Bucureștiul are o groază de povești de spus despre propriul trecut; mai nou, s-au găsit și oameni care le caută, le documentează și le dau mai departe. E vorba de echipa proiectului Harta Senzorială a Bucureștiului (HSB), formată din Cristina Modreanu (autoarea conceptului), Paul Dunca, Maria Drăghici, Ioana Gonțea, Ileana Szasz și cei doi de la Ear to Bucharest, Mara Marăcinescu și Denis Bolborea (cu care am vorbit aici).
Ei au conceput un traseu cu patru case vechi (deocamdata) în care vizitatorii pot intra ca să asiste la performance-uri care sa-i transporte în atmosfera de demult a locurilor respective, care ataca pe cai senzorile multiple.
Proiectul a fost parte din candidatura capitalei pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii 2021 și, dacă Bucureștiul ar fi câștigat, Harta senzorială ar fi avut un mic buget anual pe o perioadă de 5 ani. Acum, pentru că victoria n-a fost să fie, echipa caută resurse pentru a continua și extinde Harta.
Mai multe povestesc toți cei implicați, într-un interviu pe mai multe voci:
Echipa
Paul: Eu sunt peformer, actor, coregraf și, mai nou, cânt un pic. Pe Maria o cunoșteam cel mai bine la startul proiectului. Am lucrat cot la cot ani întregi în cadrul comunității artistice Rahova_Uranus și am fost alături la înființarea Centrului Comunitar de Artă LaBombaStudios. Am realizat împreună două filme documentare despre ce înseamnă dansul în mai multe comunități din București.
Am colaborat și la piesa de teatru ”INTERFAȚA” realizată de Andreea Chindriș și Alexandru Berceau. Pe Cristina Modreanu o cunosc de mult timp, dar suntem la prima colaborare. Știu că Maria m-a recomandat vehement Cristinei și într-o dimineață m-au sunat amândouă ca să afle dacă am timp.
Mara & Denis: Noi am devenit parteneri în cadrul Acceleratorului de idei organizat de ArCuB și ni s-a părut ceva firesc ca proiectele noastre să lucreze împreună pentru a potența locațiile din tur. Auzul e un simț cu un impact emoțional puternic și ne-am dorit să ne folosim de el pentru a putea evoca și astfel amintirile acestor case.
Noi, la Ear to Bucharest, ne concentrăm pe peisajele sonore prezente, așa că a fost o experiență specială să ne folosim de mediul sonor pentru a prezenta trecutul.
Ioana: Eu am studiat jurnalism și comunicare și am lucrat aproape exclusiv în zona culturală. Când mi s-a propus să fiu PR-ul acestui proiect nu am stat nici un moment pe gânduri pentru că am rezonat imediat cu ideea lui, mai ales pentru că iubesc Bucureștiul. După ce am cunoscut și echipa mi s-a părut încă o dată că luasem o decizie bună să mă implic.
Cristina: Lucrez în teatru de când mă știu, la început ca jurnalist cultural și critic de teatru pentru Adevărul și Gândul, din 2009 ca redactor-șef al Scena.ro, mai apoi ca director de festivaluri, inclusiv Festivalul Național de Teatru, iar mai recent a Platformei Internaționale de Teatru București, ajunsă anul acesta la cea de a 3-a ediție a sa.
Văd foarte mult teatru peste tot în lume și caut mereu inspirație pentru noi proiecte, fiindcă de mai multă vreme cred într-un critic de teatru activ, creator el însuși/însăși, care să genereze platforme de gândire critică implicând cât mai mulți oameni.
Conceptul HSB
Cristina: Ideea s-a conturat în timp, pe parcursul anilor în care am locuit in București și mi-am dat seama că el merită să fie mai bine cunoscut, inclusiv de către aceia care s-au născut aici, dar care adesea nu ies din cartierul lor și nu știu cât de divers și de bogat este acest oraș.
Ca jurnalist cultural am avut șansa să cunosc oameni extrem de interesanți care s-au stabilit la București venind din toată țara - artiști, scriitori, profesori - o lume care este depozitara memoriei culturale a orașului.
Am vrut să găsesc o modalitate de a face cunoscute și altora măcar unele dintre poveștile lor și ale caselor în care au locuit. Am scris aplicația pentru granturile oferite de către ARCUB în pregătirea Capitalei Culturale Europene cu acest gând - iar faptul că ideea a avut succes, fiind chiar prima în ordinea punctajului obținut de cele 10 proiecte câștigătoare, a venit ca o confirmare că era nevoie de o asemenea ”hartă senzorială” a orașului.
