Uneori lucrurile fac cumva si se nimeresc. Exemplu: in toamna, cu cateva luni inainte de protestele care au luminat imprejurimile Guvernului Romaniei, se organiza o licitatie in cadrul unei noi sesiuni de finantare a Fondului Cultural National. Asociatia Da' De Ce a intrat in concurs si l-a castigat. Asa a inceput un proiect care aduce in sfera celor mici discutii despre patriotismul si identitatea romaneasca. La tanc; copiii au putut merge chiar in fata Guvernului pentru un preview al proiectului „Da’ De Ce (nu) imi iubesc tara?”, desfasurat in parteneriat cu 3 muzee din Bucuresti, Cluj si Constanta: MNAC, Muzeul de Arta Constanta si Muzeul de Arta Cluj-Napoca.
Ce s-a pus la cale? O "investigare" a modului autentic de raportare a copiilor la sentimentul de patriotism, dusa mai departe in exprimari artistice (prin desen, pictura, dans, actorie) adunate ulterior in expozitii. Din cele observate pana acum, echipa Da' De Ce spune ca cei mici arata un atasament considerabil fata de tara si comunitatea lor; in acelasi timp, cunoasterea istoriei Romaniei si a culturii romane e mai degraba superficiala.
In continuare, Raluca Bem Neamu (manager proiect si co-fondator Da' De Ce), Iulia Iordan (educator muzeal si co-fondator Da' De Ce), Elena Ilash (artist vizual), Alexandra Zbuchea (specialist studii de marketing si Rodica Savulescu (PR) ne raspund la cateva intrebari legate de formarea asociatiei, specializata in exercitii creative si educatie muzeala pentru copii, si desfasurarea acestui proiect, cu tot cu idee, buget si mod de implementare.
Se pregateste, totodata, si o campanie nationala dedicata proiectului, aflata momentan "intr-o etapa de explorare" care ar urma sa fie demarata incepand cu 1 iunie.
Asociatia Da’ De Ce
Raluca Bem Neamu: S-a deschis acum 6 ani sub numele "De dragul artei", la initiativa Oanei Cosmovici si a subsemnatei care, proaspete mamici, vizitam muzeele cu copiii nostri. Dupa o vizita de 2 ore in Muzeul Taranului Roman cu 4 copii intre 1 si 5 ani, in care cei mici nu se dadeau dusi din sali - care nu erau destinate neaparat copiilor si care nu propuneau activitati interactive - ne-am zis ca e posibil sa fie mai multi copii care sa se bucure de un spatiu diferit de parcul de joaca zilnic si, astfel, cererea pentru programe educative in muzee pentru copii mici sa fie mare.
Cum eram pregatite sa exploram in mod profesionist o expozitie cu un grup de copii (eu fusesem educator muzeal in Muzeul National de Arta al Romaniei, iar Oana, absolventa de Istoria artei), am infiintat asociatia si am inceput sa propunem astfel de programe publicului.
Uimitoare a fost reactia, extraordinara nevoie a bucurestenilor pentru astfel de programe, care ne-a determinat sa grabim ritmul inca de la inceput, pentru a face fata cererii.
Echipa
Raluca Bem Neamu: In prezent exista trei asociati: subsemnata, Iulia Iordan si Alexandra Zbuchea, fiecare dintre noi responsabil pe: management si comunicare, continut educativ si stiintific si, respectiv, marketing si strategie. Avem si colaboratori constanti cu care lucram in proiecte: Ozana Nitulescu (dezvoltare de concepte educative si sustinerea acestor programe), Clara Traistaru (facilitator de relatii publice), Maria Gheghu (voluntar si colaborator in unele proiecte).
In proiectele cu finantare nerambursabila ne permitem sa colaboram si cu artisti (si aici lista e lunga, de la muzicieni la artisti plastici, actori si dansatori), specialisti in relatii publice, alti muzeografi. Avem si un grup de voluntari pe care dorim sa-i formam in timp.
