Nu e bradul, nu sunt sarmalele, nici luminițele, zilele libere, cadourile, amintirea divinității, hainele de sărbătoare, locurile în care evadezi, zăpada. Sunt și ele, bineînețeles, mai mult sau mai puțin, în funcție de țesăturile sufletești. E important ca ele să se așeze pe ceva solid, care să le poată căra în spate.
Vă gândiți la Te iubesc. Asta e, dar un Te iubesc real și foarte aproape. Noi l-am traduce: Am ajuns. Sau: Sunt aici.
Cei de la Delta și Moxie, despre Sărbătorile în care ne regăsim:
