"De la Constanta, la Bucuresti pentru un job de graphic designer". Asa suna acest inceput de cariera, cu prilejul unui "rar moment de pragmatism". Pragmatismul si artistii, baba si kalashul, right? Wrong; se mai intampla. Iar Ana-Maria Caizerliu e dovada noastra de astazi.
Ana-Maria a absolvit Facultatiea de Arta de la malul marii, insa a inceput sa se ia in serios ca artist mult mai devreme: avea vreo 4 ani. Nici atunci si nici acum nu considera ca o reprezinta vreun stil anume. Ba mai mult: asa ceva, spune ea, probabil ar incorseta-o. A lucrat in mai multe agentii ca art director, dar desenul o tragea intotdeauna de maneca si-i spunea ca trebuie sa faca ilustratie. Asa ca asta face acum.
CB si Publicis (ambele in Hamburg) sunt agentiile cu care colaboreaza momentan, iar daca tineti mortis sa-i vedeti si alte lucrari, folositi cu incredere si acest link.
Cum a inceput totul?
De abia asteptam intrebarea asta! Pentru ca tot citind interviuri si diverse articole despre artisti, am observat un raspuns pe care il da toata lumea. Si, recunosc, un timp am evitat din rasputeri sa spun acelasi lucru pana cand mi-am zis - stai frate, asta e un lucru fain pe care il avem in comun noi astia care am crescut mazgalind si stricand tone de hartie si mii de creioane (sarmanii copaci).
Suna cam asa: am inceput sa fac ilustratie pe la 4 ani, de prima data cand am avut in mana un creion. Sunt constanteanca si am terminat liceul de arta si Facultatea de Arta in Constanta.
Mi-ar fi placut sa mai raman pe langa marea mea draga, dar intr-un rar moment de pragmatism am decis sa ma mut la Bucuresti si sa incep sa lucrez ca graphic designer.
In familia mea nu sunt artisti, asa ca n-a avut cine sa ma invete reteta potrivita pentru a ramane un artist boem toata viata. Ca multi altii, am gasit un domeniu conex si norocul meu a fost ca mi-a placut, m-a ajutat sa cresc si sa invat enorm.
Cu toate ca apoi am lucrat in diverse agentii ca art director, pasiunea pentru desen nu m-a lasat in pace niciodata si incet-incet am inceput sa am mici proiecte de ilustratie pe langa daily job. Cam asa a inceput.
Inspiratia
Poate veni de oriunde, depinde de focusul de moment. Iubesc oamenii si-mi place sa-i observ. Dintr-un simplu gest sau intamplare dezvolt fara sa vreau adevarate scenarii in minte, totul intr-o fractiune de secunda. Si apoi reduc la o singura imagine ca un fel de afis pentru povestea aia din cap.
Nu e mereu asa, uneori imi mai exprim si eu emotiile sau frustrarile dar nici atunci direct, ci mai voalat. Nu tin sa sochez pe nimeni si nici sa imi expun partea dark prea mult.
Uneori gasesc cate o schita veche, uitata de ani prin sertare si mi se pare minunata. Ma si mir ca eu am facut-o si imi amintesc exact momentul in care am ascuns-o in mapa aia, crezand ca nu e buna de nimic. Asa ca o reiau si o duc mai departe.
Si, de cand m-am prins cum functioneaza, pun mereu "la murat" schite asa ca am sertarele pline de tot felul de hartii care-si asteapta soarta.
Nu consider ca mi-am creat un stil anume. De fapt m-as plictisi enorm daca as repeta intentionat la nesfarsit un stil. Imi plac briefurile care-mi cer directii noi, pentru ca de fiecare data sunt pusa in situatia de a reinvata sa desenez. Asa simt ca evoluez si, pe langa asta, e fun.
Pe proiecte personale sau schite rapide sunt convinsa ca am un stil recognoscibil, cel putin asa mi s-a spus de-a lungul timpului.
3 proiecte preferate
Imi plac foarte mult cele doua In Bloom si pasarea asta albastra pentru ca sunt dintr-o perioada foarte visatoare si infloritoare in care am simtit ca m-am exprimat in voie. De fiecare data cand ma uit la ele imi revine starea de atunci pe care as vrea s-o am mereu.
Colaborari cu agentii
Deocamdata am lucrat si colaborez in continuare in Hamburg cu FCB si Publicis pe clientii lor. Am avut proiecte pentru Renault si Audi, pe brandurile Beiersdorf si pentru mici clienti locali.
Cel mai complex a durat vreo doi ani pentru un brand de cereale din Germania care s-a lansat in Spania si la inceput a avut nevoie de o noua imagine adaptata la piata de acolo. Apoi au avut nevoie de mine in continuare pentru a pastra un stil consistent pe diverse materiale.
Briefuri mai altfel?
Sa stii ca pe ilustratie n-am primit ciudatenii! Agentiile stiu exact ce vor iar daca un brief nu e complet, cer eu detalii si dau solutii acolo unde e nevoie. Am si proiecte de art direction si storyboarduri pe care nu le fac publice pentru ca sunt "bread and butter work" si incerc sa pastrez o imagine online cat mai artsy.
Cea mai amuzanta cerinta a fost a unui client care dupa ce am trecut prin toate etapele, mi-a dat toate ok-urile si aproape am terminat proiectul, a revenit rugandu-ma sa "intorc sa fie din fata" in Photoshop un obiect care era desenat din semi-profil si a trebuit s-o iau de la capat :-)
Promovarea
Proiectele imi vin in general de la oameni cu care am mai lucrat si cred ca asta a fost promovarea cea mai buna de pana acum. Cand am renuntat la full-time job am dat sfoara-n tara ca sunt disponibila pentru proiecte de freelance si acum mai trimit update-uri din cand in cand cu munca recenta.
Cred ca se poate trai din ilustratie, doar am prieteni in Bucuresti care asta fac. Eu n-am incercat sa traiesc exclusiv din arta cat am locuit in Romania.
Activitatea pe Redbubble
A post prima platforma pe care am pus cateva illustratii sa vad cum merge. Sunt multe shopuri de genul asta si majoritatea functioneaza pentru userii foarte activi si prin networking pe platforma respectiva. Eu am avut cateva vanzari fara sa ma ocup de promovarea shopului si ii admir pe artistii care-si fac timp pentru asta.
Pe viitor planuiesc sa imi fac un shop personal si sa dau curs catorva invitatii primite de la platforme care au in spate curatori. Mi-ar fi mai usor asa.
Recomandari
Cunosc si admir multi romani talentati! Fostele mele colege de liceu Georgiana Chitac si Raluca Bararu, Noper, Cristina Dandu, Evelin Bundur imi vin in minte acum.
In ultima vreme am inceput sa admir grafferii si arta murala. Imi plac pereti semnati de romanii din Sweet Damage Crew, Yash din Suedia si de Gemma O'Brien.