Directia. Educatie, cultura, creativitate
Iulia Iordan: Inca de la infiintare, din anul 2011, am colaborat cu muzee mai mari sau mai mici, dar relevante pentru copii: Muzeul Taranului Roman, Muzeul Cailor Ferate Romane, Muzeul de Arta “Vasile Grigore”, Muzeul “George Enescu”, Muzeul National al Satului “Dimitrie Gusti”, Institutul Astronomic, Muzeul Tehnic “Dimitrie Leonida”, Palatele Brancovenesti de la Mogosoaia, Muzeul National de Arta Contemporana etc.
Periplul prin aceste institutii culturale s-a desfasurat in ritmul si (aproximativ) in ordinea ceruta de copiii participanti la programele noastre educative. De fiecare data le-am interogat interesul pentru o anumita arie culturala pe care am dezvoltat-o prin mijloacele inepuizabile ale educatiei muzeale.
In ceea ce priveste varsta, ne-am asumat lucrul cu copii mici si foarte mici. Credem in utilitatea programelor de educatie muzeala pentru copii de la 2 ani in sus. La inceput ne adresam copiilor de varsta prescolara, cu programe educative pentru copii de la 2 la 6 ani insotiti de parintii lor, la final de saptamana activitati senzoriale, teatru muzeal, jocuri de miscare etc.). Acestea au fost adaptate la cerere destul de repede si grupurilor de gradinita.
Treptat nevoile publicului si ale noastre au crescut, de aceea acum ne adresam si copiilor de varsta scolara, unde avem o alta abordare: de la ateliere in care verbalizarea ocupa un loc important (atelierele de filosofie pentru copii) la ateliere de storytelling in zone vechi ale orasului (cum a fost cazul proiectului “Da’ de ce Calea Victoriei?”), la expozitii create de copii impreuna cu artisti, asa cum este proiectul “Imi place/Nu-mi place prin arta” (nominalizat la Premiul pentru comunicare si mediere culturala al AFCN).
Sa spui ca faci educatie si cultura stimuland creativitatea si folosind interactivitatea a devenit redundant chiar si in Romania. Aceasta generalizare face ca in aceasta categorie sa intre si proiecte (atat in educatia formala, cat si nonformala) care nu sondeaza sensurile profunde ale creativitatii copiilor.
De aceea ma feresc de aceste cuvinte. Proiectele din cadrul asociatiei functioneaza ca niste laboratoare de creatie in care nucleul il constituie experimentul. Ceea ce ne reprezinta in momentul de fata este felul in care cream continutul artistic sau expozitional, punand impreuna experienta copiilor cu cea a artistilor, a muzeelor si a noastra.
Startul „Da’ De Ce (nu) imi iubesc tara?”
Raluca Bem Neamu: Ca in fiecare an, am participat la o licitatie de proiecte la care cele mai bune propuneri au castigat finantarea. Domeniul ales a fost Educatie prin cultura, o sectiune care apare si dispare in functie de politicile publice ale Ministerului Culturii.
Cand am aflat de noua sesiune, am deschis sertarul cu idei si am cautat una care sa se potriveasca cu ce isi dorea finantatorul. Prioritatea pentru aceasta sesiune era… Centenarul Unirii. Nimic din ce ne doream nu avea legatura cu aceasta tema dar, dupa zile intregi in care am incercat sa ”traducem” evenimentul istoric in ceva digerabil pentru copii, am ajuns la patriotism.
Ne-am documentat si ne-am dat seama ca acest sentiment e neclar si pentru adulti, iar copiii sunt expusi la clisee din media, scoala sau din familie, care nu-i ajuta deloc sa fie sinceri sau analitici. Intalnirea cu artistii ii ajuta sa-si puna intrebari, sa fie interogativi, sa gaseasca singuri raspunsurile si sa schimbe sau sa-si asume paradigma patriotismului.
Bugetul acestui proiect are un total de 97.480 de lei, din care 59.960 lei de la AFCN; restul reprezinta contributia muzeelor implicate si inca o finantare din partea unui partener important, Asociatia Culturala „Patrimoniu pentru Viitor”. Asociatia mai are un proiect finantat (cu un buget chiar mai mic) si dezvolta parteneriate cu diferite institutii culturale.
Nu doar Bucuresti
Raluca Bem Neamu: Ne-am dorit sa go nationally, asa incat Clujul si Constanta au fost alese in functie de deschiderea muzeelor de arta de acolo. Muzeul de Arta Constanta si Muzeul de Arta Cluj-Napoca (impreuna cu Muzeul National de Arta Contemporana din Bucuresti) sunt institutii deschise, inteleg si isi doresc abordarea in care vizitatorii sunt critici, activi, ocupa salile de muzeu de o maniera interogativa, nu doar contemplativa (asa cum ne-au obisnuit unidirectional muzeele de arta, in general).
Atelierele
Iulia Iordan: Atelierele coordonate de catre artisti sunt deja in curs de realizare la Cluj-Napoca si Constanta. In Bucuresti, suntem inca in stadiul de concepere a lor. Copiii vor primi chestionare jucause, adaptate varstei, cu privire la patriotism, apoi vor urma intalniri cu cadrele didactice din care vom afla ce studiaza copiii la scoala in legatura cu acest subiect. De aceasta parte de cercetare depinde modul in care se vor propune si activitatile in cadrul atelierelor cu artisti.
Din fericire, la MNAC, unul dintre cele trei muzee partenere in acest proiect, este deschisa in aceasta perioada o expozitie surprinzatoare de arta romaneasca recenta care exploreaza specificul national intr-un mod mai putin obisnuit.
Este vorba despre o expozitie retrospectiva Mihai Olos, un artist cvasinecunoscut care reinterpreteaza motive, mituri ale artei populare sau drapelul tarii prin mijloace ale artei nonfigurative.
Am propus deja la inceputului anului un atelier pentru familii in cadrul expozitiei si am constatat ca reprezinta un excelent debuseu al cliseelor pe care le avem despre cultura noastra, despre romanesc, chiar despre patriotism intr-un anume sens.
Trecerea aceasta de la scoala la muzeu, la artistul contemporan si mesajul sau artistic, am bucuria sa o mediez eu. Din joaca si raportarea autentica a copiilor la tara lor va rezulta un continut artistic produs de ei, artistii fiind cei care le vor propune cele mai potrivite mijloace de a reactiona, de a raspunde, de a contribui.
Alexandra Zbuchea: In cadrul primelor intalniri, copiii completeaza un chestionar care urmareste identificarea modului in care ei se raporteaza la Romania, la a fi roman. Pana in prezent nu au fost completate decat cca. 50 de chestionare in Cluj si Constanta, deci nu putem vorbi de o reprezentativitate a rezultatelor. Insa raspunsurile de pana acum sugereaza o superficialitate in ceea ce priveste cunoasterea istoriei Romaniei si a culturii romane. De asemenea, ele arata un atasament destul de mare fata de tara si de comunitatea din care fac parte.
Ca exemplu, unul dintre exercitiile din chestionar le solicita participantilor sa asocieze americanul, germanul, romanul si ungurul cu un animal:
Interesant este ca imaginea celor 4 etnii este diversa, osciland intre animale mari/puternice si animale mici, animale cu caracter masculin si animale cu caracter feminin, animale domestice si animale salbatice.
Elena Ilash: Atelierele sunt mici-mari provocari, jocuri serioase despre asumarea unor definitii si ulterior a unor concepte despre ceea ce traiesc copiii/elevii intimp real, ceea ce observa si simt. Contextul social actual, evenimentele din cotidian, ajung la ei sub forma de ecou si influenteaza ideile pe care si le fac despre patriotism, coruptie, erou national, etnie si discriminare.
Daca la inceput totul e bazat pe intrebare si raspuns, pe explicare si aplicare, finalul apartine mesajelor pe care copiii sunt invitati sa le lase prin desene si simboluri in lucrari.
Artistii implicati
Raluca Bem Neamu: Selectia a pornit de la interesul lor pentru tema patriotismului, cativa dintre ei abordand problematica in diverse moduri in propriile proiecte; e vorba aici despre artistele Cuzina si Cristina David. Anul trecut, in cadrul altui proiect, "Imi place/ Nu-mi place... prin arta", am primit mesaje exuberante de la cei care se intalneau prima data cu o clasa de copii, deschizand astfel o noua cale in propria cariera - cazul artistelor Ana Banica din Constanta si Elena Ilash din Cluj.
