Ferentariul inca este perceput ca gaura neagra a Bucurestiului, dar sunt unii oameni care incearca sa schimbe lucrurile din interior. Cum sunt Stela, Dana si centrul lor comunitar sau, mai de la periferie, jurnalisti precum Vlad Stoicescu (dela0.ro).
Lor li se alatura si Clubul Mamelor din Ferentari, ajutat de Policy Center for Roma and Minorities, ONG care lupta pentru rezolvarea problemelor de incluziune sociala. Obiectivul? Prioritizarea problemelor din Ferentari pe lista autoritatilor.
Dintre reusitele de pana acum, avem aparitia unui parc pe Aleea Livezilor, un drum pietruit si instalarea pubelelor de gunoi - multumita presiunilor pe care Clubul le-a facut catre insitutii. Din decembrie 2015, Enel s-a implicat in poveste, cu un program de asistenta pe electricitate dedicat comunitatii din Ferentari.
Mai multe despre grupul civic si lucrurile pe care a reusit sa le schimbe in comunitate ne explica pe larg Raluca Negulescu, Director Executiv Policy Center for Roma and Minorities, si Irina Georgescu, managerul proiectului sustinut de Enel.
Implicati in apararea problemelor locuitorilor zonei
Raluca: Lucram deja de 3 ani in Ferentari si ne concentram pe programe educationale pentru reducerea abandonului scolar si pentru dezvoltarea potentialului copiilor din zona prin sport si arta in cadrul Clubului de Educatie Alternativa.
Desi echipa noastra mentinea permanent legatura cu parintii din comunitate, acestia veneau mereu spre noi cu multe probleme din zona cum ar fi situatia precara a locuirii, lipsa locurilor de munca, probleme de sanatate.
Ne-am dat seama ca interventia asupra copiilor poate avea cu adevarat impact pe termen lung daca transformam intreaga comunitate prin implicarea adultilor.
Asa ca in momentul in care CeRe a lansat un anunt privind un fellowship al Departamentului de Stat SUA pe tema organizarii comunitare, nu am ezitat si m-am inscris.
Am fost selectata si am inceput sa invat despre proces, am mers o luna jumatate in State si am lucrat in diverse comunitati similare cu zona de tip ghetou din Ferentari, cu migranti din America Latina si afro-americani.
Deja inainte de plecarea in fellowship incepusem o campanie de explorare a problemelor din comunitate. Mergeam acasa la parintii copiilor din Clubul de Educatie Alternativa si le ascultam povestile, problemele si solutiile pe care le propuneau ei.
Cand m-am intors din fellowship, in mai 2013, am inceput sa organizam intalnirile saptamanale. Au aparut doar mame la intalniri si asa s-a nascut Clubul Mamelor.
Eram constienti ca nu putem incepe cu probleme foarte dificile precum consumul de droguri din Ferentari sau problema gunoiului si ca prima campanie trebuia sa aiba sens pentru comunitate, dar si potentialul de rezolvare sa fie incadrat intr-un orizont de timp acceptabil.
Oamenii din Ferentari aveau nevoie sa prinda curaj ca pot schimba lucrurile intr-o zona in care totul parea imposibil de imbunatatit.
Eu am studiat stiinte politice si am fost intotdeauna pasionata de democratie participativa. Adevarata provocare a fost sa vedem principiile si fortele democratiei participative la lucru in mod practic intr-o zona foarte saraca, stigmatizata, in care oamenii si-au pierdut increderea in schimbare.
Mobilizarea cetatenilor din Ferentari nu s-ar fi putut intampla fara asistentele educationale Rodica Paun, Elena Feraru si Maria Militaru, mame din comunitate angajate in Clubul de Educatie Alternativa, care locuiesc in Ferentari si care sunt legatura noastra permanenta cu membrii comunitatii.
Irina: Eu sunt de profesie sociolog, iar timp de 7 ani am lucra in diverse proiecte dedicate imbunatatirii calitatii vietii in comunitatile de romi, antidiscriminarii si integrarii mestessugarilor pe piata muncii.
In ultimii 3 ani, am avut ocazia sa vizitez foarte multe zone in care oamenii se confrunta cu saracie extrema si traiesc in conditii extrem de grele, de unde rezulta multe alte probleme conexe: slaba ocupare pe piata muncii, analfabetism, scolarizare redusa si abandon scolar ridicat, conditii de igiena precare si o lipsa generalizata de incredere ca viata poate fi mai buna.
