obicei să fie încântat de propriile idei, oricât de proaste ar fi. Pe umor, mai ales, e esențial.

Că din 10 glume făcute de chiar și cel mai bun scenarist din lume, să zicem, 3 sunt bune, 2 merg și 5 sunt balast. Și îți trebuie un om din exterior să-ți spună care-s care.

Cel mai important lucru 

Structura. Din afară pare că un scenariu ar fi despre glume bune și situații amuzante. Dar dacă poveștile nu urmăresc o miză, nu au twisturi unde trebuie, dacă situația nu se complică și problemele nu se amplifică când și unde trebuie, scenariul o să iasă prost, oricât de multe idei bune are în el.

Structura e mult mai importantă pentru produsul finit decât orice altceva.

Frustrări

Pe mine mă enervează multe lucruri, că-s genul de om nervos. Chiar toate lucrurile, aș putea spune. Dar la scenarii cel mai tare mă enervează când predau o chestie de care nu sunt mulțumit, dar îmi lipsește timpul sau creierul necesar să o fac mai bine. Pentru că apare un deadline sau, uneori, pur și simplu am o idee mediocră și aia e cea mai bună idee pe care o am, oricât m-aș chinui. Și e frustrant să îți dai seama că nu ești pe cât de bun ai vrea să fii. Dar e normal.

Tabieturi de scris

Mă pun pe scris pe la 4 dimineața, când sunt sigur că alte idei mai bune nu îmi vin și îmi dau seama că  ori mă pun pe scris, ori trec ziua ca a fi complet pierdută, așa că mă pun pe scris. Pe la 8-9 pic și programul se repetă până termin ce am de făcut. 

Nu cred în blocaje. Dacă simți că ai un blocaj, înseamnă că nu e presiunea de a livra destul de mare. Mai așteaptă puțin.

Iar inspirația e un mit propagat de oameni fără imaginație. Nu există așa ceva. Pur și simplu trebuie să fii în dispoziția necesară să te poți concentra 100% la ce faci și să fii genul de om cu imaginație bogată și ceva cunoștințe de scenaristică. Atât.

Proiectul care a cerut cele mai multe nopti albe

Clar Atletico Textila. Diferența dintre a scrie un sketch de 4 minute și un episod coerent de 40 e de la cer la pământ. Dacă pui la socoteală complexitatea scrisului unui scenariu lung și faptul că dacă iese jenant, te vede toată țara și râd de tine toți, de la vecinul la mamaie, ajungi la multe nopți albe.  

Feedbackul 

Toată lumea își dă cu părerea. Dar nu ai cum să îi asculți pe toți. Așa că te iei cel mai mult după regizor, producători și ceilalți scenariști, dacă e cazul. 

În general, de la draftul 1 la draftul 2 schimb între 20 % și 80% din scenariul inițial. De negociat nu e nici o negociere, că suntem oameni raționali și ne convingem cu argumente unde e bine, unde e rău și ce e de modificat.

Nu țin cu dinții de ideile mele, mai ales că, de obicei, ceilalți oameni văd mai bine decât tine ce ai greșit. Altfel se vede din exterior. Nu ai cum să îți dai seama unde e scenariul tău prost cum nu ai cum să îți dai seama unde e copilul tău urât.

Pe platoul de filmare

Merg mai puțin decât ar trebui, pentru că în general sunt blocat cu scrisul următoarelor episoade cât se filmează.

Nu am nici o atribuție acolo. Doar, să zicem, dacă ceva nu poate să iasă la fața locului așa cum mi-am imaginat eu pe hârtie și trebuie modificate chestii.Dar în general, când se ajunge la filmări, scenariul e deja într-o variantă finală, în care toată lumea e lămurită.

Mă mai duc așa, să mănânc gratis în pauza de masă și să ameninț actorii că le omor personajele.

Rezultatul final

Asta, sincer, e partea cea mai grea. Să mă uit la produsul finit. E mereu o senzație ciudată. Ca și cum te-ai uita la un film porno în care joci. E greu să-ți placă, pentru că e, într-un fel, parte din tine, și trebuie să fii foarte narcisist să te bucuri la tine însuți.

În general privitul la produsul finit e un proces chinuitor, în care toate greșelile îmi sar în ochi, iar părțile bune nici nu le observ.

Scenariile si scenaristii de TV din Romania

Partea bună la România e că dacă ești ambițios, te poți mișca mult mai repede în domeniu decât într-un loc unde industria e în ultimul hal de competitiva. Că nu ajungeam eu să scriu la serial de prime time la americani, spre exemplu, la 30 de ani.

Că ar fi trebuit să fiu ori genial (nu sunt) ori să stau vreo 20 de ani pe un post de trepăduș, până mă ia cineva în serios și primesc o șansă. E piața suprasaturată acolo de oameni mai comici decât o să fiu eu vreodată. Aici încă mai e loc. E loc grămadă.

Clișee

Cred că principala problemă a comediei românești e că, fie ea isteață sau redusă, rar are poveste.  Oameni discută, de întâmplat nu se întâmplă nimic.

Ce seriale te-au impresionat recent

Sneaky Pete.
Legion.

Binge watching?

Da. Mă uit la tot. Serialele sunt obsesia mea. Chiar și la mizerii ca Flash, Arrow și Walking Dead mă mai uit, cu skip așa, în 10 minute un episod, ca să văd despre ce e vorba.

Cred că mă uit între 2 și 8 ore pe zi la seriale, zi de zi, de vreo 10 ani. Asta fac cu viața mea. Cum am văzut cam tot și sunt la zi, e greu să fac maratoane cu seriale care apar săptămânal.

Îmi rămân doar chestiile de pe streaming, unde apar sezoane întregi. Ultima sesiune de spart ochii am făcut-o cu sezonul 1 din The Detour.