Cu totii cred ca visam la o casa, la un moment dat. O casa frumoasa, cu gradina, piscina, si un etaj sau doua. Unii incep sa viseze chiar de la varste foarte fragede. Asa cum fetele se gandesc de mici la ziua nuntii lor, si baietii isi doresc de mici o casa, pentru a-si putea lua un caine mare.
Am spus "casa frumoasa" si trebuie sa intram un pic in detalii. Cat de frumoasa? Cine decide daca e frumoasa? Dar alte optiuni mai sunt? Unde se termina frumosul si unde incepe excesul? La naiba, cate intrebari, eu nu voiam decat sa-mi iau caine!!!
Ok, sa ne linistim. Exista experti in orice domeniu. Robert Zotescu, de exemplu. Un tanar arhitect care munceste in Romania. Si-a facut propriul business, Amprenta Studio, iar apoi, proiectele au inceput sa se adune. E bun, iata o cum isi castiga clientii de partea lui: "il las pe client sa-mi povesteasca tot ce isi doreste, indiferent cat de excentrice ar fi dolentele sale". Sa auzim si alte trucuri!
De la copil, la arhitect
Nu cred ca am descoperit arhitectura, e ceva ce a venit de la sine. In copilarie, am avut trei mari pasiuni: sa construiesc, sa desenez si sa citesc carti de istorie; aceste trei pasiuni au condus inevitabil catre arhitectura. De construit, construiam de mic orice din orice.
Am avut noroc cu mama mea care mi-a sustinut pasiunea de a construi cu cat mai multe jucarii, menite a stimula exact acest lucru. Piese de lemn, lego si alte jocuri pe baza de piese. Nu mi-au placut jucariile gata facute, imi placea sa-mi fac eu jucariile. Acolo unde nu aveam exact ce imi trebuia, incepeam sa inventez din obiectele pe pare le gaseam - pietre, lemne, conuri de brad, bucati de polistiren, cabluri, tevi etc.
Nu de putine ori am ingrozit-o pe mama in timp ce incercam sa topesc diverse obiecte incercand sa obtin ceea ce imi doream (uneori cu rezultate nu tocmai fericite). In rest, desenam foarte mult si imi placeau desenele cu lux de amanunte, menite sa para in mintea mea cat mai complicate.
In ceea ce priveste pasiunea pentru istorie, am copilarit cu "Istoria Culturii si Civilizatiei" a lui Ovidiu Dramba; am fost fascinat de toate aspectele evolutiei civilizatiei umane. Dar ce mi-a ramas intiparit in minte este forta arhitecturii de a pastra vie memoria unui timp si aspiratiile unei epoci.
Spatiile
Am avut o copilarie aproape clasica, intr-un bloc bucurestean tipic. Spun asta pentru ca primul spatiu care m-a influentat a fost micul apartament in care am copilarit; m-a influentat in sensul ca nu mi-a placut deloc.
Mi-am dorit tot timpul spatiu, dar abia in facultate am inteles ca nu stiam ce vreau. In timpul facultatii am vazut multe exemple de spatii realizate in cadrul unor proiecte exceptionale de arhitectura si e greu de spus care dintre ele m-a influentat. Pentru ca nu este un anume spatiu care te inspira ca profesionist, ci mai mult demersul din spatele realizarii acelui spatiu.
N-as vrea sa cad in pedanterie, dar spatiul este greu de definit. Poate sa fie tangibil sau intangibil, un joc de limite, proportii, lumina, culoare, miros si sunet menite sa genereze o senzatie, o traire. Un bun maestru al acestor elemente va crea spatiu din aer.
Inspiratia
Primul contact cu operele altor arhitecti, in sensul in care incepeam sa inteleg ceea ce vad, s-a petrecut in anii de pregatire pentru admiterea la facutate. Nume precum Le Corbusier, Mies van der Rohe, Frank Lloyd Wright, Walter Gropius erau cele mai elogiate. Si binenteles ca am ajuns si eu fascinat de realizarile lor.
Abia mai tarziu am putut sa aplic propriul meu filtru critic si sa inteleg de ce sunt niste titani ai arhitecturii. In facultate dorinta de afirmare si de detasare fata de canonul profesorilor m-a impins catre exponentii arhitecturii contemporane precum Zaha Hadid, Frank Gehry, Rem Koolhass, Renzo Piano, Toyo Ito, Tadao Ando si atatia altii.
Am fost fascinat de realizarile lor dar a fost nevoie de timp ca sa inteleg esenta lucrarilor lor, conceptul din spatele unor lucrari care la prima vedere «arata interesant » dar care sunt impregnate de o gandire profunda, unde gesturile arhitecturale nu sunt gratuite.
