Paul Virlan si-a platit primele trei luni de chirie cu trei ilustratii si o pictura, caci asa a vrut proprietarul. In facultate visa la impresionismul olandez, expresionismul lui Kirchner si Scoala Franceza de Arte. La absolvire, ar fi vrut un job ca grafician „de sevalet”, dar si-a dat seama ca un job de UI/UX designer e mai plauzibil.
Dupa 2 ani de Thinslices, o agentie de digital din Iasi, se muta in Bucuresti, unde se angajeaza la Brandient si incepe sa-si construiasca portofoliul mai in forta.
Ilustratii, portrete, fonturi, animatie si design pentru un joc video, design de coperte de albume, colaborari cu producatori de accesorii si agende, la care continua sa se adune si altele, concomitent cu lucrul full-time la H & O (Hogarth & Ogilvy), unde, in prezent, este Digital Art Director.
Daca ne luam dupa desenele lui, Paul pune destul de mult pret pe detalii. Insa asta nu-l face neaparat un om atent chiar la toaaate detaliile: vara trecuta a pierdut un internship la Droga5 NY, castigat la un concurs pe Instagram, din cauza unui mic mare detaliu. Viza de lucru in SUA. Sa pastram cu totii un moment de reculegere pentru internshipul ala. Gata.
Background
Am studiat matematica si informatica din clasa a-5-a pana in clasa a-12-a in Piatra Neamt, oras in care m-am si nascut. Dupa liceu a urmat un an de facultate, tot Informatica dupa care am renuntat si am intrat la Arte in Iasi, facultate pe care am si absolvit-o. Imi placea pictura, impresionismul olandez, expresionismul lui Kirchner si scoala Franceza de arte.
In anul 3 deja abandonasem gandul ca o sa fiu grafician de sevalet asa ca m-am angajat ca UI/UX designer unde am lucrat cu niste oameni incredibil de faini si pregatiti, oameni de la care am invatat ca poti sa faci si design si ilustratie, sa mergi si in atelier, sa faci si fotografie. Am tras concluzia ca graficianul modern trebuie sa fie un hibrid al carui principal skill este adaptabilitatea.
Dupa 2 ani de lucru acolo am decis sa ma mut in Bucuresti pentru ca simteam ca in Iasi nu pot sa evoluez in directia in care imi doream, lucrurile se miscau foarte incet iar evenimentele artistice erau foarte rare.
Din prima luna de Bucuresti mi s-a propus un proiect la Festivalul Luminii dupa care am inceput sa lucrez destul de mult cu diversi oameni. Ajunsesem la un moment sa lucrez 12 ore pe zi (pentru ca voiam mereu sa am si proiecte de design, dar si de ilustratie).
Timp de 5 ani am lucrat freelance, dar si la birou pe pozitii de UI Designer, Graphic Designer, Ilustrator si Art Director.
Inceputul in ilustratie si graphic design
In 2010 cred ca am luat bani pe prima mea ilustratie, printata si pe tricouri in serie limitata. Din prima zi la Facultatea de Arte am lucrat cu clienti si am incercat sa fiu cat de serios am putut. Mi-am platit 3 luni de chirie cu 3 ilustratii digitale si o pictura.
Proprietarul ma intrebase daca vreau sa fac asta si pentru mine a fost cea mai faina propunere de pana atunci. Intamplarile de genul asta m-au ambitionat sa lucrez si dupa cursuri sau dupa job.
De la print si graffiti, la digital
Am inceput cu postere si logouri, deci presupun ca am inceput cu print. Daca e sa vorbesc despre momentul in care am creat prima data o imagine, a fost cu spray-ul in mana, dupa un bloc impreuna cu un prieten cu care ma inteleg si acum la fel de bine dupa 10-12 ani.
Facusem portretul lui 2pac cu doua sprayuri furate dintr-o vulcanizare. Trecerea de la print la digital e naturala, trebuie sa fii la curent cu tot ce inseamna grafica. Se schimba doar mediul, conceptele si executia trebuie sa fie la fel de bune.
