Cum treci de prejudecatile ca arta nu este pentru toti si reusesti sa o redai celor care au nevoie de ea? Cu sinceritate, spune Alexandru Tomescu. A inceput de la 12 ani, alaturi de tatal sau, Adrian Tomescu, pe care l-a acompaniat in turnee caritabile. Dupa ce a castigat dreptul de a canta pe Stradivarius, a sprijinit, prin concertele sale, o lista lunga de cauze sociale.
In 2006, pornea in Romania un drum nou: primul turneu de muzica clasica sustinut exclusiv din fonduri private. In ultimii doi ani, a dedicat Turneul Stradivarius salvarii Casei lui George Enescu din Mihaileni si deschiderea unei Academii de Arte Frumoase in acest loc, proiect ce isi propune sa le faciliteze tinerilor accesul la arta.
Anul acesta, duce turneul in afara granitelor: a avut un prim concert la Paris, urmeaza Viena, Londra, Budapesta, Tel Aviv si Ierusalim.
Violonistul povesteste despre Stradivarius Experience 2.0, cum a adunat peste 10.000 de persoane la concertele sale, in 15 orase din Romania, cum se promoveaza arta si de ce artistii nu trebuie sa se teama de social media.
Cum depasesti publicul restrans al artei
Si eu impartaseam aceasta idee, ca muzica clasica se adreseaza unui public restrans. Totul s-a schimbat insa in clipa in care am inceput sa le vorbesc oamenilor despre muzica pe care o cant, despre ceea ce simt atunci cand deschid o partitura noua sau despre cum uiti totul si parca timpul se opreste in loc, cateodata, pe scena.
Crearea unei astfel de legaturi directe intre public si artist nu face decat sa inlesneasca si sa dea sensuri noi comunicarii muzicale, fara a o saraci sau a o limita in vreun fel. Nu am inventat nimic nou, astfel de intalniri informale intre artist si public au loc frecvent in strainatate.
Desigur, sunt unii artisti care pot transpune mai usor in cuvinte ceea ce simte, iar altii prefera sa transmita totul prin intermediul muzicii.
Nu exista solutii corecte sau gresite, exista doar placerea de a face muzica si de a o impartasi unui numar cat mai mare de oameni.
Brandul Tomescu
Nu m-am gandit la mine insumi ca la un brand, ci doar ca la un artist care incearca sa fie atat de bun pe cat poate :) Crezul meu este sa fiu sincer cu mine insumi in tot ceea ce fac, sa dau tot ceea ce am mai bun si sa misc inimile oamenilor, pentru a putea face impreuna lucruri bune pentru societate.
Aceste idei sunt aparent simple, dar in momentul in care vrei sa le pui in aplicare in viata de zi cu zi, trebuie sa iei o multime de decizii care le pot pune la incercare.
Am invatat in ultimii ani cat de important este nu sa faci tu singur toate lucrurile, de la A la Z, asa cum faceam si eu, ci sa ai rabdare si incredere in a-ti construi o echipa de oameni valorosi, oameni care sa iti impartaseasca ideile si valorile. Atunci lucrurile pot functiona admirabil.
Nu exista zile libere sau vacante in aceasta meserie, sunt conectat la muzica in fiecare ora si secunda a vietii mele. Si aceasta da sens tuturor lucrurilor.
Cum poate fi popularizata mai bine arta
Cred ca arta ar trebui comunicata, la modul general, creativ, flexibil si neasteptat. Suntem inconjurati de nenumarate forme de materializare a artei, camuflate peste tot in jurul nostru.
De la soneria telefonului mobil care reia, fara ca multi dintre noi s-o stim, o tema de Bach sau de Rossini, la banala foaie A4 care inchide in proportiile ei taietura de aur sau sirul lui Fibonacci.
Trebuie sa invatam sa deschidem ochii, inimile si urechile si sa incepem sa percem cu adevarat frumusetea ascunsa a lucrurilor. Ea este aici, in permanenta sub ochii nostri.
Cauzele sociale
Sprijinirea celor aflati in nevoie este un gest de normalitate. Am facut-o prin intermediul muzicii inca de la 12-13 ani. Atunci am plecat in primele turnee caritabile, impreuna cu tatal meu, pianistul Adrian Tomescu.
