Tristetea si inimile frante au scos la iveala artele cele mai frumoase ale omenirii. De ce n-am da o sansa, asadar, si inimilor tahicardice, anevrismelor sau insuficientelor cardiace? Fotografiate cum se cuvinte, documentate, expuse si tratate cu respect, n-or putea aceste dureri sa treaca drept arta? Ba sigur ca da.
Cristina Bobe, jurnalistul, fotograful si antreprenorul cu care stam de vorba astazi, ne arata ca se poate. Dar ca sa se poata, a trebuit ca mai intai sa nu se poata. Oarecum. Cristina a dat examen de admitere la Facultatea de Medicina si nu a intrat. Si desi uneori resimte regretul "de a nu fi de partea chirurgilor", sutul in fund si pasul inainte s-au potrivit de minune in cazul ei.
Pe Fotografiemedicala.ro, sunt expuse fotografii din salile de operatii, iar urmarea acestei pasiuni pentru foto si medicina a fost seria de expozitii "Gentle Violence" pe care o vom discuta si admira in continuare. Imagini pe care, in mod normal, nu le-am putea privi sunt imblanzite de aparat foto si talent. Pe langa aceste proiecte, Cristina coordoneaza Haart Studio si comunica pentru spitale private si cabinete medicale mici in cadul agentiei SMART MED.
Scurt istoric al inceputului
In liceu visam sa devin antropolog, insa am studiat Filosofie la Universitatea din Bucuresti, dupa care am lucrat in presa (de sanatate), la HotNews. Dupa etapa „jurnalistica” a vietii mele profesionale, am decis sa ma inscriu la Medicina. Nu am intrat, iar asta m-a destabilizat foarte mult la vremea respectiva. Pana mi s-au limpezit mai bine gandurile, dupa esecul de la admitere, am lucrat o vreme in PR (tot medical), la MedLife.
In acelasi timp, m-am inscris si la Universitatea de Arte din Bucuresti, unde am urmat un program de masterat in fotografie. Ma pasiona fotografia si incepusem deja sa fac fotografii in salile de operatie pentru primul meu proiect independent: platforma Fotografiemedicala.ro.
Anul 2014 a fost ultimul in care am mai avut statutul de angajat. Din 2014 si pana in prezent am demarat mai multe proiecte, pentru care ma folosesc de experienta acumulata ca jurnalist, om de PR si fotograf in domeniul medical. Chiar daca activitatile mele dintr-o zi sunt extrem de diferite, nu cred in actualitatea conceptului de om universal. Traim in epoca supraspecializarii.
In schimb, pastrez o imagine de ansamblu asupra a tot ceea ce fac si incerc sa dezvolt mai multe directii, pentru care visez sa ajunga sa se sustina independent de mine.
In acelasi timp, trebuie sa recunosc faptul ca ma tem de blazare ca de moarte si prin tot ceea ce fac - de fapt - experimentez, imi tin mintea si creativitatea in priza.
Nu am nicio certitudine ca peste cativa ani nu voi fi poate pe undeva prin America Latina, luand-o din nou de la zero, cu un nou brand intr-un domeniu complet diferit de ceea ce voi fi facut pana atunci.
Platforma fotografiemedicala.ro
Ca fotograf, ma sustin din colaborarea cu medicii si spitalele, pentru care sunt un furnizor de imagini atat tehnice, cat si de PR. Prin urmare, trebuie sa ma supun criteriilor impuse de un brief sau cerintelor tehnice pe care fotografiile medicale trebuie sa le respecte.
Fotografia medicala este un domeniu foarte putin cunoscut in Romania, pe care mi-am asumat sa il promovez. In Europa de Vest este un domeniu bine teoretizat si reglementat.
Exista facultati care te califica pentru profesia de fotograf medical.
Multe spitale sunt dotate cu studiouri foto, astfel incat evolutia medicala a pacientilor sa poata fi documentata vizual cat mai bine, iar informatiile obtinute sa fie anexate dosarului lor medical.
In Romania, colaborez cu mai multi medici la ale caror interventii chirurgicale particip si pe care le documentez. Ulterior, fotografiile sunt incluse in diferite prezentari pentru congrese medicale, atlase etc.
Pe de alta parte, colaborez cu medici si spitale (West Eye Hospital, MedLife, Clinica Zetta, Medicover etc.) ca furnizor de fotografie de PR in context medical, asta insemnand portrete cu medicii, fotografii de arhitectura cu blocul operator, rezervele, echipamentele medicale etc.
Sunt constienta ca mi-am asumat dezvoltarea unei nise fotografice noi in Romania, iar aspectul acesta are atat avantaje, cat si dezavantaje. Avantajul este ca pe masura ce imi promovez munca, tot mai multi medici realizeaza ca prezenta lor din punct de vedere vizual in mediul online (si offline) este importanta si inteleg ca au nevoie sa lucreze cu un fotograf profesionist.