Proiectul cu jocul video a fost misto si trist in acelasi timp pentru ca nu a avut o finalitate. S-a legat la o bere, m-am pus la o masa random langa niste oameni si am intrat in vorba cu ei. O tipa era designer si zicea ca face jocuri, i-am zis ca as face si eu un joc si a doua zi discutam deja cu tipul care avea proiectul.
Eram art director pe un video game, am inceput sa invat animatie, storyboarding, environment design, testing, am invatat despre level design, mecanici de joc. Proiectul m-a ajutat sa gandesc pentru userii finali si sa rezolv probleme care nu erau puse pe foaie cand am inceput.
Nu pot sa spun despre mine ca am facut character design. Oamenii care fac character design si concept art sunt super buni pe desen.
Prima lucrare ca freelancer
Prima chestie desenata de mine pe bani a fost logoul unei cantine din India. Contact primit de pe un site de freelancing.
Nu stiam cum se lucreaza cu un client, nu stiam ce intrebari sa pun clientului sau care este mai exact scopul unui logo, cum il gandesti, cum il prezinti, cum il desenezi. Am lucrat mult si am fost platit putin, dar a fost misto.
Work-ul la H & O (Hogarth & Ogilvy) si freelancingul
Cred ca ma descurc binisor cu simbioza asta freelance-birou. Sunt obisnuit sa muncesc mult, plus ca nu ma aglomerez atat de tare cu proiecte freelance. Pana la urma, exista proiectele personale care sunt cele mai importante si care ma reprezinta, pe langa birou si freelance.
Iau in general proiecte de logo, branding sau ilustratie. Conteaza mult clientul si daca imi lasa mana libera. Cu deadlineurile e complicat, mai ales cand lucrezi cu agentii, mereu vin modificari majore in brief pe timpul proiectului, mereu exista chestii care nu se discuta de la inceput si tot asa. Se pierde timp si se lucreaza in graba.
Clientii nu dau feedback pe cum decurge colaborarea, dar eu as vrea sa primesc, sa stiu ce nu le-a placut, sa le spun si eu ce nu mi s-a parut ok. Cred ca discutiile de genul asta joaca un rol important in educarea designerului, dar si a clientului.
Am mai avut incercari de a lucra in agentii, dar in interviuri se simtea un aer de superioritate si plictiseala. Era un demers strict administrativ din partea unor oameni care dupa 10-15 ani de publicitate ar fi trebuit sa inspire leadership si entuziasm.
Mai ales unor tineri care se informeaza despre meseria lor, pe care presupunem ca inca o mai iubesc. Nu vorbea nimeni despre ce proiecte urma sa primesti, despre echipa lor, despre workflow. Pur si simplu era “Vrei banii astia sau nu ii vrei”.
Cu H & O (Hogarth and Ogilvy) a fost ceva spontan, nu cautam neaparat un job, dar mi-a suras ideea. Ne-am inteles rapid, interviul a fost unul sincer, despre partile bune si rele. Am vorbit despre contul meu, despre ce trebuie sa fac in urmatoarea perioada.
Am dat peste oameni foarte simpatici aici. Partea cea mai buna este ca am un copy foarte fain, nu mai fac eu DTP, exista accounti foarte pregatiti care structureaza bine feedbackul si am ocazia sa lucrez pe conturi importante.
Ca freelancer: clientii
Sunt cazuri si cazuri, ce-i drept mi-am luat teapa la bani doar de la clienti romani. Oricum, pana si asta e tot din vina mea, ca am avut incredere. Cu agentii nu am lucrat asa mult, cred ca am 4-5 proiecte cu agentii diferite si au mers ok din partea mea.
Cel mai mult imi place sa lucrez pe branduri indie, startup-uri, proiecte mai mici. Sunt bani mai putini, dar oamenii sunt mai sanatosi in gandire, mai dornici sa faca lucruri misto si diferite.
