[Hai cu civismul] Cum schimbi un oraș cu marșuri pe două roți

Greu de crezut sau nu, într-o vreme erau atât de puțini bicicliști în Capitală că toți se cunoșteau între ei și se salutau în trafic. Atunci, Matei Budeș a pus bazele pentru Comunitatea Bicicliștilor din București (CBB), grup civic care, de-a lungul timpului, avea să adune la marșuri de profil și grupuri de peste 8.000 de oameni. Adrian Rista și Vladimir Iuganu sunt printre cei care s-au alăturat grupului de la primele întâlniri, iar acum sunt doi dintre cei care formează echipa de bază, care iau legătura cu autoritățile, scriu sesizări și încearcă să propulseze înainte mișcarea biciclistă din București.

Ei ne prezintă în continuare cum reușește un grup civic informal să se organizeze și să devină un vector de opinie pentru cei pe două roți:

Începutul grupului civic

Adrian: "Părintele spiritual” al Comunității Bicicliștilor din București a fost Matei Budeș, el având inițiativa de a aduna câțiva dintre bicicliștii activi civic, la începutul anului 2012. Au răspuns majoritatea oamenilor implicați deja în diverse grupuri, asociații, entități informale care acționau atunci în direcția dezvoltării mersului pe bicicletă în București și nu numai.

Eu am ajuns să mă implic puțin mai târziu, în primăvara anului 2012, contactat fiind de Marian Ivan . Fiind avocat de profesie, ong-ist cu ceva vechime, dar și biciclist, am fost la una din întâlniri și am găsit acolo oameni care își doreau să facă treabă. Iar prin treabă înțelegeam la momentul respectiv organizarea la nivelul comunității și începerea unor demersuri pentru creșterea numărului de bicicliști în trafic.

Vladimir: Nu mai știu a câta întâlnire era cea la care am fost prezent în momentul pe care-l menționează Adrian. În orice caz, m-am bucurat să văd multă lume adunată. Pe unii îi cunoșteam doar din online, pe alții deloc.

Îl cunoșteam oarecum pe Marian Ivan, de la OPTAR, omul căruia cred că-i revine un merit aparte în povestea CBB. Probabil că-i mai știam pe Ariel Constantinof (Tribul, prima firmă de curierat pe biciclete), pe Bogdan Neagu (Turific! Handmade), pe Geo Culda (Veloteca, Asociația Bate Șaua să Priceapă Iapa).

Atunci, sau ulterior, au apărut Radu Sprânceană (Bicishop), Florin Știucă (Cicloteque), Kyp (Masa Critică București), Cătălin Andrei Teodoru (comunitatea Pista Mă-sii), Bogdan Ghervan, Cosmin Popan (Portocala Mecanică), Ciprian Muntele.

Cu siguranță au mai fost și alții, mi-e greu acum să-mi amintesc de toți, oricum, asta nu înseamnă că au fost mai puțin importanți. Eram oameni din diverse domenii, avocatură, media, arte plastice, aritectură, design, IT, antreprenori ca Ariel, Bogdan Neagu, Geo Culda. Eu sunt scenograf.

Evenimentul care a pornit totul

Adrian: Coagularea nu a ținut neapărat de un moment sau de un eveniment. Situația din trafic, pe care o cunoșteam cu toții, a fost cea care ne-a determinat să formăm grupul de lucru. Spre deosebire de momentul de față, atunci existau mult mai puțini bicicliști pe stradă. Șoferii nu erau obișnuiți să ne dea atenție, să se asigure și față de biciclete, infrastructura era inexistentă.

Așa cum am spus, inițiativa a avut-o Matei Budeș, iar majoritatea dintre noi aveam experiență în organizații neguvernamentale. Organizarea în sine nu a fost neapărat dificilă, ci faptul că dintr-o dată eram mai mulți necunoscuți laolaltă, cu caractere și personalități diferite.

Vladimir: O să râdeți, probabil, dacă vă spun că bicicliștii se salutau, se opreau, făceau cunoștință, stăteau 5-10 minute de vorbă, erau, așa, cumva, ca pionierii în America. Îți trebuia ceva curaj să intri în trafic, îmi aduc aminte că atunci când m-am decis să urc din nou pe bicicletă, după o pauză de vreo 15 ani, am fost crispat vreo lună-două.

Și sigur că starea aceea te făcea să cauți alți nebuni ca tine, să începi discuția, băi, voi cum faceți, cum vă descurcați, vă e frică, aveți probleme cu șoferii, cum faceți în intersecții. Așa că, da, nu a fost un anume eveniment, factor declanșator, a fost o stare de lucruri.

De învățat, am învățat mai mult singuri, am căutat online, am dat mai departe, am discutat, am ales ce am crezut că ni se potrivește. Învățăm mai departe, nu ne considerăm atotștiutori.

Cum ați convins bicicliștii să vi se alăture?