Marea mea provocare consta in modul in care reusesc sa ma promovez. Site-ul meu este primul indexat de Google pentru cautarea cu sintagma „fotografie medicala”. Problema este ca nimeni nu se gandeste sa caute aceste doua cuvinte impreuna. Nici eu nu m-as fi gandit, daca nu as fi fost intr-un impas dupa admiterea la Facultatea de Medicina.
Pentru ca nu stiam ce sa fac mai departe cu viata mea, am inceput sa alatur termeni pe Google cu ceea ce ma pasioneaza. Intr-un final am ajuns si la combinatia „fotografie” – „medicina”, care mi-a relevat un domeniu fascinant si atat de potrivit pentru mine. Din fericire, acum ma ajuta si expozitia Gentle Violence la promovarea conceptului de fotografie medicala.
Probleme "PR-istice"
Pentru ca mai multi dintre medicii cu care colaboram pentru partea de fotografie ma cunosteau de cand lucram in PR, iar altii chiar de cand eram jurnalist, m-au rugat sa ii ajut cu diferite probleme „PR-istice”, cu timpul am inceput sa imi extind serviciile si in zona aceasta, infiintand agentia SMART MED.
In prezent am mai multi colaboratori impreuna cu care ma ocup de partea de strategie de comunicare, implementare, content, media relations, grafica, web design si fotografie pentru spitale private (ex. West Eye Hospital), dar si pentru cabinete medicale mai mici.
Cred ca nevoia de comunicare a medicilor, ca entitati individuale, si a cabinetelor mici nu este acoperita de marile agentii. Noi ne adresam tocmai acestui sector de clienti, iar cererea este in continua crestere. Pentru anul viitor, intentionam sa organizam o serie de workshop-uri dedicate medicilor.
Haart Studio
Sub brandul Haart Studio | Photo studio & Events Venue oferim spre inchiriere un spatiu foarte frumos, cu iz istoric, localizat in zona Gradina Icoanei, pentru sedinte foto si pentru evenimente (cursuri, conferinte, evenimente culturale, expozitii, lansari de produse etc.) care implica un numar maxim de 70 de persoane. Brandul este dezvoltat impreuna cu partenera mea, Marion Ferraez, artista mixed media din Texas, dar mai avem si un colaborator pentru partea de vanzari.
Haart Studio a pornit ca un proiect pilot. Initial ne-am dorit sa il dezvoltam ca un art hub, insa recent am luat decizia de a promova studioul strict ca pe un spatiu frumos ce poate fi inchiriat de oameni ca si noi, pasionati si inspirati de casele istorice ale Bucurestiului.
Anul acesta am organizat la Haart Studio cateva evenimente, toate cu tematica medicala. Am inceput cu o expozitie de fotografie medicala veche, prezentata la Noaptea Galeriilor, prin amabilitatea dr. Richard Constantinescu, profesor de istoria medicinei la UMF Iasi, care ne-a pus la dispozitie aceste imagini de secol XIX.
Fotografiile au fost salvate de dr. Constantinescu, pentru ca urmau sa fie casate si aruncate din arhiva in care se aflau. Nu mai spun ca imaginile sunt foarte pretioase, o parte dintre ele fiind realizate de Nestor Heck, „fotograful lui Mihai Eminescu”, iar altele sunt de la prima auto-operatie de hernie din lume, care a avut loc la Iasi, iar protagonistul a fost dr. Alexandru Tzaicu. Avea 25 de ani la momentul operatiei.
La vernisaj a fost prezent si presedintele Asociatiei Europene de Istorie a Medicinei, prof. univ.dr. Octavian Buda. Tot la Haart am mai avut si doua editii ale seriei de evenimente smART TALKS. Prima editie l-a avut invitat pe regizorul roman Razvan Georgescu, actualmente stabilit in Germania. Am urmarit filmul „Testimonial” despre puterea creativitatii si a artei in lupta cu boala.
A doua editie a avut loc in octombrie si i-a avut ca invitati pe criticul de arta Adrian Buga, consilier al Casei Regale a Romaniei, si pe prof. Ion Christian Chiricuta, care au prezentat filmul „Arta chirurgului” si albumul de arta despre colectia de picturi a renumitului oncolog Ion Chiricuta.
Toate aceste evenimente au fost insa „incalzirea” noastra pentru galeria de arta contemporana pe care o vom deschide tot aici, la inceputul anului viitor. Prin aceasta galerie ne propunem sa conectam arta cu medicina si artistii cu medicii.
