[Asa sa faci la prezentare] Laura Nedelschi, Kubis Interactive: Sa pleci de la ideea ca nu esti performer in fata audientei, ci partener pentru un business va seta automat un nivel al discursului

Sa consideri ca prezentarea e o „piesulita de teatru” (fie tragedie, fie comedie) e o greseala, inseamna ca totul va fi cam fake. Asa crede Laura Nedelschi, Creative Director la Kubis Interactive. Din punctul ei de vedere, nu te duci la prezentare sa faci show in fata unei audiente, ci sa discuti cu un partener de business. E adevarat, clientii sunt oameni si le place sa fie entertained, dar sunt, in primul rand, profesionisti si le place sa aiba parteneri cu care lucreaza.

Din experienta, a adunat cateva sfaturi. De exemplu, i se pare important sa urmaresti reactiile oamenilor din audienta si sa insisti asupra partilor de prezentare care creeaza intrebari din privire sau nedumeriri, ba chiar sa oferi explicatii suplimentare.

Sau ca nu prea e bine sa-ti construiesti un discurs de care sa te tii cu dintii, ca ingheti complet daca ceva nu merge conform planului de acasa.

Decizii pre-prezentare

Flowul agentiei noastre e unul clasic. Celula de management de proiect care intra prima data in contact cu proiectul: CS Director, Strategy Manager, CD). Apoi, brieful trece pe unde e necesar sa treaca el, in mod clasic: strategie, creatie si, la final, din nou in celula de management pentru imbinari si finisaje, ca sa zic asa, ca un meserias.

E o munca, nu o filosofie. Si e nevoie de puterea de a tine energiile in aceeasi directie, de a seta asteptarile intregii echipe in aceeasi directie, de a da ownership fiecaruia dintre cei implicati pe partea pe care straluceste el zilnic, nu doar la ocazii speciale tip pitchuri, botezuri, cumetrii.

Formula de prezentare e aia naturala. Cine a muncit, are ownership pe proiect - deci il cunoaste, iubeste, a muncit la el - merge la prezentare.

Rolurile sunt alea normale, in care strategia face strategie, creatia face creatie si accountul nostru de pe proiect ne strange toate energiile astea intr-un buchetel tip laser.

De dormit, eu personal prefer sa dormim toti. Bafta mea e ca lucrez intr-un loc in care nimeni nu apreciaza deprivarea de somn (nici deprimarea de nesomn, heh!).

Publicitarii si salesmanship-ul

Nu-s filosofii. Sunt competente. Unii le au deja, altii cred ca le pot dezvolta sau macar perfectiona. Sunt cateva principii simplute la baza si am sa le scriu aici, pentru ca nu sunt un secret.

De exemplu, sa consideri ca prezentarea e o piesulita de teatru (fie tragedie, fie comedie) pentru mine e o greseala. Asta inseamna ca totul va fi macar nitel fake (pe bune acum, ar fi stupid sa ma duc la client cu glume pregatite - am zile in care ma descurc sa le plasez in mod natural prin conversatie).

Apoi, sa pleci de la ideea ca nu esti performer in fata audientei, ci esti partener pentru un business va seta automat un ton si un nivel al discursului care cred eu ca va fi mai apreciat (da, clientii sunt oameni si le place sa fie entertained, dar sunt in primul rand profesionisti si le place sa aiba parteneri cu care lucreaza).

Si nu in ultimul rand, cand te duci cu un fir (de la care probabil ca nu stii sa te abati) vei fi total dezarmat si vei ingheta daca ceva nu merge conform planului. Sau pur si simplu vei fi prea ambalat in propriul tau mix de emotii, fabricat inaintea prezentarii, ca sa mai poti scoate capul din el. Asta inseamna ca pui din start bariera in fata orcarei urme de empatie, ascultare reala a clientului etc.

Amintiri de la prima prezentare

Partea buna e ca, dupa atatia ani, inca mai am emotii la prezentari. Am fost suuuuper emotionata la prima, stiu ca mi-a tremurat vocea. In mod surprinzator, m-am simtit mai bine cand m-am ridicat in picioare, asta e cel mai clar lucru pe care mi-l amintesc, pentru ca m-am gandit "uaaau, ce bine e acum".

Acum nu-mi mai tremura vocea (well, nu intotdeauna...), dar uneori intr-un fel sau altul e evident ca am emotii, mi-e clar ca se vede. Nu ma deranjeaza, pentru ca asa sunt eu. Si cred ca de multe ori asta a creat o conexiune speciala cu unii dintre OAMENII cu care am lucrat (fie colegi, fie clienti, fie parteneri de lucru din alte agentii implicate in proiect). Aia in care inteleg ca imi place ce prezint, ca eu nu iau for granted prezenta lor in camera aia, ca dau o particica din sufletul meu acolo.

Pregatiri – metoda proprie

Nu fac alte pregatii speciale inainte de prezentare in afara de cea de a munci efectiv la prezentare + promisiunea catre mine de a nu uita ca e bine sa fiu cum sunt - nu altcineva sau altceva. Pentru mine e un best practice si am dovezi clare ca e super eficient. Mai ales pe termen lung.

Uneori nu castigi pitchul din fata ta, dar castigi increderea oamenilor din camera aia. I am here to stay, asa ca mai multi oameni care gandesc „mi-ar placea sa lucram odata si-odata impreuna” sunt adevaratul meu castig. Am dovezi vii ca functioneaza si uneori am castigat si proiecte - chiar daca altele decat alea pe care se facuse pitch.

Ponturi de public speaking in sala de conferinte

Banuiesc ca din punctul asta este clar ca nu am trucuri gen „fa un banc inainte de a prezenta al doilea concept”.

Am o lista de genul: daca stii ca gesticulezi mult, nu te abtine sa faci asta in prezentari - genul asta de control interior iti va fura o parte din atentia catre exterior.

Daca stii ca esti peltic, nu incerca sa controlezi asta, pentru ca o sa arati ca si cand joci un rol care nu ti se potriveste. Mai degraba, urmareste reactii ale oamenilor din audienta. Ghideaza-te dupa ele si insista asupra partilor de prezentare care creaza intrebari din privire sau nedumeriri, ofera explicatii suplimentare si fii deschis la a auzi cu adevarat intrebarile celor din fata ta.

In the end, niciodata nu esti „prea junior sa” ceva sau „prea senior sa” altceva. Cred ca la fiecare varsta creativa ai niste particularitati minunate, pe care e bine sa nu le infranezi, ci sa le accepti. Nu uita sa fii natural, sa nu te complici aiurea si, btw, nu functioneaza daca nu te distrezi de-a lungul drumului.