Adrian: CBB a fost fondat ca un grup de lucru, informal, fără să existe o organizație pentru asta. Și acum, după mai bine de patru ani, am rămas un grup informal, deși resimțim din ce în ce mai mult nevoia de a exista un cadru juridic, o asociație.

Grupul nostru țintă principal, bicicliștii, ni s-a alăturat văzând că facem lucruri, dezvoltăm proiecte, căutăm mereu să informăm, să educăm. De asemenea, faptul că am plecat la drum cu ideea de a reprezenta toți bicicliștii bucureșteni, la un nivel mai general, ne-a pus în situația de a trebui să înțelegem problemele tuturor.

Marșurile de protest au fost momentele în care se putea vedea cât de puternică este comunitatea, atât numeric, dar mai ales ca implicare. Întotdeauna când am făcut apeluri pentru implicare, sau atunci când aveam nevoie de voluntari, comunitatea ne-a răspuns imediat.

Dacă discutăm despre grupul de lucru, în acest moment suntem în jur de 7 oameni. Mărimea acestui grup a cunoscut în timp modificări relativ mari, numărul fluctuând între 3 și 12 membri. Am lucrat întotdeauna ca voluntari, fiecare participând atunci când timpul i-a permis acest lucru. Dacă discutăm despre comunitate, nu există un număr cunoscut al bicicliștilor din București, dar realitatea din trafic ne arată că numărul acestora crește de la an la an.

Comunicarea cu membrii grupului

Vladimir: Nimic sofisticat, metodele clasice de comunicare. Am încercat în timp tot felul de platforme media, dar n-am reușit niciodată să trecem de stadiul de început (făcut cont, urcat un proiect-două). Probabil că nu ni se potrivește.

Așadar, telefon, chat și, desigur, întâlnirile face-to-face, care nu pot fi compensate în niciun fel și credem că sunt obligatorii pentru acest tip de activitate. Cu privire la acord, atunci când e nevoie, recurgem la vot. Dacă problema pe care o avem de dezbătut afectează, în opinia noastră, în mod direct și profund comunitatea, recurgem la consultare, anunțăm public și organizăm întâlniri, în urma cărora comunicăm tuturor concluziile.

Primele acțiuni ale grupului

Adrian: Primul marș de protest a fost cel din toamna anului 2012, organizat cu destule poticniri și reticențe. Într-una dintre discuții, Ciprian Muntele spunea că sigur ne strângem 1.000 de oameni și toți ne uitam la el uimiți de asemenea optimism.

Până la urmă, la primul marș au participat în jur de 1.500 de bicicliști, iar asta ne-a dat determinarea de a continua. Marșurile au cunoscut mai apoi creșteri constante, ajungându-se la peste 8.000 de participanți.

Vocea ne-am făcut-o auzită în diverse moduri, în funcție de situație. În comunitate există multe grupuri, asociații, inițiative. Am încercat să păstrăm legătura cu toate, să înțelegem interesele și problemele fiecărui grup și în urma discuțiilor a fost clar că problema traficului în București ne unește pe toți.

De fapt, acțiunile CBB nu erau posibile fără toate aceste grupuri și fără implicarea fiecărui biciclist în parte.

Referitor la autorități ne-am făcut vocea auzită prin șiruri de cereri, sesizări, petiții, consultări, dar cel mai eficient a fost că le-am arătat că știm despre ce vorbim. O mare parte a activității noastre este una ce ține mai degrabă de dosare și hartii decât de evenimente frumoase, dar actul scris este limbajul utilizat la nivel administrativ.

Provocările comunicării cu autoritățile

Adrian: Principala provocare în comunicare este că ea vine dupa perioade lungi de lipsă de comunicare. Rezultatul este că, în primele întâlniri (sau în corespondență), tonul este unul mai dur de ambele părți. Un dialog de durată tinde să transforme comunicarea din scop în mijloc, iar de acolo începând se poate lucra eficient la problemele aduse în discuție.

Ca peripeție, aș aminti de un blocaj de comunicare avut cu fostul Primar General, Sorin Oprescu. Noi am pus pe masa autorităților un proiect de infrastructură, Drumuri Verzi București, iar el a fost inclus in Strategia de dezvoltare regională București-Ilfov 2014-2020, adică a primit recunoașterea autorităților.

Cu toate acestea, Oprescu spunea într-una ca noi știm doar să criticăm și să desființăm, nu facem nimic constructiv.

Vladimir: Problemele cele mai mari sunt lipsa de transparență și luarea deciziilor fără consultare, cu asta nu ne confruntăm doar noi. Autoritățile locale și centrale din România nu au nici conștiința faptului că reprezintă comunități și trebuie să se pună în slujba lor și nici exercițiul dialogului. Poziția de pe care acționează este cea a unui stăpân cu puteri absolute, care nu are nevoie nici să asculte, nici să se consulte cu nimeni.