In afara am livrat mai mult ilustratie, iar asta ma bucura pentru ca sunt mai pregatiti, cu o cultura vizuala mai dezvoltata. Fac legaturi mai repede, poti sa lucrezi idei mai subtile, de multe ori iti accepta ideile chiar daca vii cu o abordarea diferita fata de brieful lor. Te intreaba ce parere ai tu, cum iti explici alegerile pe vizual, le pasa la fel de mult cum iti pasa si tie de rezultatul final.
In concluzie, imi place sa lucrez cu clientii care platesc un artist vizual sa gandeasca si nu il platesc sa deseneze dupa dictare.
Invitat la Droga5
Aplicasem la un concurs la care nu citisem regulamentul pana la capat. L-am castigat si dupa un schimb de 10-15 mailuri am aflat ca trebuia sa am deja viza de lucru in SUA. A fost nasol, nu am mai avut cum sa plec in NY, dar mi-am demonstrat ca se poate. Stiu ca o sa am ocazii si mai misto, stiu si ca imi voi crea ocaziile astea dupa ce voi fi mai pregatit profesional.
E a treia oara cand castig un concurs, dar sunt descalificat pentru ca nu am citit disclaimerul de 6px de la finalul regulametului. Asa am facut si in viata (haha), am trait fara sa citesc unele reguli marunte si am pierdut lucruri care pareau importante la momentul ala.
Recognoscibil sau nerecognoscibil?
Nu am o descriere pregatita, imi place sa fiu cat mai versatil, sa ajung in cat mai multe zone. Trebuie sa investesc mai mult timp in stilul meu pentru a-l dezvolta.
As putea fi de acord cu asta cand e vorba despre stilul meu, doar ca nu am spus-o eu :)) - “Fiecare tablou reprezinta o oprire, o statie in periplul lui Paul, care trasat dintr-o singura linie sinuoasa descrie o intimitate: a lui cu sine insusi, a lui cu lumea.”
Am desenat si inca mai desenez in multe stiluri, dar tot ce pun pe net arata la fel, pentru ca ma simt cel mai bine lucrand sintetic, colorat si fragmentat.
Imi place sa recunosc artisti dupa modul in care deseneaza, dar nu stilul este cel care imi vorbeste despre munca lor. Imi place sa las o amprenta personala, nu doar sa redau imagini intr-un anumit mod. Consider ca nu stilul face munca mai interesanta, ci subiectul si modul in care este tratat.
Lucrarile mele sunt despre mine si despre ce fac eu. Despre oamenii pe care ii intalnesc si despre impactul povestilor lor asupra mea. Caut sinceritate in proiecte, fie personale sau pentru client, pentru ca imaginea trebuie sa sustina un concept sau omul din spate.
Cel mai mult imi place sa ilustrez subiecte cu care nu as fi foarte confortabil intr-o discutie. E mai simplu sa ilustrez un nud, un viciu, o depresie, o problema sociala decat sa vorbesc despre ele.
Cele mai misto proiecte comerciale
Conceptul de “proiect care imi place” moare in 2-3 zile dupa ce il termin. Nu exista ceva facut de mine care sa ma incante acum, nimic nu e perfect. Ma distrez cand il fac, dau tot ce pot, ma adaptez conditiilor impuse de proiect, dar, in scurt timp dupa terminarea lui, vad o mie de probleme si chestii pe care as putea sa le fac mai bine.
Un exemplu de proiect la care am lucrat cu placere a fost un pitch pe identitatea unui Mall din Romania pe care nu l-am castigat, dar pe care l-a castigat un prieten si asta ma bucura. A fost mai bun ca mine. Am fost platit pentru pitch pentru ca, nu-i asa, e bine sa platim oamenii carora le cerem sa investeasca timp in proiectele noastre.
Tot cu placere am lucrat un rebranding si ilustratii pentru Urzeala, un brand de streetwear cu influente puternice din folclorul romanesc.
Cele mai misto proiecte personale
Cu proiectele personale sunt la fel, le fac cu placere, le termin, ma uit la ele si zic “meh, mediocru”. Am lucrat la un font, inceput pentru un cover de album. La artworkul pentru album am renutant pentru ca acel client era genul care pretindea ca stie mai multe decat omul care urma sa ii rezolve problema.
