In timp ce noi vorbim in aceasta luni dimineata, in alta parte a internetului cineva isi face planul de concediu. Banuiesc doar, statistici n-am. Dar bine, daca vreti certitudini, am niste oameni care sigur manuiesc un plan chiar acum. Un plan-film, mai exact. Florin Ghenade si Cristian Stanoiu, cei doi din spatele experimentului foto numit Arbori Batrani, care implineste 4 ani in 2016.
Care-i treaba cu plan-filmul? Poate fi negativ sau un pozitiv, dupa caz si trebuinta, are 10 x 12,7 cm, deci e mare, scump si folosit de oamenii astia care pozeaza si filmeaza noaptea tot ce-i mai frumos dintr-un arbore in varsta. Cara generatoare pe dealuri si campii, unde-si dau intalnire cu stejarul de 900 ani, il trag in poze si-l pun cu grija la catastif. Pentru ca mai tarziu sa iasa o expozitie. Mai jos, o poveste stufoasa ca un arbore batran despre toate.
Cateva lucruri despre Florin si Cristian
Florin: Eu am studiat fotografia in cadrul Universitatii de Arte Bucuresti. Anterior am urmat cursurile Facultatii de Filosofie timp de 3 ani (pe care nu am terminat-o). Profesia mea ar fi de artist, fotograf. Accentul cade diferit in functie de proiecte personale sau comisionarile ca fotograf comercial independent.
Cristian: Am studiat arhitectura la Bucuresti si la Marsilia, unde am avut si bucuria de a primi cateva lectii de video. Apoi, a urmat invitatia prietenilor mei de la Imago Mundi de a fi impreuna la concertele de muzica veche, cu proiectii de scena. Asta mi-a asigurat dorinta de a filma in continuare.
Dupa cativa ani, am reusit sa intru la masterul de scenografie de la UNATC, in Bucuresti. Am lucrat, asa cum incerc sa o fac si acum, ca arhitect si scenograf (alternativ, din fericire), in functie de ocaziile ivite.
Intre timp, Florin a venit cu propunerea de a-l acompania in ideea lui de a fotografia copacii batrani din Romania, iar eu am venit cu permisul de conducere si cu o camera video.
Tot langa arbore
Arbori Batrani in stadiu de idee
Florin: A inceput in perioada 2011-2012. Dupa cativa ani de lucru comercial si preocupari sporadice in ceea ce priveste proiecte personale, s-a acumulat nevoia de a-mi gasi o voce proprie cu care sa vorbesc despre lucrurile care ma interesau - luari de pozitie si discutii pe marginea fotografiei in combinatie cu arta de a produce imagine.
Fara a intra in detalii, fotografia poate sluji si insemna o sumedenie de lucruri, in functie de cine lucreaza cu ea si cine o priveste.
Cautam o cale de mijloc care sa depaseasca o abodare ori de reportaj sau ori de imagine estetica si care sa vorbeasca despre latura ei documentara sau de document.
M-am gandit la un proiect a carui ingrediente erau imagine pe film, respectiv pe plan film 4x5 inch. Asociam, si continui intr-o anumita masura sa asociez obiectul-cadrul-film cu concretetea unui document.
De exemplu, lightbox-uri facute direct cu diapozitivul original care e obiect unicat si dinamica de a pune fata in fata limbajul strict vizual cu un subiect care e atat de plin de informatii cum este un arbore batran.
Concret, cum poti sa arati intr-o fotografie cat mai multe informatii pe care le poate transmite sau declansa un arbore batran. Aceste informatii pot fi biologice sau prin legendele lor pot tine de antropologie sau istorie.
Am pornit de la cativa arbori din zona Moldovei caci eu sunt din Roman, apoi am facut o cercetare pe internet timp de cateva luni si am ajuns la o baza de cativa zeci de arbori care avea sa se schimbe pe parcurs, fiindca lucrul in teren e unul viu. Am inceput prin a fotografia cateva locatii ziua. Dupa developare, am constatat ca nu reusesc sa exprim ceea ce voiam.
Dupa aproximativ 2-3 luni de ocol mental in jurul subiectului, mi-a venit ideea de a-i fotografia noaptea, sa pun lumini pe ei, decontextualizandu-i si obiectivizandu-i ca in fotografia de produs.
Sperand astfel la o imagine estetica, cumva romantica din cauza arborilor pe de o parte dar cu o tensiune din cauza negrului care ascunde lucruri; tensiune care sa declanseze intrebari despre contextul lor, despre trecutul lor si care sa declanseze imaginatia.
Batranul Carpatilor din Mercheasa, Brasov
Etape
Florin: Procesul de la ideea initiala la ideea finala, dar si de la idee la concretizare, a fost destul de indelungat.
Dupa ce am stiut ca vreau sa fotografiez arborii noaptea cu lumini, a trebuit sa gasesc logistica necesara pentru o proba - sa vad cat de capabil sunt sa abordez tehnic problema si daca imaginea „sta in picioare”. Dupa care aveam nevoie de solutii ca sa incep aceste calatorii spre arbori: resurse financiare, aparatura, masina, parteneri disponibili, etc.
Pana am ajuns de la idee la practica a trecut aproape un an.