Cautam artisti care in lucrarile lor inglobeaza elemente sau idei medicale sau care sunt inspirati de corpul uman sau de structuri anatomice si/sau biologice. Sursa noastra de inspiratie este Wellcome Collection din Londra. Pe termen lung, ne-ar placea sa putem construi ceva similar in Romania.
Seria de expozitii "Gentle Violence"
Expozitiile 'Gentle Violence' au luat fiinta in urma unui e-mail pe care l-am primit din partea Laurei Coltofean, curator la Muzeul National Brukenthal din Sibiu, la sfarsitul anului 2013. Imi scria ca a descoperit proiectul cu fotografiile medicale pe Internet si ca i s-ar parea grozav sa organizam o expozitie la Brukenthal in anul ce urma.
Pana atunci nu am privit niciodata fotografiile mele altfel decat sub aspect tehnic. Nu mi-am imaginat ca altcineva, in afara de medici, ar dori sa priveasca astfel de imagini. Prin urmare, impulsul Laurei m-a mobilizat sa construiesc un concept de expozitie si sa incep sa contactez medici chirurgi, cu rugamintea de a-mi permite accesul la operatii.
I-am propus sa incepem cu inima si sa dedicam prima editie chirurgiei cardiovasculare. La scurt timp am inceput o colaborare cu dr. Horia Muresian, seful sectiei de chirurgie cardiovasculara de la Spitalul Universitar din Bucuresti, care a expus, la randul sau, o serie de imagini microscopice cu tesuturi ale inimii.
De asemenea, dr. Narcis Filipescu, de la clinica ICCO din Brasov si dr. Horatiu Moldovan, care atunci opera la Institutul Fundeni au avut incredere si mi-au permis sa asist la operatiile dumnealor. Ulterior am propus si denumirea de „Gentle Violence”, care s-a nascut brusc, in timpul unei operatii, in timp ce urmaream mainile chirurgului patate de sange, dar cu miscari de balerina.
La doi ani distanta, in 2016, a urmat o noua editie a expozitiei: Gentle Violence – Faces of Change. Pornind de la cazul unor pacienti care au recurs la chirurgie plastica, expozitia sondeaza corpul si reprezentarile proiectate asupra lui prin prisma conceptului de identitate (perceptie asupra sinelui) cu mijloace audio, video si fotografice.
Pentru aceasta editie am colaborat cu dr. Horia Siclovan (MedLife Genesys Arad), dr. Dragos Zamfirescu (Clinica Zetta, Bucuresti) si dr. Adriana Radu (Life Memorial Hospital, Bucuresti).
Pe partea de creatie am lucrat cu Paul Lupascu (motion designer), care a realizat animatiile si cu Sebastian Florea (sound designer), care a pregatit o coloana sonora dedicata expozitiei. Tot cu Sebastian am colaborat si la prima editie Gentle Violence, cand a recompus in studioul sau toate sunetele specifice unei operatii pe cord. Pe partea curatoriala am lucrat, in continuare, cu Laura Coltofean de la Muzeul Brukenthal.
In editia de anul acesta a expozitiei Gentle Violence sala de operatie a primit o functie noua, aceea de „muzeu al corpului in schimbare”. Corpurile pacientilor sunt prezentate ca exponate sau ca obiecte de arta. Din acest motiv, ele sunt surprinse in timpul unei schimbari exterioare, care le va sculpta si personalitatea.
Nu urmaresc procesul in sine al schimbarii, ci mai degraba deconstruiesc dinamica schimbarii si prezint fragmente ale ei prinse in fotografii care fac trimitere la diferite idealuri de frumusete sau lucrari din istoria artei, care este tot o istorie a frumusetii. Portretele sunt aproape toate incadrate pe un fundal negru.
Asta introduce si ideea de moarte, pentru ca schimbarea presupune moartea unei identitati, dar si pentru ca a reprezenta corpul ca obiect de arta inseamna a-l considera mort, crezand in acelasi timp in transfigurarea sa.
Seria de expozitii Gentle Violence este proiectul meu de respiro. Tot ceea ce fotografiez pentru Gentle Violence este o manifestare a curiozitatilor si a cautarilor mele existentiale. Ma fascineaza corpul sub anestezie si ideea de operatie ca spatiu intermediar, de transformare a corpului intr-un moment in care constiinta pacientului este absenta.
Pentru mine, fotografia in salile de operatie este o compensatie, o alinare a tristetii de a nu fi de partea medicilor. Respect si admir aceasta profesie, pentru ca este in acelasi timp foarte tehnica, dar si profund umana.
Ce bucurie mai mare poti avea decat aceea de a fi o parte din vindecarea unei persoane? E drept ca se intampla de foarte multe ori ca unele operatii sa nu aiba succes. Din fericire, nu am asistat niciodata la un astfel de eveniment.