Dar confirmarea finală a venit din partea participanților la tururi, iar acum, după ce s-au desfășurat deja 6 din cele 8 tururi programate pot să spun că cea mai mare răsplată sunt reacțiile celor care au făcut tururile alături de noi: de la bucureșteni care se reîmprietenesc cu orașul lor, la studenți abia sosiți aici care sunt curioși să-i afle poveștile și până la oameni care sunt sosiți din alte țări și capătă o imagine despre Capitală prin intermediul simțurilor.
Ioana: Harta Senzorială a Bucureștiului își propune să dezvăluie participanților povești și amintiri ale unor personalități marcante ale Capitalei și să redescopere împreună cu aceștia casele în care au locuit, unele dintre ele necunoscute până acum publicului.
Participanții au ocazia să exploreze aceste case vechi, să asculte poveștile care le însoțesc, să vorbească cu cei care mai locuiesc încă acolo (unde este posibil), să asculte muzica acelor case, să simtă mirosuri, să guste mâncarea și băutura pe care o consumau cei care au trăit în casele selectate. Astfel bucureștenii prezentului se transpun în trecutul orașului.
Aceste lucruri personale sunt scoase la suprafață depoarece echipa proiectului a lucrat imersiv și colaborativ pentru fiecare casă în parte, cu accent pe o serie de interviuri cu aceia care mai locuiesc în case sau cu urmașii celor dispăruți.
Traseul și casele
Cristina: Am început cu o listă mult mai lungă de case interesante, ale căror povești meritau să fie spuse, dar am făcut pe parcurs o selecție și am ajuns în final la 4 case pe care le-am inclus în această serie de tururi: Casa Bacovia, Casa Bercovici, Casa Sturza-Pop și Casa Mușatescu.
Ghidul este un performer complet, Paul Dunca, actor, dansator, scriitor, care a făcut parte din echipă încă de la început, participând la documentarea proiectului, la interviuri, și aducând multe idei excelente care au îmbunătățit scenariul tururilor.
Din echipă mai fac parte Maria Draghici (artist vizual și autoarea graficii), Ileana Zsasz, antropolog care a participat la interviuri, Roxana Crișan, producătoare, Ioana Gonțea, coordonatoarea PR-ului și Anca Gonțea, asistent de producție. Plus Ear to Bucharest, desigur.
La fiecare casă am colaborat intens cu martorii și păstrătorii amintirilor celor care au locuit acolo și cărora le mulțumim și pe această cale: muzeografa Lelia Spirescu la Casa Bacovia, Mirjam Bercovici la Casa Bercovici, Rucsandra, Ștefan și Anca Pop la Casa Sturza-Pop și Bogdan Mușatescu la casa Mușatescu.
Pe unii i-am convins mai ușor, pe alții mai greu - deschiderea de care au dat dovadă cei menționați mai sus fiind și criteriul esențial de selecție a caselor incluse în cele din urmă în tururile Harta senzorială a Bucureștiului.
Paul: A fost un proces lung pentru stabilirea traseului final. Țin minte că la un moment dat încercam să revitalizez cu vocea mea piesele Mariei Tănase pentru că inițial plănuiam să vizităm și casa unde aceasta a murit. Eu sunt ghidul care facilitează accesul senzorial către poveștile și eroii locațiilor prezentate și mi-am propus din start să abordez această responsabilitate cât mai actual, știind că azi, în 2016 se ajunge foarte ușor la informație, dar și foarte superficial.
Din procesul pregătirii acestei experiențe face parte și negocierea cu cei care dispun sau sunt responsabili acum cu locațiile. Această negociere a durat până în ultima secundă și a fost decisivă pentru stabilirea turului final. Am încercat să includem cât mai multe cărți vii ale caselor din traseu, adică oameni care au trăit, trăiesc sau muncesc în ele.
Momente dificile
Ioana: Într-un proiect cultural te lovești mereu de momente neprevăzute care îți strică socoteala de acasă. Unul dintre acestea a fost cu instalația video de la casa Bercovici. Inițial trebuia să realizam proiectia în alt loc decât cel în care au fost participanții. Am făcut toate demersurile, am făcut probele tehnice câteva zile la rând, aveam toate lucrurile în ordine. Dar cu o seara înainte de primul tur, din cauza unor fapte independente de noi a trebuit să ne mutam din acel loc.
Salvarea a venit de la Teatrul Evreiesc de Stat, în persoana Maiei Morgenstern care a răspuns promt la rugamintea noastră și ne-a permis să proiectăm pe fațada teatrului filmul nostru. Așa am reușit să salvăm un moment important din proiect.
Importanța proiectului
Cristina: Harta activează simțurile participanților încercând să-i transporte într-o altă dimensiune temporală, să pună lucrurile în perspectivă aducând în prezent felii din trecut relevante, care explică textura actuală a orașului. Am selectat casele astfel încât să fie prezente personalități diferite, epoci diferite și comunități diferite din oraș - din Berceni, cartierul democratic, cum îi spunea Bacovia, în cartierul evreiesc, cartierul nobiliar vechi și cartierul artistic.