Anul acesta am chemat alaturi de noi si actori si dansatori, alesi pentru diferite calitati potrivite contextului proiectului nostru: Katia Pascariu, Nicodim Ungureanu, Paul Dunca sau Ana Tecar.
Surse de finantare ale asociatiei
Raluca Bem Neamu: Ne plac proiectele cu finantare nerambursabila pentru ca ne ajuta sa putem sustine financiar niste visuri, iar Fondul Cultural National a fost inca de la inceputurile asociatiei o sursa importanta in acest sens. Iar, de 2 ani, acesta a inceput de 2 ani sa functioneze corect, prietenos si eficient.
Dintre beneficiile noului mod de a finanta prin AFCN adaug faptul ca licitatia se desfasoara in toamna pentru anul urmator, ca s-au finantat si proiecte multianuale (nu e cazul proiectului nostru), ca evaluatorii au inceput sa fie alesi pe criterii de profesionalism si ca, pana la urma ONG-urile culturale depind existential de acest fond.
O alta forma de finantare o reprezinta contributiile pe care parintii le platesc pentru participarea copiilor la programele noastre de educatie culturala, fie ca sunt prin scoli, fie pentru participarea in familie. Mai avem parteneriate punctuale in care muzeele ne invita sa desfasuram astfel de programe sustinand financiar programele astfel incat publicul sa aiba acces la programe de calitate la un pret subventionat, adica mic.
Un mare "bravo" pentru muzeele care, chiar daca nu au departament de educatie, inteleg totusi ca muzeul nu mai trebuie sa fie o institutie pasiva care sa astepte vizitatorul neinvitat si fara oferta reala de petrecere a timpului liber si invita artisti, ONG-uri sau specialisti care propun programe atractive.
Sunt apoi sponsorizarile punctuale pe proiecte sau pentru desfasurarea curenta a activitatilor asociatiei, unde insa e loc de mai bine si de mai mult.
Parteneri
Raluca Bem Neamu: Colaboram constant cu muzeele din Bucuresti care, in functie de cum reactioneaza la propunerile noastre, in mod similar se pozitioneaza si in raport cu propriul public. Sunt unele care ne cheama, altele care sunt foarte deschise, altele care ne tolereaza si unele care nu inteleg ce facem. E din ce in ce mai bine si colaborarile sunt din ce in ce mai consistente. Cu muzeele din alte orase avem colaborari punctuale, numai in proiecte si pana acum ne-am aventurat numai in Cluj si Constanta de doua ori.
O colaborare importanta am avut cu GMP Advertising, cei care au avut intuitia si ne-au propus un alt nume (Da’ De Ce in loc de De dragul artei) alaturi de o campanie de imagine care in 2014 ne-a pozitionat foarte clar, atractiv si adecvat.
Avem un prieten constant in Metru Cub - Resurse pentru cultura, o organizatie care a generat reteaua Sustine cultura in educatie si care leaga cu fire invizibile oameni ca noi din toata tara.
Ne simtim foarte bine in Seneca Anticafe, unde atelierele au miros de ceai si hartie, in Carturesti, unde lansam carti si organizam ateliere pentru copii asociate cartilor si ne bucuram de un program de donatii IKEA pentru materiale destinate atelierelor.
CSR-ul din Romania
Rodica Savulescu: Un prieten a descris foarte bine acest peisaj, fie ca este vorba despre Romania sau despre alte tari: "as vrea sa salvez lumea, dar daca se poate, sa fie intr-un mod creativ si sa aduca si bani". Las acest citat aici. A bon entendeur, salut!
Alexandra Zbuchea: In fapt, CSR-ul este un deziderat aflat intotdeauna in subordinea obiectivelor de business. Acest lucru nu este rau in sine; e mai bine ca o organizatie sa aiba succes comercial reusind in acelasi timp sa influenteze in bine unele comunitati, societatea sau mediul, decat sa inregistreze numai profitul economic, influentand uneori negativ societatea si mediul. Totusi, se pun unele semne de intrebare cu privire la etica in afaceri, precum si la eficienta sociala cu care fondurile de CSR sunt folosite. Poate ca pe aceasta linie ar trebui companiile interesate de CSR sa caute strategii mai adecvate.
