Aceasta este sinceritatea cu care Alexandru Papadopol continua sa vorbeasca despre filme de Cannes, telenovele, reclame, despre actorie si pregatirea pentru un rol, inexistenta ”Mariei sale, publicul”, si, da, bani. Actorii au nevoie si de ei. Macar pentru un geamantan cu care sa ajunga la Cannes.
Pot spune din proprie experienta ca am avut perioade foarte bune, dar si zile in care nu am avut un ban in buzunar
Marfa si banii, Occident, Numai iubirea, Acasa la tata, Love Building, Doua Lozuri. Cateva dintre filmele si serialele de care se leaga numele lui.
Constanta principala in tot acest " ghiveci" de filme, seriale, reclame etc este ca daca intru intr-un proiect, regizorul poate sa se bazeze pe bucuria mea de a juca si de a fi prezent in acel loc.
Recent, alaturi de Dragos Bucur si Dorian Boguta, a infiintat o scoala de actorie care s-a transformat intr-o casa de productie. Ceea ce ii aminteste de propria scoala:
Am dat admitere la facultate de patru ori. Primele doua dati din orgoliu si apoi pentru ca mi-am dat seama ca imi place actoria
In ceea ce priveste reclamele, nu se cere creatie din partea actorului, ci dexteritate, spune Alexandru Papadopol. Despre dexteritatea cu care a tras 70 de duble cu tipete sau a stat atarnat de niste sfori, legat intr-un corset o noapte intreaga si cu doua ventilatoare in ochi, in textul de mai jos.
Actor in Romania
Viata de actor in Romania nu e chiar atat de grea. De fapt, vreau sa spun ca nu e mai grea ca in alte tari. Peste tot in lume numarul actorilor depaseste numarul rolurilor.
Romania, din punctul acesta de vedere, nu face exceptie. In ceea ce priveste partea financiara, pot spune din proprie experienta ca am avut perioade foarte bune, dar si zile in care nu am avut un ban in buzunar.
Daca exista un dezavantaj major, acela este (ca sa folosesc un termen la moda) lipsa de predictibilitate.:)). In rest: festivaluri, turnee, distractie, aplauze, autografe, poze etc. Cam consistente si avantajele sociale, nu?
Inceputuri
Am dat admitere la facultate de patru ori. Primele doua dati din orgoliu si apoi pentru ca mi-am dat seama ca imi place actoria. Nu pot spune ca m-a atras ceea ce se numeste cu emfaza "viata de actor", mai pe romaneste spus carciuma, vodca si discutiile despre teatru purtate in nori de tutun (si nu numai).
Am avut norocul sa mi se ofere roluri importante inca din studentie, am muncit enorm si in felul asta am reusit sa ma disciplinez. Cred ca pericolul, si atunci si acum, este siguranta ca talentul rezolva desavarsirea actoriceasca.
Imaginea actorului
Stiu ca in anii 70-80 actorii erau considerati niste zeitati. Acum lucrurile s-au mai "potolit", si asta pe buna dreptate. In primul rand au aparut si alte posturi de televiziune, deschiderea cinematografica este totala, oamenii nu se mai mira cand vad o cutie de Cola si atentia publicului nu mai e focusata doar pe "Album duminical".
Pe de alta parte, e mult mai greu pentru tanara generatie sa se afirme, tot din cauza dispersarii atentiei publicului. In ceea ce priveste "perceptia" spectatorilor, lucrurile nu prea se schimba in functie de "regim": daca reusesti sa emotionezi, esti considerat un actor bun.
Cum iti alegi rolurile
Pot spune ca, de fapt, proiectele m-au ales pe mine. Din unele am castigat bani si in altele am putut sa ma exprim. Oricat de onorabila ar fi o reclama, actoriceste vorbind nu se poate compara cu un rol intr-un film bun, la un regizor care stie ce vrea.