L-am intalnit pe Alexandros Raptis (design de sunet si lumini), cu care (alaturi de Cristina, prietena mea) am inceput propriu-zis lucrul la proiect. Ulterior ni s-a alaturat Cristian, cu dimensiunea video a proiectului. In aceasta formula si din resurse proprii, am realizat o parte consistenta a proiectului.
A urmat colaborarea cu Galeria Posibila, prin care lucrurile au capatat contur si o noua dimensiune.
Dupa aproximativ 4 ani, proiectul continua ca productie. Abia am terminat o campanie de strangere de fonduri pe Crestemidei.ro pentru urmatoarele calatorii in Delta.
Si ma invata tot felul de lucruri prin situatiile pe care le genereaza - despre mine, despre apropiati, despre practica fotografica, despre ce inseamna un proiect, despre ce inseamna sa-l aduci in atentia oricui. Deci greu, dar frumos. De asemenea, greu este si sa cari un generator destul de mare dupa tine prin camp, pe deal, in padure.
Cristian: Pe masura ce locurile se adunau, atat ideea cat si concretizarea se repozitionau. In timp, s-a format o anumita obisnuinta de a fi la drum, de la facutul bagajelor si alegerea muzicii pentru condus, la felul in care se produceau intalnirile cu locuitorii din jurul copacilor sau invatarea singuratatii din locurile unde copacii nu traiesc impreuna cu oamenii.
Grea este mereu si incertitudinea calitatii imaginii pana in momentul verificarii ei la intoarcere. Atunci cand nu porti dupa tine un laborator foto sau un ecran pe care sa poti proiecta imaginile, nu esti niciodata sigur ca ai facut ce ti-ai dorit. Dar aceasta asteptare era cumva imblanzita de oprirea la urmatorul copac. Si o luam de la capat.
Stejarul din Corlatesti
Colaborarea cu Galeria Posibila
Florin: Si inceperea colaborarii cu Galeria Posibila a fost un proces indelungat. A durat in jur de un an pana sa incep propriu-zis colaborarea cu Matei Caltia, adica cu Galeria Posibila. Totul cu rabdare caci ii stiam si admiram munca cu galeria si proiectele derulate acolo.
Eu m-am dus la el cu aceasta serie de aproximativ 30 de arbori (fotografie, video, povesti), serie pe care din lipsa de resurse nu stiam daca sa o consider sau nu proiect terminat si am plecat de la el cu planuri pentru inca 3 ani de continuat calatoriile, proiect editorial si altele.
Faptul ca vorbim acum e o consecinta a colaborarii cu Galeria Posibila.
In ce consta, pe langa ce-am spus deja, e greu de definit, dar as rezuma colaborarea ca pe un laborator cu mese rotunde si brainstorming-uri din care ies ba expozitii, ba un plan de workshop cu studenti, ba o campanie de crowdfunding si cine stie ce mai urmeaza.
Expozitie Arbori Batrani @ Bucuresti
Plan-film si noapte
Florin: Plan-filmul e un negativ sau pozitiv format 10 x 12,7 cm, mare si scump dar care ofera o imagine de o calitate superioara si deosebita, si care a generat curente estetice si de teorie in istoria fotografiei de arta. Necesita un regim de lucru mai greoi, mai bine gandit, il asociezi mai degraba cu proiecte de documentare si arhivarea realitatii si de care sunt total „prins”.
Tehnica de fotografiere pe format mare, faptul ca astept langa un subiect sa vina noaptea, carat generator, intins cabluri, pozitionat lumini, probe, toate aspectele astea implica timp. Asa cum timpul iti inspira si un stejar de 900 de ani.
Daca te raportezi strict la ce vezi intr-o fotografie, atunci asta este suprafata luminata sau lumina ca atare care se reflecta in spatiu-suprafata. Daca spatiul se citeste in lumina, poti vedea timpul in intuneric? Noaptea ma ajuta sa vorbesc despre timp, despre durata.
Stejarul de la Bornis
Cristian: Noaptea e un amestec de liniste si zgomot de generator. Cu copii care alearga in jurul nostru sau cu cainii de la vreo stana izolata, se creeaza un moment nocturn care e inregistrat.
Pentru mine asta reprezinta imaginile - impresia fizica pe film a impresiei produse de apropierea copacului iluminat. Pentru cei care vad aceasta imagine pentru prima data, trebuie sa precizez, eu cred ca din momentul in care incepe expunerea foto sau inregistrarea video, noi disparem cumva din proces. Iar imaginile imprumuta ceva din existenta copacilor. O vulnerabilitate evidenta in situatii foarte variate.
Cred ca despre asta putem vorbi odata cu difuzarea imaginilor, despre un moment inghetat, dar nerepetabil, despre timpul captat in imagine si despre timpul trecut inaintea formarii ei.
Imaginile finale sunt inregistrarea unei experiente la care privitorul din galerie poate avea acces. Faptul ca a batut vantul, ca a plouat sau ca s-a ars un proiector in timpul expunerii, toate astea sunt acolo, incifrate in imaginea finala.
Viitor
Florin: Vrem sa continuam productia cel putin pana strangem material pentru p un proiect editorial: o arhiva de portrete nocturne a arborilor batrani din Romania. Si ne dorim sa ajunga la cat mai multi oameni :)