Am dat exemplul asta pentru ca e o mostra de munca reciclata. Incepi ceva, altii iti taie cheful de lucru si, ca sa nu regreti timpul pierdut, gasesti o solutie sa faci ceva mai bun cu ce ai desenat deja. Asa am facut fontul asta cu aer balcanic. Nu este un font profesionist pentru ca mai am de invatat, dar cred ca si-a facut treaba, a luat un premiu de la Adobe.
Si la proiectul de licenta am lucrat cu placere. O carte de ilustratie intitulata “Odissea Spatiala”, in care am incercat sa scriu si sa combin textele altora ca sa-mi creez povestea. Mi-a placut pentru ca am printat, taiat, lipit, masurat, am facut arta si fara mouse cum ar veni (haha).
Am lucrat mult si in directia de jurnal grafic, “Lucy - The Diary” poate fi si el misto, dar cred ca-mi place mai mult pentru ca am avut inspiratia sa-l prezint pe triunghiuri de lemn si nu clasic pe hartie. Astfel, asezi povestea pe perete in ce ordine vrei si poti veni cu mai multe interpretari. Apropo de asta, multumesc Woodish pentru print.
Promovare si copyright
Nu investesc mult timp in promovare, folosesc clasicele platforme care, din pacate, au inca proiectele vechi, nu prea am mai apucat sa ma ocup. Siteul meu si pagina de facebook mai beneficiaza de update-uri. Nu prea am fost invitat sa expun in Bucuresti, dar se pare ca internetul e suficient cat sa-ti duci lucrarile in galerii din SUA, Berlin, Buenos Aires.
Majoritatea clientilor cu care am lucrat i-am obtinut prin recomandari. Cred ca este important sa te implici total intr-un proiect sau sa nu il faci deloc, daca singurul motiv pentru care il faci sunt banii. Mie personal imi lipseste feedbackul constructiv, sunt putini oameni cu care pot vorbi sincer si carora merita sa le cer parerea.
Nu stiu care e secretul promovarii, stiu doar ca e aproape de mediocru un procent destul de mare din ce se promoveaza. E plin de lucrari copiate (stau cam 2-3 ore pe zi si ma uit la ilustratii din toata lumea), de inflorituri lipsite de sens, de lucrari fara substanta. Oamenii de creatie buni devin cunoscuti nu pentru ca se promoveaza, ci pentru ca-s buni.
Artistii romani pe care ii apreciez sunt buni si la nivel global. Nu ii compar intre ei, ii compar cu ce se intampla in SUA, Polonia si asa ajung sa-mi placa. Nu pentru ca au 20 de evenimente pe an si 1k de like-uri la o poza.
Ma enerveaza foate tare cand aud “e bine pentru Romania”, ”e fain pentru ce se face la noi”. Esti un prost daca gandesti asta. Eu personal trebuie sa studiez si sa lucrez mai mult la tehnica, mai putin la promovare.
Obtii drepturi pe vizual la OSIM, faci rost de un avocat si astepti sa inceapa balciul, daca lucrurile devin serioase si implica sume considerabile de bani.(asa presupun ca se face) Kazi Ploae are de facut muzica, nu are el timp de tribunale. El doar a pretins ca o sa vanda imagini care imi apartin si s-a laudat cu un printscreen din mail cu 9 mii de precomenzi.
Ce urmeaza?
Urmeaza sa desenez si sa citesc mai mult. Pot sa va zic urmatoarele 3 proiecte: un logo, ilustratii de tricouri pentru o cafenea si o coperta de carte in Hong Kong.
Ma focusez mai mult pe ce fac in prezent, as lua-o razna daca ar trebui sa-mi programez viata pe urmatoarele 6 luni. Ma cert zilnic cu persoanele din jurul meu pentru ca-mi schimb planurile des si aman evenimente. Sunt egoist si-mi pasa mult de ce fac pe plan profesional, dar nu pot sa-mi programez viitorul.
