[Scoala ADC*RO - Promotia 2016] Niciodata nu stii cand, dupa o facultate de matematica si un master de sport, te apuci de publicitate. Nu, Ana Maria?

M-am nimerit sa intervievez pe cineva cu doua afinitati diametral opuse mie: matematica si sport. Despre Ana Maria Mocaita vorbesc. Deci, matematiciana cu liceu si facultate de profil la activ, studenta la master in sport si turism, apoi graficiana cu ceva inclinatii catre design interior. Toate treburile astea adunate in 28 de ani. Dupa care este si sotie, si mama.

Deci jongla cu destule cand a dat nas in nas cu stirea despre inscrierile la Scoala ADC*RO. Dar s-a inscris, a fost admisa si au urmat cele 3 luni de intalniri saptamanale si drumuri Pitesti-Bucuresti, retur.

Nu era foarte bine pusa in tema la inceput, OlimpIAD-ul si celelalte teancuri de briefuri au calit-o pana la portofoliu. Aflati mai jos atat detalii despre Ana, cat si despre Ana la Scoala ADC.

Background

Salutare, ma numesc Ana, am 28 de ani si sunt din Pitesti. Am un baietel de 5 ani, imi place sa calatoresc, sa citesc si sa fac fitness. Din pacate background-ul meu nu este chiar atat de interesant precum cel al colegilor mei.

Am terminat liceu si facultate de profil real, cu toate ca nu am simtit niciodata vreo chemare pe partea asta. Acum urmez un master in Sport, turism si activitati in aer liber si, fara consecventa, fac grafica pentru diferite proiecte si incerc sa dezvolt un business cu decoratiuni de interior (tablouri, tapet).

Inscrierea si admiterea la ADC*RO

Era seara, ma uitam pe Facebook si a aparut o postare de la IQads care anunta ca se fac inscrieri la Scoala ADC. Am intrat pe site, am citit despre si m-am hotarat sa ma inscriu. Am avut emotii, recunosc. Nu a fost greu testul, dar pana sa ma inscriu la ADC nu ma interesa prea mult publicitatea.

Asteptari si surprize

Ma gandeam ca vor fi niste cursuri obisnuite, in genul celor de la master. Dar nu a fost deloc asa. Atmosfera este foarte relaxata, tutorii mi s-au parut extraordinari, niste oameni foarte inteligenti si creativi, empatici, care stiau despre tot si toate.

Prima intalnire

Prima intalnire a fost ok. Nu cunoasteam pe nimeni, unii dintre colegi se cunosteau deja, erau colegi de facultate. Am stat cumintica la masa mea, impreuna cu cei din grupa mea (George si Raul) si am ascultat tot ce aveau de spus tutorii. Apoi atmosfera s-a mai destins si am inceput sa mai vorbim intre noi.

Privind in urma, imi dau seama ca ma simteam cumva in dezavantaj fata de restul. Unii dintre ei aveau o oarecare experienta, lucrau deja in agentii de publicitate, iar altii erau la facultatea de publicitate. Ma gandeam ca am sa fiu epic fail.

Misto si mai putin

Cele mai misto momente au fost seminariile si OlimpIAD-ul. Dupa cum spuneam, nu aveam prea mare treaba cu publicitatea pana sa vin la ADC, iar seminariile deschideau o fereastra catre o lume fascinanta. Ne aratau cele mai misto reclame, iar eu pe majoritatea nici nu le stiam, si ne spuneau ca genul asta de reclame trebuie sa facem si noi. La OlimpIAD am facut echipa cu Simona Toader si am participat la Future Lions.

Am lucrat foarte bine impreuna si am avut parte de momente foarte amuzante atunci cand faceam montajul si cautam voice over pentru clip.

Momente nasoale? Oh, da. Aveam impresia ca venim cu idei misto, dar tutorii ni le aruncau direct la gunoi. Era foarte frustrant la inceput pana sa inteleg exact cum trebuie sa gandesc ca fiecare idee sa aiba un insight.

Apoi mai erau blocajele, momentele in care te duceai la tutorat si nu aveai mai nimic. Alea erau cu adevarat nasoale.

Ma simteam ca un elev care a venit cu tema nefacuta. In plus, ascultam ideile cu care veneau Raul si George si mi se pareau foarte, foarte misto in comparatie cu ale mele, iar asta reprezenta o alta sursa de frustrare. Imi doream sa fiu in top 10, cred ca toti ne-am dorit, dar aveam momente in care mi se parea ca n-am sanse si momente in care doar speram.

Constructia portofoliului

A fost grea, dar placuta. Au fost briefuri care mi-au placut si la care ideile au venit natural, dar am avut si briefuri la care m-am blocat. De exemplu, la radio am avut un mare blocaj. Am lipsit la seminar si cred ca abia in ultima saptamana mi-a venit ideea. Toate reclamele pe care le mai ascultasem la radio erau destul de slabute.

Nu intelegeam cum as putea sa scot ceva misto dintr-o bere pragheza, film si Cluj, mai ales ca pe partea de copy nu sunt buna.

Cel mai rau mi-a parut de outdoor pentru ca ideea era foarte buna, dar am stricat-o prin executie. Cam asa se intampla cand lasi lucrurile pe ultimul moment.

Bunici, Scoala ADC si creatia sunt...

Chiar m-a intrebat bunica mea despre ce este vorba atunci cand i-am spus ca merg de 3 ori pe saptamana la niste cursuri la Bucuresti. I-am explicat ca sunt niste cursuri de publicitate si m-a intrebat daca imi dau diploma – stiti, generatia aia pentru care puteai sa faci orice numai sa ai diploma. I-am spus ca da, imi vor da o diploma, dar nu-mi va folosi la nimic. Important este ca ceea ce invat la cursuri imi va folosi in viitor.

Planurile de dupa

Daca mai aveam 22-23 de ani, imi faceam planuri pentru publicitate. M-ar fi bucurat un job in domeniul asta. Dar tinand cont de situatia actuala, nu as fi interesata de mai mult decat colaborari la distanta. Sunt multumita de ceea ce fac acum si cu siguranta voi aplica ceea ce am invatat in scoala atunci cand va fi cazul.

Planuri pentru viitorul apropiat? Sa ma inscriu la niste cursuri de desen si sa ma perfectionez pe partea de grafica.

Catre viitori aplicanti

Daca esti interesat de o cariera in domeniul asta, Scoala ADC e cea mai buna rampa de lansare. Ai ocazia sa arati ce potential ai, celor mai buni oameni din industrie. Cred ca face mai mult decat orice interviu de angajare daca esti la inceput de drum.