In prezent, dupa 6 ani de facultate si 10 ani de activitate academica si profesionala, este dificil sa fac o lista arhitectilor care mi-au servit si imi servesc in continuare drept inspiratie. Sunt foarte multi, raspanditi pe tot mapamondul. Universul creatiei de arhitectura este marcat de cautare si experiment. Canoane sunt distruse si apoi regasite in noi forme - totul intr-o buna traditie a arhitecturii de a fi exponentul epocii in care se manifesta.
Amprenta Studio
Am deschis biroul acum 8 ani, in timp ce inca lucram intr-un birou de arhitectura pentru a-mi finaliza stagiul de obtinere a dreptului de semnatura. Initial, faceam doar lucrari mici de amenajare interioara. Nu aveam experienta necesara de a ma implica in proiecte de anvergura. Si nici drept de semnatura. Treptat, am reusit sa am suficiente proiecte cat sa ma pot detasa si asa a inceput cu adevarat aventura.
Primii 6 ani am lucrat singur. Desi a fost o experienta foarte constructiva, atunci cand te confrunti cu realitatea gestionarii propriei afaceri, incepi sa constientizezi cat de dificil este sa organizezi un birou de arhitectura. Primii ani au fost cei mai grei, iar criza care ne-a lovit dupa 2009 a fost cireasa de pe coliva.
Dar in 2013 lucrurile au luat o cu totul alta directie. In 2013 am fost invitat sa ma alturi unui hub de birouri de arhitectura. Iar dupa aproape 3 ani de convietuire, pot spune ca facem casa buna, suntem entitati separate, iar in functie de dimensiunea proiectelor lucram impreuna.
La inceput, e greu sa ai o specializare. Ai clienti care vin cu diverse cerinte. In continuare am multe proiecte care imi vin pe filiera designului si a amenajarilor interioare, dar plaja de proiecte s-a extins foarte mult; de la cladiri de birouri si ansambluri de locuinte pana la centre de cercetare si locuinte individuale. Este greu sa te specializezi intr-o piata atat de flexibila si usor haotica, dar macar nu ma plictisesc.
Cateva proiecte
Clientii
Nu am un profil anume de clienti. E un spectru social foarte variat. Diferenta majora consta in natura proiectului; depinde daca este un spatiu personal sau unul cu rol comercial/public. Evident ca atunci cand un client isi face propia casa va fi exceptional de pretentios. Este absolut firesc.
Cand nu este spatiu dedicat exclusiv clientului, atunci sunt mult mai deschisi la opinia arhitectului. Majoritatea nu prea inteleg ce este design-ul sau arhitectura si evident ca este nevoie de o mica educare. Dar am avut norocul sa lucrez si cu clienti care aveau cunostiinte in domeniu si cu care am putut avea o comunicare foarte productiva, rezultatul final fiind intotdeauna unul foarte bun.
Problemele apar cu acei clienti care cred ca stiu despre ce este vorba, si cu o simpla colectie de imagini luate de pe net considera ca proiectul este realizat. Acolo, munca de convingere este mult mai grea.
Procesul de realizare al unui proiect pleaca de la tema de proiectare. Pe scurt, ce isi doreste clientul. Cu lux de amanunte. Personal, il las pe client sa-mi povesteasca tot ce isi doreste, indiferent cat de excentrice ar fi dolentele sale. Cand este vorba de un spatiu privat incerc sa inglobez pe cat posibil toate cerintele clientului, avand ca punct de reper bunul gust si eleganta.
Am, desigur, si eu o viziune personala asupra spatiului, dar cand e vorba de spatiul privat al clientului imi pun propia viziune pe locul doi. Multe proiecte de arhitectura ignora bunul simt in favoarea orgoliului, kitschului, prostiei. Nu orice proiect trebuie sa fie o opera de arhitectura, dar daca exista bun-simt si echilibru, se poate crea ceva frumos. Iar cand clientul adera la nebuniile mele, atunci dau ce pot mai bun.
Majoritatea clientilor mei vin in urma recomandarilor altor clienti, se creeaza un lant de recomandari si pentru mine este o confirmare a faptului ca am facut o treaba buna pana acum. Biroul il promovez participand la diverse concursuri nationale sau internationale si treptat se face o publicitate subtila dar eficienta.
Doua proiecte speciale
Proiectele de care sunt cel mai mandru sunt acele proiecte unde am avut mana libera si clienti cu viziune.