Constanta principala in tot acest " ghiveci" de filme, seriale, reclame etc este ca daca intru intr-un proiect, regizorul poate sa se bazeze pe bucuria mea de a juca si de a fi prezent in acel loc. Eu nu cunosc multi actori care sa refuze roluri. Motivul e simplu: orice actor are o perioada buna, de care trebuie sa profite la maximum, pentru ca instinctiv stie ca vor veni si vremuri mai putin favorabile.
Sincer sa fiu, pot spune ca am acceptat cateodata anumite roluri (de cele mai multe ori in seriale) cand au lipsit alte oferte mai puternice. Dar ceea ce stiu sigur este ca nu am mintit si am incercat sa-mi "cant" partitura cat mai credibil.
Scoala de actorie
Ideea " primordiala" a infiintarii scolii i-a apartinut lui Dragos Bucur, cu care sunt foarte bun prieten. El m-a cooptat si pe mine si pe Boguta. Erau niste vremuri in care filmul romanesc ajunsese o prezenta obisnuita la marile festivaluri internationale si actorii deja se pregateau si ei pentru "marile lovituri" :)
Eu si Dragos fusesem niste norocosi, pentru ca inca de la primul film am avut sansa sa il cunoastem pe Cristi Puiu care ne-a invatat cum sa ne folosim talentul si puterea de a fi prezenti prin mijloace specifice actoriei de film.
Am infiintat scoala asta gandindu-ne sa impartasim din experienta noastra de pe platourile de filmare actorilor care studiau la facultate teatrul. Dar pe langa actori au inceput sa vina si tot felul de alti oameni (in principal corporatisti) care voiau sa invete cate ceva despre "cum se joaca in filme".
Cred ca Actoriedefilm.ro (scoala noastra) a produs pana acum vreo 13 surtmetraje si 3 lungmetraje de mare succes.
Scoala de actorie s-a transformat usor-usor intr-o veritabila casa de productie. Stim insa ca filmele noastre independente au avut atata succes si datorita prospetimii si inocentei cu care au venit cursantii nostri, care, de fapt, pe parcursul filmarilor s-au transformat in ceea ce eu numesc "colegii nostri actori".
Pregatirea pentru un rol
In actorie, importanta este inteligenta specifica. Se spune ca actorul trebuie sa fie intelectual la lecturi si visceral, instinctiv, in timpul repetitiilor.
O lectie pe care am primit-o in facultate a venit din partea unui student mai mare decat mine care mi-a zis ca el sta in biblioteca cateva ore pe zi ca sa studieze comportamentul si tinuta ofiterilor din piesele lui Cehov. Omul se documenta.
Cand l-am vazut jucand, parca am vazut o papusa pe cheita. Se apleca, se indrepta, pocnea din cizme, tinea mainile la spate cand trebuie, dar juca foarte prost.
Atunci mi-am dat seama ca mai bine transmiti ca actor o emotie reala, decat sa incerci sa impresionezi spectatorul aratandu-i cat de bine documentat esti. Sigur ca pregatirea are un rol vital, esential, dar o vorba corporatista desteapta spune ca: "atunci cand intri in actiune, nu-ti raman decat reflexele". Oricat de destept ai juca, daca reactia nu e prezenta, nu face doi bani o tona de carti citite pentru rol.
Filmele romanesti
Nu exista cinematografe. Asta e principala problema!!! Acum doua zile mi-a scris cineva dintr-un oras de langa Bucuresti care m-a intrebat daca poate gasi pe net "Doua lozuri", ca la el in oras nu exista cinematograf.
Lucrul asta este cel mai mare obstacol in promovarea unui film romanesc. De asemenea, cred ca filmul romanesc ar trebui favorizat la intrarea in cinematografe in cadrul unui proiect cultural pe termen lung.
Toti politicienii se declara iremediabil indragostiti de filmul romanesc, dar nimeni nu misca un deget pentru incurajarea lui. Filmul are nevoie de spectatori si nimeni nu poate concura cu marile productii americane. Tocmai de aceea statul trebuie sa priveasca filmul romanesc ca pe un produs cultural prioritar.