Fiecare strat înseamnă o bucată esențială din istoria orașului, iar experiența pe care o au participanții îi transformă pe fiecare dintre ei în martori și păstrători ai memoriei orașului. Oricât de puțin ar ține minte din ceea ce află în cadrul tururilor, acel puțin va fi transmis mai departe.
Mara & Denis: Daca poze cu casele si cu membrii familiilor care au locuit in aceste case se mai gasesc, inregistrari din acele case sunt rare. Faptul ca pe langa partea video, am putut inregistra si sub forma audio povestile oamenilor care au locuit acolo sau care au trecut prin acele case, ni se pare o completare esentiala a arhivei acestor case.
Parteneri
Ioana: Un sprijin important a venit din partea Eurolines TuiTravel Center care ne-au pus la dispoziție autocarele lor confortabile pentru a transporta participantii de la o stație la alta, adică de la o casa la alta. Casele se afla în diferite zone ale Bucurestiului, ceea ce nu ne permitea să ne plimbam pe jos pentru ca nu era eficient ca timp și energie.
Un alt partener de nădejde a fost Agenția de Monitorizare a Presei ActiveWatch care a înțeles nu numai valoarea proiectului, dar și impedimentele cu care ne confruntăm la un moment dat, așa ca ne-au ajutat cu aparatura pentru instalația video, care este un moment central al uneia dintre cele patru case. Aici am avut, cum spuneam, și sprijinul necondiționat al Teatrului Evreiesc de Stat și al dnei Maia Morgenstern personal.
Și bineințeles ne-au mai ajutat și prietenii noștri de la Ear to Bucharest, care au fost urechile noastre în acest proiect. Ne considerăm norocoși pentru că am primit ajutorul lor, deoarece în zona culturala e greu sa atragi parteneri, iar sponsorizarile nu sunt abundente ca în alte domenii.
Mara & Denis: Noi am incercat să fim urechile proiectului și să sprijinim cu informații și cunoștinte dezvoltarea experienței auditive a proiectului. Considerăm că sprijinul din partea noastră s-a concretizat în modul cel mai direct la Muzeul George Bacovia, locație care s-a potrivit perfect acestei intersectări între proiecte, și unde am reușit să transmitem clar mesajul proiectului Ear to Bucharest: acela de conștientizare a mediului sonor ambiental.
Promovare
Ioana: La început lumea a aflat de noi de pe pagina noastră de Facebook și de pe Instagram. Am strâns în jurul paginii de Facebook o comunitate destul de mare de iubitori de povești vechi ale orașului, dornici sa exploreze alături de noi. Când am ajuns aproape de începerea tururilor, presa a început să fie interesată de proiectul nostru.
Au scris despre noi diferite site-uri și mai mulți blogeri cunoscuți. Două televiziuni - TVR și TVH- au venit să filmeze tururile, iar radiourile au fost și ele interesate - București FM, RFI, Radio România Actualități și Guerilla de dimineață au făcut emisiuni in extenso despre proiect.
În offlline, lumea a putut afla de noi de la ArCuB. Iar de când au început tururile participanții fac spontan recomandări prietenilor și cunoscuților. Adevărul este ca proiectul a fost primit foarte bine de extrem de multe persoane.
Am avut toate locurile ocupate la tururi, încă din primele zile în care am dat drumul la inscrieri, iar după tururi participanții ne scriau să ne spună cât le-a plăcut. Acum avem o lista destul de lungă cu persoane care așteaptă să se elibereze un loc ca sa poată veni la un tur.
Continuarea proiectului post-CEaC 2021
Cristina: Într-adevăr, dacă Bucureștiul ar fi câștigat, Harta senzorială ar fi avut un mic buget anual timp de 5 ani pentru dezvoltarea de noi stații și ar fi devenit cu adevărat o Hartă în adevăratul sens al cuvântului.
Chiar dacă Bucureștiul a pierdut titlul, ne gândim în continuare la modalități de a continua acest proiect, în primul rând pentru că reacțiile oamenilor au fost neașteptat de entuziaste: ne-a devenit clar că există o mare nevoie a bucureștenilor de a-și cunoaște orașul, de a afla acele amintiri care constituie memoria subiectivă, extrem de prețioasă și de fragilă a oricărui oraș.
Păstrarea celor mai efemere fragmente din trecutul recent, anume senzațiile, și reconstituirea poveștilor unor case, în special prin activarea simțurilor a avut un efect pozitiv asupra participanților și sperăm să găsim resurse și parteneri pentru a completa Harta senzorială a Bucureștiului în continuare.
