Luni de pregatire, o campanie de teasing, un Presedinte de la Droga5 si alti 7 jurati internationali minunati care au jurizat 724 de case-uri romanesti. Doamnelor si domnilor, au fost si Premiile FIBRA cu gantere in rol de premii pentru castigatori si karaoke spontan la after party.
Ca sa exploram impreuna cele intamplate, cu bune si cu rele, am cerut feedback de la cativa dintre creativii de top ai industriei. Ca sa nu discutam asa, in gol, ci frumos, argumentat, cu notite pentru FIBRA #2.
Cristian Pantazi (Managing Director, Kaleidoscope Proximity):
In primul rand, a vorbi despre “context” imi pare o determinare simplista a situatiei in care se afla piata de comunicare. Este prea mica acoperirea termenului cand vine vorba de ceea ce va urma. Unul din beneficiile de a face parte dintr-o retea internationala, si inca una foarte ambitioasa, cum este Proximity Worldwide, este ca afli mai repede situatia climatica. E ca un fel de accuweather publicitar.
Si ce vedem este ca se intampla o evolutie accelerata care va defrisa modul in care intelegem si facem publicitate, de la modul in care brandurile interactioneaza cu audienta, pana la modul in care o idee se creeaza si se implementeaza in noua economie a atentiei (tot vorbim de asta, dar pare ca nu o intelegem).
Lucrurile nu se schimba, ci evolueaza, si asta este frumusetea acestei meserii. Ideea pe care cred ca trebuie sa o intelegem este: Lucrurile nu vor mai fi niciodata la fel! #niciodata
Si atunci de ce incercam sa tinem lucrurile pe loc?
Si acum ajungem si la FIBRA. Nu o sa fac apologia festivalului cu un zelotism necuplat la realitate cum am vazut in multe discutii, dar punctual voi spune ce am inteles eu din aceasta poveste:
Un festival este un festival, hai sa nu il facem punct nodal al echilibristicii unei industrii intregi. Hai sa nu il imbracam in nostalgia noastra specifica dupa good ol’ times, cand publicitatea era frumoasa si noi, la fel, eram #oamenifrumosi.
Hai sa nu avem inscrieri pe doi ani ca sa fie “masa bogata”, corespondenta romaneasca cu succesul in viata. De ce doi ani? De ce nu unul? Nu erau destule lucrari? Foarte bine! Asta este realitatea! Pe principiul asta, de ce nu de la ultimul Ad'Or incoace?
Si cred ca i-ar fi trebuit acestui festival niste conexiune la realitate.
Nu se va salva trecutul daca, total disociat de realitate, ne vom bucura in mica noastra bula de faptul ca ne dam premii unii altora, nu se va crea un alt mod de a vinde la client, asa cum am citit undeva, pentru ca acolo lucreaza alte forte care nu au legatura (SURPRIZA) cu publicitatea. Noi suntem in alta parte in lantul trofic al importantei.
Despre idei, nu voi vorbi, sunt cu totul alt subiect, ma voi margini la a spune ca eu cred in rezultate vizibile in business, cu un long tail exploatabil pe termen lung, cu potential de alterare a cursului unui produs pe o perioada mai lunga de timp de doua luni, cat sa dea bine in case. Au fost din astea?
Am citit undeva ca e bine ca am avut juriu strain (noua ne plac strainii pentru ca sunt mai destepti decat noi, indiferent) si ca mai presus de toate am avut juriu de la agentii independente (ma bufneste rasul cand ma gandesc la ce inseamna independent cand vine vorba de Droga5 si altii).
Ah, si sa nu uit, a fost un juriu DUR (da, da, cu caps lock ca am citit de asta peste tot).
De ce era nevoie de un juriu dur? Noi nu suntem capabili sa vedem realitatea? Nu putem sa apreciem singuri creativitatea? Ne era frica ca vom ajunge invariabil la scandalurile din trecut si parti-pris-urile din trecut?
Si acum e bine? E consens? Toata lumea fericita cu pletora de shortlisturi si premii? Isi pune oare cineva intrebarea valorii lor in general? Ajuta clientii? Ajuta brandurile?
Nu stiu, poate ar fi util sa avem idei pe brief, care au scorat, intr-o categorie separata ca sa vedem si cum arata publicitatea din viata reala.
Oare gandirea a fost ca un festival mare se face instant daca dai premii multe la tot felul de categorii? Nu cumva, reputational, un festival mare se construieste in timp prin faptul ca premiaza idei care schimba realmente perceptia asupra unor branduri, sau moduri de a face publicitate, sau schimba categorii?
Nu cumva exigenta si restrangerea sunt cele care creeaza bazele unui festival mare si nu dorinta de a multumi pe toata lumea, ca sa fie bine ca sa nu fie rau #evident.
Legat de premii, nu o sa intru in detalii calitative, e prea vulgar, dar am sa spun ca tare sunt invidios pe agentiile care aloca timp asa pretios pentru ca oamenii lor sa priceapa cum e cu case-urile, cu categoriile la festival, unde sa bagi ca sa castigi, si cand sa scrii “the case was a huge success” [aparent, conditie sine qua non pentru a avea un caz) sau cand sa arati aceleasi outlet-uri de presa care au preluat “gratis” campania :)) ] - evident, asta insemnand succes si pentru brand si pentru audienta.
Mereu am crezut ca premiile sunt un by-product al muncii bune, nu un raison d'etre cum vad ca este predilectia acum, cand in aprilie creativitatea sare de peste tot, gata-gata sa fie schimbata pe un leu (Doamne Ajuta!).
Nu e cam patetic? E tot ce ne a ramas?
Nu ar trebui sa fim preocupati sa servim clientii mai bine? Sa inventam noi moduri de a aduce plus valoare?
Ne place doar medalia, nu si efortul, asa mi se pare mie!
Si, cat vom mai sta complet schizoid in zona asta de autocomplimentare si autocomplacenta, nimic bun nu va veni din asta. Intr-o buna zi, vom deveni redundanti, niste furnizori bagati la: others!
In rest, sa auzim de bine in 2017 cu un FIBRA mai aplecat spre creatie aplicata in viata reala a brandului si a audientei. Si pentru juriu - propun tot un juriu strain, dar as vrea sa faca parte din el Simon Cowell, ca stie si el cum e cu fake reality.
----------------------------------------------------------------
Esti creativ? Ai participat la Premiile FIBRA #1?
Spune-ne parerea ta despre Premiile FIBRA #1, urmarind punctele:
>> Cum vezi contextul in care au demarat "Premiile FIBRA"?
>> Ce a fost bine la editia #1?
>> Ce nu a fost bine la editia #1?
>> Cum crezi ca se poate face mai bine #2?
Trimite-ne opinia ta pe story[at]IQads.ro
Comentarii