La inceputul anilor '90, am strans bani pentru copiii bolnavi de cancer de la spitalul Caraiman din Bucuresti sau pentru renovarea salii de festivitati a liceului George Enescu.
De-a lungul anilor, in special dupa ce am castigat dreptul de a canta pe vioara Stradivarius, am sprijinit Asociatia Nevazatorilor din Romania, Inima Copiilor - pentru dotarea sectiei de cardiologie infantila de la spitalul Marie Curie, HHC - Hope and Homes for Children Romania, o organizatie care isi propune sa redeseneze complet sistemul de protectie a copiilor institutionalizati, iar in ultimii doi ani cauza careia i-am dedicat turneele Stradivarius este cea a salvarii si reinsufletirii Casei lui George Enescu din Mihaileni.
Casa aceasta are o istorie semnificativa si din pacate, departe de a fi unica, cel putin in prima ei parte. Cazuta in uitarea tututror, casa in care George Enescu a copilarit, a compus opere importante, a lucrat cu Yehudi Menuhin, statea sa se prabuseasca - la propriu.
Dupa semnalul de alarma tras de pianista Raluca Stirbat, mi-am dat seama ca se impune o interventie de urgenta pentru a salva de la prabusire casa (sursa poza):
Am avut marele noroc de a lucra cu niste oameni absolut minunati, dl Arh Serban Sturdza si Fundatia Pro Patrimonio.
Impreuna am reusit sa salvam aceasta casa, atat de importanta pentru Enescu si la inceputul anului acesta, ne gaseam intr-un moment de rascruce: finalizam restaurarea casei lui Enescu sub forma unui muzeu/casa memoriala, sau ne asumam un proiect mult mai amplu si mai complicat, si anume acela de a da viata acestor locuri prin deschiderea la Mihaileni a unei Scoli de Arte Frumoase.
Asa s-a nascut ideea Academiei de Muzica si Arte Vizuale - un proiect ce isi propune sa le faciliteze tinerilor accesul la arta, in multe dintre formele ei de manifestare: muzica (clasica, sau de inspiratie populara), arte vizuale, arte dramatice.
Din cate stiu eu, facem din nou pionierat in Romania, in acelasi fel in care am facut pionierat in 2006 pornind in primul turneu de muzica clasica sustinut exclusiv din fonduri private.
Vrem sa construim pe termen lung la Mihaileni, vrem sa investim in educatia tinerilor si sunt sigur ca rezultatele nu vor intarzia sa apara.
Ce poate face arta pentru a ajuta cauzele sociale
Intr-un singur cuvant - implicare. Daca fiecare dintre noi s-ar implica, fiecare dupa posibilitati, macar o data pe luna, atunci o multime de proiecte ar prinde aripi. Nu e vorba exclusiv despre donarea de bani. In strainatate voluntariatul este foarte bine inteles si apreciat. Si prin urmare - utilizat.
Chiar daca la noi s-au facut progrese importante, avem inca multe de recuperat si la acest capitol, in special in ceea ce priveste perceptia voluntariatului in randul publicului. Dar cred ca suntem pe directia cea buna. E nevoie doar de perseverenta si rabdare.
Publicul romanesc
In ultimii ani vad tot mai multi tineri care vin la concertele de muzica clasica. Poate la inceput era simpla curiozitate, insa in timp cred ca multi dintre ei au descoperit ca muzica clasica chiar le place.
Din acest punct de vedere Romania sta foarte bine, in raport cu alte tari europene, care au de multe ori un public foarte imbatranit. Suflul tanar din sala de concert se simte si in selectia de repertoriu - incet, incet, facem legatura si cu marii creatori ai sec XX, se simte si in modalitatile moderne de comunicare si popularizare ale concertelor. Este un proiect in plina desfasurare, cu bataie pe termen lung.
In acelasi timp, multi dintre abonatii fideli ai filarmonicilor si-au dat seama ca nu este nimic rau in a prezenta publicului verbal o piesa inainte de a o canta, sau in a avea un afis mai colorat si un program de sala nonconformist.