Publicul
Trebuie sa ne intelegem de la inceput. Nu exista public, exista individualitati! Adica exista oameni cu nume si prenume undeva in intuneric si urmaresc un film sau o piesa de teatru. Imi pare rau sa o spun, dar "Maria Sa Publicul", cum le place unor actori sa spuna, nu este o masa de oameni pitita in intuneric care reactioneaza ca un monolit.
In ceea ce priveste schimbarea spectatorilor, progresul lor, nu pot spune mare lucru. Spectatorul ideal exista doar in capul actorului. In rest oamenii au tot felul de pareri si pretentii, unele legitime, altele nu!
Reclame
Nu am facut prea multe reclame, le numeri pe degete. Deci nu prea am avut de ales. In schimb pot spune ca am facut reclame pentru produse decente. Evident, criteriul principal in alegerea unei reclame sunt banii. Nici nu cred ca un actor ar vrea sa apara intr-un spot gratis, doar pentru a fi la televizor.
Prima reclama in care am jucat a fost la napolitanele "JOE". Era foarte draguta, in sensul in care ma urmarea chiar Mihai Viteazul sa imi manance napolitana. Ma fugarea toata noaptea si dupa o serie interminabila de grimase si sperieturi ii gaseam napolitana in varful bardei la statuia de la Universitate.:))).
Am facut reclama pe vreo 700 de dolari. Am acceptat sa joc in spot pentru ca trebuia sa plec la Cannes cu "Marfa si banii" si imi trebuiau bani ca sa imi iau costum pentru covoru' rosu:).
Tin minte ca mi-am luat si un geamantan frumos si mi-am platit si niste taxe pe la ambasada. Pe atunci se calatorea cu viza:)).
Lumea publicitatii era oarecum la inceput atunci. Se faceau putine reclame, dar banii erau suficienti. La vremea aia, 700 de dolari insemnau ceva. Acum am auzit ca se fac reclame si cu 100 de euro. Asta chiar nu e bine.
Pregatirea unui rol in reclama
La reclamele in care am jucat, regizorul a avut un rol decisiv. Tu ca actor nu cuprinzi contextul global patronat de regizor, agentie, client, casa de productie, baietii de la grafica si altii.
Mi-am vazut de treaba si am incercat sa nu incurc lumea pe acolo. Apoi am executat indicatiile cat am putut de bine. La reclame nu prea se cere creatie din partea actorului, ci se cere dexteritate.
De exemplu pentru o reclama a trebuit sa stau atarnat de niste sfori, legat intr-un corset o noapte intreaga si cu doua ventilatoare in ochi. Nu stiu ce pregatire actoriceasca necesita aceasta provocare.
La alta reclama am intrat sub tirul unor focuri de arma si aveam niste capse lipite de un buchet de flori care trebuia sa stea intr-o anume pozitie ca sa explodeze si sa se vada explozia.
La reclama la napolitane am tras aproape 70 de duble cu tipete ca sa pice lumina exact pe logoul napolitanei, care trebuia sa luceasca in lumina lunii. A fost acolo un scandal intre regizor (care era englez) si operator. Pe mine nu m-a intrebat daca sunt pregatit. Eu eram doar purtatorul de napolitana:)).
Cu toate astea mi se pare foarte bine sa faci reclame pentru ca fiind timpul atat de condensat, provocarile la care esti supus te fac un actor mai disciplinat, mai tehnic si mai experimentat in fata camerei.
Spotul preferat
Cel mai mult mi-a placut campania pentru DIGI. Am filmat mai multe spoturi excelent concepute de Papaya. Unul dintre ele este chiar exceptional. Pe mine m-a ajutat mult ca actor sa schimb registrul, in functie de genul filmului pe care il interpretam.
De altfel mi se pare ca toata campania pentru internet si filme Digi, Rcs-Rds are o unitate si un concept bine articulat.