Dupa ce am vazut toate aceste situatii si m-am straduit sa inteleg acest hatisul de probleme, influente si efecte, am simtit ca e nevoie mai multe eforturi indreptate spre acesti oameni si ca experienta acumulata ma obliga sa fac ceva.
De curand m-am alaturat echipei Policy Center for Roma and Minorities si eforturilor acesteia pentru o viata mai buna in Ferentari.
Ce a „coagulat” grupul civic?
Raluca & Irina: Totul a pornit de la supararile mamelor din Ferentari legate de starea degradata a singurului parculet pentru copii din zona Aleea Livezilor.
Prima initiativa a grupului a insemnat o petitie cu peste 250 de semnaturi in care parintii din zona isi manifestau preocuparea pentru un spatiu sigur si placut pentru copiii lor.
La doar o luna, petitia s-a materializat intr-o actiune concreta a primariei care a si inceput renovarea parcului. Ne-am bucurat tare sa vedem cum prima initiativa a grupului a dat roade imediat, iar acest fapt a intarit si increderea oamenilor din cartier in capacitatea lor de a pune presiune pe autoritati.
Dupa 5 ani de la renovare, de parc se bucura zilnic in continuare sute de copii si parinti si e un spatiu sigur in care organizam evenimente in comunitate si ii atragem pe oamenii din Ferentari spre programele noastre educationale si civice. E un fel de agora in care uneori chiar facem planuri de campanii de advocacy.
De exemplu, locuitorii din blocul 36 din ghetou au avut cateva intalniri in parc pentru a initia o campanie prin care au solicitat un container de gunoi in zona. In lipsa acestuia si a asfaltarii zonei de depozitare, problema gunoiului ar fi ramas la fel de grava.
CeRe si mentorii din SUA ne-au fost permanent alaturi cu sfaturi si ajutor in dezvoltarea campanii lor de advocacy din comunitate.
Cum ati convins locuitorii sa se alature initiativei?
Raluca & Irina: Multi oameni din Ferentari se confrunta cu probleme complicate pentru care nu gasesc singuri o rezolvare.
Incercam intotdeauna sa adresam in intalnirile noastre aceste nevoi, interese si probleme care ii vizeaza in mod direct pe oameni si, pornind de aici, sa cautam solutii impreuna cu cei implicati, apeland pe de-o parte la forta rezultata prin mobilizarea grupului, iar pe de alta parte incercand sa atragem parteneri si resurse exterioare care sa faca posibile ideile noastre.
Tocmai pentru ca subiectele pe care le avem in discutie se schimba in functie de prioritatile momentului si de oamenii implicati, grupul de initiativa se transforma si el de la o perioada la alta.
La intalniri participa in medie un numar de 15 persoane, iar in cei 3 ani jumatate de activitate am interactionat cu aproximativ 300 de oameni activi pe diverse subiecte. Campaniile desfasurate au impact direct asupra a peste 10.000 de locuitori din zona.
La sfarsitul lui 2015, s-a alaturat in eforturile noastre de a imbunatati viata locuitorilor din ghetou si compania Enel Romania care ofera asistenta locuitorilor din zona sa se conecteze la eletricitate.
Comunicarea cu membrii grupului
Raluca & Irina: In primul rand, ne-am creat un obicei de a ne intalni constant cu oamenii din cartier - in fiecare joi, de la ora 17:00, in Scoala 147.
Oamenii stiu ca o data la doua saptamani discutam despre problemele lor legate de conectarea la electricitate, iar in celelalte intalniri abordam diverse alte subiecte, precum cresterea si educarea copiilor sau gasirea unui loc de munca.
In afara acestor intalniri, pastram legatura cu oamenii din cartier la telefon, dar si prin Cluburile de Educatie Alternativa, unde multi dintre parintii implicati isi aduc copiii dupa scoala pentru pregatire la teme, dar si alte activitati educationale.
Provocarile comunicarii cu autoritatile
Raluca & Irina: In ciuda asteptarilor, autoritatile au fost foarte deschise si au raspuns solicitarilor membrilor comunitatii. Dupa mai bine de un an de activitate, Clubul Mamelor a fost luat in considerare de Primaria Sectorului 5 ca partener de dialog si consultare.
Astfel, grupul de initiativa a fost invitat sa faca parte dintr-un grup de lucru pentru dezvoltarea strategiei si programelor pentru incluziunea sociala a romilor din Ferentari.