Crestem si experimentam cu totii, impreuna. Factorul care ne aduce impreuna este muzica pe care o iubim, fiecare in felul sau.
Promovare
Nu as putea spune ca am o strategie, incerc sa fiu sincer, sa fiu eu insumi in tot ceea ce fac. Asta a insemnat si faptul ca am lasat deoparte limbajul de lemn al concertelor educative si am vorbit oamenilor sincer, deschis, exact cum simteam. Este o revelatie, pentru multi, sa descopere ca un artist este la urma urmei, si el un om!
Social media - chiar daca sunt departe de a fi dependent de celebrele platforme de socializare, un artist in ziua de azi nu le poate ignora. Daca vrei sa poti comunica eficient cu tinerii, atunci acesta este unul din canalele majore de comunicare. Respectand principiul cel mai important, si anume sinceritate in tot ceea ce fac.
Cata nevoie au artistii de PR si publicitate
Ideea ca o carte buna sau un concert valoros se vand prin ele insele cred ca nu mai este de actualitate. In contextul in care in fiecare zi suntem bombardati cu zeci, sute de lucruri interesante si tentate, cred ca ignorarea modalitatilor de comunicare contemporane este o greseala.
De la cele 15 afise monocrome ale unui concert la inceputul anilor '90 la comunicate de presa, mii de afise, sute de share-uri pe social media, lucrurile au evoluat enorm. Muzica clasica isi are locul ei in tot acest iures, si sunt convins ca oamenii vor avea in continuare nevoie de ea inca multa vreme de acum inainte.
Turneul Stradivarius-Experience 2.0
Stradivarius Experience 2.0 a fost cel mai indraznet si riscant proiect pe care l-am facut pana acum.
Mi-am implinit mai multe visuri mai vechi: am adus in fata publicului din Romania un program extrem de dificil, in prima auditie nationala - din cate stiu eu, sonata pentru vioara de solo de Bartok nu a fost cantata niciodata la noi - asumandu-mi riscul ca poate aceasta muzica, atat de noua, de tulburatoare si de intensa nu va fi inteleasa. Din fericire, m-am inselat.
Reactia publicului a fost peste cele mai optimiste asteptari. Am avut marele privilegiu de a fi pe scena alaturi de un artist vizual remarcabil, Ana Munteanu, care a stiut sa dea o dimensiune vizibila muzicii pe care o cantam.
Ideea aceasta, de a combina un concert de muzica clasica cu Sand Art, arta de a crea pe loc si in mod spontan imagini in nisip, proiectate pe un ecran de mari dimensiuni - o aveam de multa vreme.
Am asteptat, insa, sa pot pune impreuna programul potrivit, in cazul de fata unul dedicat exclusiv muzicii de secol XX (Bartok, Prokofiev si Filip) cu artistul potrivit. Cred ca proiectele la care am tinut cel mai mult au avut cel mai mult de asteptat. La fel ca in muzica, si in viata timing-ul este esential.
La sfarsitul lunii mai s-a incheiat prima parte a turneului Stradivarius Experience 2.0. Din luna iunie si pana la sfarsitul anului vom duce intreg spectacolul, cu tot cu proiectiile de Sand Art, in cele mai importante centre culturale europene si nu numai.
Am considerat ca un astfel de proiect merita sa fie cunoscut, pentru ca ne pune fara nicio putinta de tagada pe harta culturala internationala intr-un loc privilegiat. Astfel, am avut un prim concert la Paris, urmeaza Viena, Londra, Budapesta, Tel Aviv si Ierusalim.
Temeri
Trecerea timpului este o realitate atat in muzica, cat si in viata. Imi dau seama ca timpul pe care il am la dispozitie, ca artist, este limitat. Vreau sa pot sa imi fructific intregul potential inainte de a ma retrage din viata de scena. Am inca foarte mult de lucru, poate pentru inca cateva vieti de acum inainte.
Ce cauti, in timpul concertelor tale?
Trairea cat mai intensa si conectarea cu publicul, cu spiritul compozitorului.
Invataturi
Ca inca nu stiu nimic si ca am totul in fata, de descoperit!