Poate doar cu cei de la Brigada Rutieră am reușit totuși, în acești ani, să avem o comunicare la un nivel acceptabil, nu însă și un dialog ceva mai apropiat, care să permită colaborarea pentru modificări la nivel de legislație, Codul Rutier în vigoare având prevederi în privința bicicletelor care în secolul 21 sunt pur și simplu vetuste.

Mecanisme de advocacy

Adrian: Mecanismele și abordările sunt, în mare parte, cele standard. De la cereri, sesiszări și memorii trimise direct autorităților, până la sesizarea altor autorități competente. Ultimele etape ale conflictelor avute cu autoritățile sunt plângerile penale și sesizarea instanțelor de judecata.

Încercăm să lucrăm gradual, să aducem la cunoștința autorităților atât problemele cât și soluțiile pe care noi le vedem posibile, le arătăm că suntem deschiși la dialog și la colaborare, iar în condițiile în care acestea nu sunt posibile, nu ne rămâne altceva de făcut decât să urmăm procedurile legale.

Comunicarea se face, însă, și indirect, prin mijloacele de comunicare. Nu de puține ori ni s-a spus ,,am văzut ce ați postat pe Facebook”, sau ,,am văzut ca ați scris despre cutare problemă”. Acest lucru înseamnă că ne este recunoscută poziția și de către autorități, sau cel puțin de către angajații si reprezentanții acestora.

Promovare

Vladimir: Cauza noastră se promovează singură! Glumesc, desigur. Facem în permanență eforturi pentru asta, în limita resurselor de care dispunem. Foarte important este să fim mereu în contact cu oamenii, încercăm să ne ferim ca de foc de acel păcat care pândește orice organizație militantă de acest tip, acela al autosuficienței și al închiderii, al înțepenirii într-o formă care pare să funcționeze.

Comunitatea e vie, apar oameni noi, cu nevoi noi, cu idei noi, am greși teribil să nu ținem cont de lucrurile astea.

Oricine este dispus la efort comun, la dialog, la disciplină, la răbdare, la informare, autoeducare este binevenit în cadrul echipei noastre. Nu suntem o organizație închisă, nu am fost niciodată.

Finanțare

Adrian: Pana acum nu a existat nicio finantare. Putinele materiale pe care le-am folosit au fost suportate de membrii grupului de lucru.

Vladimir: Am vrut să construim o comunitate, lucrul acesta ni s-a părut mai important decât să ne concentrăm pe scris proiecte și aplicări pentru finanțări. Încă n-am terminat, mai avem destul de lucru. Sigur, nu excludem complet nici ideea proiectelor cu fonduri accesate, vom vedea, dacă vom considera că nu ne putem atinge altfel obiectivele, probabil că vom recurge și la această cale.

Schimbări concrete aduse de activitatea grupului

Adrian: Aș începe cu cea mai mare schimbare, respectiv desființarea pistelor de biciclete construite ilegal pe trotuare de către primaria generală. A fost greu la început de înteles de ce tocmai bicicliștii desființează piste pentru biciclete, dar lumea a priceput destul de repede ca ele puneau în pericol toți participanții la trafic.

O altă schimbare concretă, pe care nu cred ca am adus-o doar noi, dar am contribuit la ea, este creșterea numărului de bicicliști în trafic. Odată cu asta s-a mai produs o schimbare de atitudine a șoferilor, care  au devenit mult mai conștienți de prezența noastră în trafic. Felul în care suntem priviți în trafic este sensibil diferit față de cel de acum 3-4 ani, iar acest lucru nu face decat să sporească siguranța tuturor.

Eforturile CBB, eforturile celorlalte organizații, creșterea, încă timidă, dar constantă a pieței de biciclete, eforturile organizatorilor de competiții, au dat roade, greu, dar au dat. E important de înțeles ca totul se află într-o anumită dinamică, fiecare rezultat oferindu-ne determinarea de a merge mai departe.

La capitolul "victorii mici, dar importante” aș menționa recent inaugurata parcare pentru biciclete de la Decathlon Băneasa. Este rezultatul unei colaborări benevole dintre CBB și companie, iar noi sperăm ca acest lucru sa fie doar începutul.

Ce vă propuneți pentru viitor ?

Adrian: Pe termen scurt vom continua acțiunile și proiectele deja începute. Avem aproape în orice moment cereri sau sesizări la care așteptăm răspuns din partea autorităților.

În același timp, au existat o serie de consultări la Ministerul Afacerilor Interne, pentru modificări la Codul rutier și la Regulamentul de aplicare. Noi, împreună cu alte organizații, am depus mai multe modificări pe care ni le dorim, doar că până la acest moment nu s-a elaborat un document final. De notat că de la momentul consultărilor au trecut 3 luni.

În această perioadă ne vom ocupa în mare parte de informarea și consultarea cetățenilor cu privire la Planul de Mobilitate Urbană Durabilă. Ne dorim să facem acest lucru alături de Primăria Generală, având o discuție cu ei despre acest subiect. Însă peste discuțiii s-a lăsat liniștea din partea lor, în ultimul timp.