Primul este un proiect foarte mic dar care a castigat Anuala de Arhitectura la sectiunea de design din 2013 si anume poarta galeriei de arta Rotenberg – Uzunov. Colaborarea cu clientul a fost excelenta si, desi am propus o solutie neexperimentata inainte, am reusit sa realizez un obiect de design urban de efect care imbina atat calitatile estetice necesare unei galerii de arta cat si cerintele pragmatice .
Proiectul realizat este un mecanism actionat automat care in ipostaze diferite raspunde tuturor criterilor cerute. Poarta este realizata din 3 elemente articulate. In pozitie inchisa poarta raspune nevoii de siguranta. asigurand galeriei o inchidere totala a fatadei cu o cortina de otel. In pozitie deschisa, elementul median capata rolul de reclama, in timp ce pozitia pliata a intregului mecanism genereaza o pergola ce asigura un acces protejat.
Conceptul de baza al proiectului a fost dorinta de a realiza un obiect de design urban care sa asigure atat un accent vizual in contextul istoric in care este amplasat, cat si un obiect care prin materialitate sa fie legat de functiunea spatiului si lucrarile de sculptura din interior.
Al doilea proiect de care imi este drag este terasa restaurantului Burebista de langa Intercontinental. Proiectul a fost foarte amuzant pentru ca m-am putut juca cu un concept la moda in acea perioada si anume diagramele Voronoi. Am creat un model celular de platforme poligonale organizate la inaltimi diferite pe o suprafata de aproape 1000 mp.
A fost o prima ocazie de a face o lucrare cu un impact urban chiar daca era o terasa de restaurant. Din pacate pe parcursul anilor terasa a fost treptat modificata fiind aproape de nerecunoscut in prezent ceea ce evident ma intristeaza. Ma consolez cu gandul ca oricum trebuia sa fie o constructie temporara si imi pare bine ca anumite elemente s-au pastrat pana acum.
Spatiul de lucru si domeniile creative
Designul spatiului de lucru este in stransa legatura cu natura domeniului de activitate. Domeniile creative trebuie sa favorizeze simultan schimbul de idei, cat si contemplarea. Trebuie sa fie simultan dinamic si calm.
Cel mai important insa pentru a atinge aceste deziderate este sa ofere un spatiu cat mai aerisit si luminos, oferind fiecaruia posibilitatea sa-si creeze propia intimitate. Spatiul trebuie sa fie simplu dar nu simplist, are nevoie de culoare dar nu de circ. Iar cum pe birourile creativilor se strang tot felul de obiecte, nu cred ca amenajarea trebuie sa se chinuie sa faca spatiul viu, el devine viu prin utilizarea lui.
Trenduri. La noi si la ei
Evolutia arhitecturii si a designului sunt in stransa legatura cu climatul economic si evolutia culturala a unei tari. Categoric, calitatea arhitecturii in Romania este in crestere, doar ca se face inca cu pasi timizi. Anualele si Bienalele de Arhitectura organizate in Bucuresti si in tara arata multe realizari exceptionale care subliniaza calitatea profesionala a arhitectiilor.
Tot procesul de elaborare a unui proiect de arhitectura reprezinta o provocare. Factori economici, sociali, estetici, culturali pot deveni un obstacol sau o provocare pentru un proiect. Aceste provocari sunt universale. E o incercare pentru orice proiect de arhitectura, oriunde; diferenta consta in viziunea clientului.
Momentan nu avem clienti cu viziune, profitul imediat fiind regula de aur. Din pacate prea multi clienti prefera sa castige 2 lei maine decat 10 lei in 3 zile. Si ceea ce pare un demers arhitectural mai profund este vazut ca un gest oneros fara viabilitate economica imediata.
Economia este mecanismul civilizatiei umane si in consecinta profitul este obiectivul ce se doreste a fi atins. Dar cred ca acest obiectiv poate sa fie atins si printr-o abordare care sa confere gestului de arhitectura mai multa profunzime si calitate si, prin asociere, la fel si clientului.
"In afara", cerintele de calitate in executie sunt mult mai inalte si in consecinta si presiunea pe arhitect este mai mare. Simultan, activitatea arhitectului este mai bine respectata si mai bine platita. Avantajul in Romania consta in flexibilitatea sporita pe care o are un arhitect.
Este mult mai usor sa generezi o afacere sau sa ajungi sa iti gestionezi propiile proiecte; in afara, nu poti spera la asta decat dupa 40 de ani si chiar si asa destul de greu. Personal sunt optimist legat de viitorul arhitecturii in Romania. Treptat, clientii sunt mai cizelati, s-au plimbat, au vazut mai mult si au curaj sa ceara mai mult sau decenta sa ceara mai putin …. cel putin asa sper.