Mai mult de atat, grupul de initiativa a facilitat in august 2016 impreuna cu alti activisti si organizatii non-guvernamentale solutionarea evacuarii fortate a celor peste 100 de persoane de la „baracile” din zona Iacob Andrei.
Primaria Sectorului 5 a renuntat la actiunea de evacuare intr-o zona fara acces la apa si electricitate si a permis accesul cetatenilor care locuiau in locuintele improvizate la locuinte cu conditii decente.
In prezent, reprezentante ale Clubului Mamelor faciliteaza saptamanal relatia dintre autoritati si familiile mutate intr-un camin pus la dispozitie de primarie.
Mecanisme de advocacy
Raluca & Irina: Cel mai important proces este legat de identificarea problemei comune pe care o analizam din cat mai multe perspective cu locuitorii din zona. Stabilim impreuna care e cea mai buna solutie si cui trebuie sa ne adresam pentru a rezolva problema.
Incurajam membrii grupului sa se informeze – sa mearga sau sa sune la primarie pentru a afla ce trebuie facut si carui departament e necesar sa ne adresam. Intotdeauna transmitem documente scrise pentru care solicitam numar de inscriere.
Desi noi ajutam la redactarea cererii de audienta sau a petitiei, aceasta reflecta mereu discutiile cu oamenii din comunitate si ei sunt cei care merg la autoritati cu documentele respective.
Principiul organizarii comunitare nu e sa faci demersuri pentru comunitate de capul tau, ci sa activezi civic cetatenii din zona in fiecare pas din proces si sa-i stimulezi sa se responsabilizeze si sa se implice.
De aici si sloganul grupului de initiativa rezultat in urma unui brainstorming - Impreuna schimbam comunitatea noastra.
Cum va promovati?
Raluca & Irina: Avem deja un istoric al mobilizarii in cartier si oamenii s-au obisnuit sa vina la intalniri pentru ca s-a dus vestea din om in om. Atunci cand cautam un anumit profil de oameni, colega noastra care stie bine cartierul si care are rolul facilitator pentru organizare comunitara, Rodica, merge pe teren si recruteaza noi oameni.
De curand, am tiparit si mai multe pliante-invitatii pentru oameni la Clubul Mamelor, pe care le distribuim la diverse evenimente in cartier. Copiii din Clubul de Educatie Alternativa sunt si ei purtatori ai mesajului de implicare in Clubul Mamelor pe care il transmit catre parinti si familie.
Finantare
Raluca & Irina: Din 2013 si pana la finalul anului 2015, actiunile grupului au fost exclusiv voluntare si am primit resurse pentru campanii de la Fundatia Comunitara Bucuresti, Departamentul de Stat SUA, Ambasada Frantei in Romania.
Din decembrie 2015, ni s-a alaturat compania Enel care sustine un amplu program de asistenta pe electricitate dedicat oamenilor din Ferentari.
Pentru ca si aceste probleme au de-a face cu slaba ocupare pe piata muncii, cu scolarizarea redusa si cu o serie de conditii inumane in care oamenii din Ferentari traiesc, impreuna cu cei de la Enel dezvoltam si adaptam continuu un program de interventie integrata.
Schimbari concrete
Raluca & Irina: Printre rezultate, mentionam: renovarea parcului Aleea Livezilor, pietruirea unor zone dintre blocurile de pe Aleea Livezilor si instalarea unor containere de gunoi (prin presiunea pusa pe autoritatile locale), cresterea sigurantei in scoli prin preluarea costurilor pazei de primarie, renovarea unor scari de bloc din Iacob Andrei (prin mobilizarea locuitorilor), oprirea evacuarii abuzive a familiilor de la „baracile” de pe Iacob Andrei, angajarea legala a mai multor oameni din Ferentari (prin facilitarea interactiunii dintre ei si angajatori) si rezolvarea diverselor probleme legate de conectarea la electricitate (inclusiv conectarea la electricitate pentru prima data a unei familii).
Mai departe?
Raluca & Irina: Ne dorim ca in perioada urmatoare sa putem intr-adevar sa sustinem un program de dezvoltare integrata pentru oamenii din cartier, adica sa reusim sa ii ajutam, pe diverse cai, sa duca vieti mai bune.
Ne mai dorim ca toti oamenii sprijiniti in vreun fel sau altul sa ramana agenti activi ai schimbarii in Ferentari si sa reusim sa activam din ce in ce mai multi oameni, adica sa ii lasam sa se convinga, prin observarea efectelor pe care le producem, ca prin colaborare, tuturor le poate fi mai bine.